Cea mai importantă componentă a unui PC, după procesor şi memorie, hard disk-ul
se află în ultima perioadă din ce în ce mai mult în discuţiile utilizatorilor.
Pe de o parte, acest lucru se întâmplă datorită noutăţilor tehnologice apărute
în domeniu, iar Serial ATA este cea mai importantă. Pe de altă parte însă, discuţiile
sunt legate tot mai des de problema fiabilităţii acestei componente, tot mai
mulţi utilizatori fiind confruntaţi cu pierderea datelor importante, la scurt
timp după ce au achiziţionat un nou hard disk. Nu ştim câţi oameni care folosesc
PC-ul atât acasă, cât şi la servici se pot lăuda că nu au "reuşit"
niciodată să piardă documente din propria vină. Însă atunci când motivul pierderii
datelor este reprezentat de defectarea hard disk-ului, echipament pentru care
s-a plătit de mulţime de bani, situaţia se schimbă.
Cine suportă pagubele?
Poate părea uşor ciudat, dar siguranţa informaţiilor stocate pe un hard disk este mai importantă de cele mai multe ori decât numărul de rotaţii pe minut, timpul de acces sau rata de transfer, acesta fiind motivul pentru care începem acest material discutând despre garanţie. În cazul unui hard disk, garanţia este un aspect adus de multe ori în discuţie. Dacă pentru orice altă componentă garanţia constă, în principiu, în înlocuirea sa cu alta nouă, atunci când ne referim la hard disk situaţia este mai complicată. Garanţia se referă la componenta fizică, nu şi la datele stocate, date uneori vitale. Ce se întâmplă cu acele date? Cine suportă consecinţele pierderii lor? Raspunsul este simplu: posesorul hard disk-ului. În cele mai multe cazuri de defecte, datele pot fi recuperate, însă pentru această operaţiune firma de la care ai achiziţionat respectivul echipament, firmă care este obligată să îţi asigure garanţia, îţi percepe o taxă de recuperare. Uneori taxa de recuperare a datelor depăşeşte valoarea unui hard disk nou.
Există o teorie, pe care suntem foarte tentaţi să o susţinem şi noi, conform căreia scăderea drastică a perioadei de garanţie la hard disk-uri nu este întâmplătoare. Conform acestei teorii, marea majoritate a utilizatorilor fiind satisfăcuţi de capacitatea de stocare disponibilă la un moment dat, nu mai sunt tentaţi să investească într-un hard disk nou. În acest fel, vânzările stagnează, iar acest lucru nu este pe placul producătorilor. Soluţia pare pe cât de simplă, pe atât de diabolică. Se scade calitatea componetelor folosite în construcţia discurilor, scăzând astfel preţul, dar şi fiablilitatea acestora şi, implicit, durata de viaţă. Se scade apoi perioada de garanţie acordată la un singur an. Drept urmare, atunci când îţi vei cumpăra un hard disk, iar după 14 luni acesta se va defecta, vei fi mai tentat să cumperi unul nou, decât să îl repari pe cel vechi.
Intenţia acestui material nu este de a speria pe cineva şi nici de a căuta vinovaţi. De hard disk-uri avem şi vom avea nevoie în continuare, rolul nostru fiind de a căuta soluţii. Scopul testului de faţă este acela de a pune la lucru principalele modele disponibile în acest moment pe piaţă, concluziile ce se desprind referindu-se în primul rând la performanţă. Din nefericire, nu putem să testăm comportarea acestor hard disk-uri în timp, pentru a putea face referiri tocmai la aspectul mult discutat al fiabilităţii.
Factori cheie
Atunci când ai decis că vechiul hard disk de 1,2 GB trebuie înlocuit, sau că alături de cel existent de 40 GB ai nevoie de încă unul de 120 GB, începe procesul de căutare. Chiar dacă ai un brand preferat sau ai auzit de la prieteni că un anume producător reprezintă alegerea optimă, este preferabil să încerci un studiu al pieţei, la momentul respectiv, pentru a determina ce model se potriveşte cel mai bine nevoilor tale. Există câţiva factori importanţi, de care ar trebui să ţii cont în alegerea ta. Despre cei mai importanţi, cum ar fi capacitatea, viteza de rotaţie a platanelor, interfaţa de conectare sau buffer-ul de date, vom vorbi în continuare.
Capacitatea
Modelele de 20 GB aproape că nu se mai găsesc prin magazine, 40 GB fiind capacitatea cel mai des întâlnită - de aproape opt ori mai mult decât aveţi nevoie pentru instalarea sistemului de operare şi a aplicaţiilor folosite. Capacitatea este foarte importantă în cazul celor care realizează grafică sau editare video. De exemplu, pentru stocarea unei ore de film necomprimat, în format digital, sunt necesari peste 10 GB.
Viteza de rotaţie
Marea majoritate a vânzărilor, pe piaţa utilizatorilor individuali, este reprezentată încă de modelele de 5400 rpm, preţul mic de achiziţie fiind principalul argument. Modelele de 7200 rpm cunosc o creştere în preferinţele utilizatorilor, diferenţa de viteză simţindu-se în special în jocuri. Viteza de rotaţie luată separat nu ne poate însă edifica în legătură cu performanţele pe care urmează să le obţinem, alţi factori precum densitatea de stocare sau dimensiunea platanului, fiind cel puţin la fel de importanţi. De exemplu, un hard disk de 5400 rpm, dar care beneficiază de o densitate de stocare superioară unui model de 7200 rpm, poate obţine rezultate superioare acestuia din urmă.
Interfaţa
Aproape toate hard disk-urile prezente în sistemele actuale folosesc interfaţă Paralel ATA, aceasta fiind capabilă de rate de transfer maxime de 133 MBps. Modelele ATA/133 nu reuşesc totuşi să se ridice în performanţe peste cele ATA/100, deoarece modelele actuale nu pot susţine rate de transfer destul de mari pentru a beneficia de plusul de lăţime de bandă.
Modelele cu interfaţă Serial ATA încep să îşi facă destul de încet simţită prezenţa pe piaţă, deşi de la anunţarea primului model a trecut destul de mult timp. Capabilă de a transfera date la o rată de 150 MBps, interfaţa serial ATA este proiectată pentru a putea suporta în viitor până la 600 MBps. Răspândirea modelelor Serial ATA a fost îngreunată până acum pe de o parte de inerţia pieţei, foarte puţini utilizatori achiziţionând plăci de bază cu controlere Serial ATA încorporate. Pe de altă parte, până acum două luni, când au apărut primlele cipseturi capabile de suport Serial ATA nativ, controlerele Serial ATA ataşate plăcilor de bază foloseau magistrala PCI. În consecinţă nu se putea observa o diferenţă de performanţe faţă de vechile modele Paralel ATA.
Buffer de date
Atunci când sistemul cere anumite date de pe hard disk, acesta nu numai că va livra informaţiile necesare, dar îşi va şi încărca memoria tampon cu acele date pe care procesorul este foarte probabil să le mai ceară. Cei 2 MB pe care îi oferă cele mai multe modele sunt suficienţi pentru majoritatea aplicaţiilor rulate, însă hard disk-urile cu 8 MB se comportă mai bine în aplicaţii extrem de intense, precum Adobe Photoshop, de exemplu.
Sfaturi pentru cumpărare
Încearcă o estimare a spaţiului de care vei avea nevoie şi alege un hard
disk cu o capacitate mai mare. Vei reuşi astfel să eviţi umplerea rapidă a
acestuia şi, implicit, nevoia de a achiziţiona un hard disk suplimentare într-o
perioadă scurtă.
Dacă foloseşti un sistem mai vechi şi doreşti să îl revitalizezi prin adăugarea
unui hard disk, asigură-te că există suficient spaţiu în carcasă pentru acesta.
Multe carcase mai vechi nu permit instalarea mai multor hard disk-uri.
Sistemele din generaţiile noi vor folosi mai bine avantajele unui nou hard
disk, în timp ce în cazul sistemelor foarte vechi, cu procesor lent şi memorie
mică, avantajele vor fi limitate. În cea de-a doua situaţie, investiţia într-un
hard disk nou se poate transforma într-o pierdere de bani.
Competiţia între producători este foarte acerbă, iar preţurile cunosc o
scădere continuă. Totuşi, fereşte-te de modele mult prea ieftine, faţă de
specificaţiile oferite. Încearcă o studiere a pieţei înainte de a decide modelul
pe care îl doreşti.
[
Stocare ]
