Cover Story - PC Magazine Romania, Noiembrie  2002

Cine se teme de outsourcing

Elena Andreea Liţă
Dan Şerbănescu

Ne-am obişnuit să rezolvăm singuri orice problemă, atunci când aceasta se iveşte. Cu un consum mare de energie, resurse şi timp, totul este posibil. Dar oare merită să dezvoltăm întregi departamente pentru proiecte temporare? Este rentabil să investim în specializări devenite inutile după o perioadă de timp? Filozofia "dacă vreau să fie bine, fac eu singur" mai este valabilă în contextul de afaceri actual? Sau a venit vremea să apelăm la o companie specializată?

Repere teoretice

Outsourcing-ul poate fi definit ca "utilizarea strategică a unor resurse externe pentru desfăşurarea unor activităţi care, în mod tradiţional, sunt efectuate cu personal şi resurse interne". Uneori cunoscut şi sub numele de "management al facilităţilor", outsourcing-ul constituie de fapt o strategie prin care o organizaţie încredinţează funcţionalităţi majore unor furnizori externi, specializaţi în anumite servicii, care devin astfel "valued business parteners" (parteneri furnizori de servicii cu valoare adăugată).

În unele cazuri, termenul "outsourcing" este înţeles şi drept "offshore programming", care este un caz particular de outsourcing, constând în furnizarea de diverse servicii TI, de tipul dezvoltare de software pentru afaceri sau servicii orientate către internet. De regulă, aceste servicii sunt prestate de companii de mici dimensiuni, cu costuri de producţie relativ modeste, dar care angajează programatori foarte talentaţi. Astfel de firme îşi adjudecă diverse contracte pentru crearea de software specializat pentru marile companii din Occident. Dar acest tip de outsourcing, caracteristic perioadei incipiente a curentului, era dictat preponderent de necesitatea reducerii costurilor de producţie şi a cunoscut serioase mutaţii în timp, pe măsură ce corporaţiile au devenit din ce în ce mai conştiente de celelalte avantaje pe care le poate aduce outsourcing-ul.

În prezent, majoritatea managerilor TI consideră outsourcing-ul drept cea mai convenabilă soluţie pentru o companie interesată să devină mai eficientă prin reducerea costurilor şi accesul la tehnologii de ultimă oră, fără cheltuirea de fonduri însemnate pentru cercetare şi dezvoltare. Mai mult decât atât, outsourcing-ul constituie şi cea mai simplă soluţie pentru problemă cum este deficitul de specialişti cu care se confruntă ţările occidentale.

Outsourcing-ul nu este un concept de o noutate absolută. Companiile au închiriat întotdeauna servicii din exterior pentru diverse tipuri de operaţiuni interne, tocmai în scopul de a face faţă unor sarcini pe care nu le-ar fi putut realiza pe cont propriu, indiferent că a fost vorba de clădiri, tehnologie, oameni sau alte resurse. Totuşi, diferenţa între simpla "subcontractare" a unor resurse şi outsourcing constă în faptul că outsourcing-ul implică o restructurare mult mai eficientă a unor anumite activităţi de business, folosind parteneriate externe cu firme care au competenţele necesare.

e-Outsourcing-ul denumeşte închirierea unor produse şi servicii TI - dintr-o sursă, sau o varietate de surse de pe internet - care pot fi adaptate la nevoile interne ale unei companii. De exemplu, o companie poate apela la un furnizor de servicii de găzduire web pentru a-i construi şi întreţine situl web, la un furnizor de aplicaţii pentru aplicaţii specifice de front office (CRM) şi back-office (ERP), sau la o firmă de securitate pentru instalarea şi administrarea unui firewall sau a unei reţele virtuale private (VPN). Practic, aceste firme operează pentru compania respectivă ca un departament intern de TI, care se ocupă doar de problemele sale principale. Serviciile amintite pot fi achiziţionate şi sub forma unui pachet oferit de un singur vânzător, care, la rândul său, preia toate aceste servicii oferite de alţi vânzători.

Avantajele outsourcing-ului

Serviciile închiriate cel mai frecvent

"Mini tutorial" de outsourcing

Modelul ... est-european

Opinii:Outsourcing - Pro Şi contra

Concluzii