PC MAGAZINE IULIE 2003
	[ Imagine ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE
[ sumarul caracteristicilor ]
[ teste de performanţă ]
[ Schema de funcţionare a unui scaner CCD ]
[ Exemplu de grilă de test

Scanere pentru acasă

Obiectul testului de faţă este constituit de categoria scanerelor flatbed, de format A4, destinate lucrului acasă, respectiv a celor cu un preţ de achiziţie maxim de 120 EURO. Alături de compararea rezultatelor obţinute de modelele prezente în diferitele teste rulate, vom încerca să atingem câteva din criteriile de bază care ar trebui să stea la baza evaluării unui scaner, mai ales dacă este vorba de o decizie de achiziţie.

Cum funcţionează
Un scaner este un echipament destinat transformării informaţiei analogice, respectiv a luminii, în informaţie digitală.

Piesa de bază a scanerului constă într-un şir de celule fotosensibile capabile să detecteze lumina reflectată de sau transmisă prin obiectul scanat. Aceste celule fotosensibile sunt de fapt nişte diode capabile de a recepta lumina atunci când sunt alimentate electric. Tot acest şir de diode formează senzorul scanerului (CCD - Charged-Couple Devices), care converteşte intensitatea luminii în sarcină electrică.
O altă componentă importantă este convertorul analog-digital (CAD), rolul său fiind acela de a transforma informaţia analogică în informaţie digitală. Fiecare diodă din miile care formează CCD-ul crează un pixel din imaginea scanată, iar pentru pentru a stoca informaţia corespunzătoare descrierii pixelului respectiv este necesar un anumit număr de biţi. Cu cât se dedică un număr mai mare de biţi fiecărui pixel, cu atât se va putea obţine o calitate mai bună a imaginii scanate.

Marea majoritate a scanerelor disponibile astăzi folosesc senzor CCD, însă unele modele noi folosesc senzor CIS (Contact Image Sensor). În cazul unui scaner CCD, lumina reflectată din documentul original traversează un sistem de oglinzi, care o redirecţionează către senzorul CCD. În tehnologia CIS, şirul de diode este plasat chiar sub documentul scanat, astfel încât senzorul captează direct lumina reflectată de document. Din moment ce scanerele cu CIS nu necesită un sistem foarte complicat de captare a luminii, rezultă un preţ mai scăzut, dimensiunile sunt mai mici, iar durabilitatea creşte. Datorită dimensiunilor reduse, senzorii CIS sunt recomandaţi în cazul scanerelor portabile. Senzorii CIS folosesc convertoare analog-digital încorporate, astfel rezultând şi un consum redus de energie. Principalul neajuns al tehnologiei CIS constă însă tocmai în convertorul analog-digital, acesta ocupând un spaţiu care în mod normal ar fi trebuit să contribuie la captarea luminii. Rezultatul constă în scăderea calităţii imaginilor scanate, astfel că mulţi utilizatori preferă achiziţionarea unui model cu senzor CCD, în ciuda preţului ceva mai mare.

Aşa cum spuneam, majoritatea scanerelor primesc informaţia prin capturarea luminii reflectate sau care traversează obiectul scanat. Acest proces necesită în mod evident o sursă de lumină, iar calitatea acesteia poate influenţa în mod decisiv calitatea rezultată. Primele modele de scanere desktop foloseau becuri fluorescente. Potrivite multor tipuri de documente, becurile fluorescente prezintă două dezavantaje majore: nu sunt capabile să emită aceeaşi intensitate de lumină pe o perioadă lungă de timp, iar cantitatea mare de căldură degajată conduce la deteriorarea componentelor interne. Din aceste motive, majoritatea producătorilor au trecut la folosirea lămpilor catod-rece, care pot furniza o lumină mai intensă şi degajă foarte puţină căldură. Scanerele CIS folosesc câmpuri dense de LED-uri RGB pentru a produce lumină albă.

Tipuri de scanere
Modele flatbed
Scanerele flatbed folosesc un geam orizontal de sticlă, pe sub care trece senzorul de lumină, fiind acoperit cu un capac. Puteţi aşeza pe acest geam documentul ce urmează a fi scanat, fie că acesta este o poză sau o carte. Lumina emisă de sub sticlă se reflectă în obiectul scanat şi este apoi captată de senzorul CCD aflat în mişcare. Principalul avantaj al scanerelor flatbed este că se pot scana cărţi sau chiar suprafeţe de pe obiecte 3D, dezavantajul major constând în spaţiul relativ întins ocupat pe birou.

Modele sheetfed
Spre deosebire de modelele flatbed, în cazul de faţă senzorul este fix, pagina scanată fiind deplasată prin dreptul acestuia. Acest tip de scanere este recomandat celor care doresc să transforme în format digital o cantitate mare de documente, mai ales prin combinarea cu un modul ADF (automatic document feeder - alimentator automat de documente). Spaţiul ocupat pe birou este mult redus, însă, evident, apare dezavantajul constituit de imposibilitatea scanării obiectelor tridimensionale.

Modele handheld
Modelele manuale folosesc un senzor de aproximativ 12-13 cm lungime, fiind foarte uşor de transportat. Pentru a realiza scanarea unui document, utilizatorul trebuie să deplaseze scanerul pe deasupra colii de hârtie. Datorită dimensiunilor reduse ale senzorului, scanarea unui document se face în mai multe treceri. De obicei, acest tip de scanere este însoţit de aplicaţii destinate combinării diferitelor fragmente rezultate într-un întreg. Dacă avantajul major oferit de modelele manuale constă în portabilitate, marele dezavantaj se numeşte lipsă de uşurinţă în utilizare. Dacă nu aveţi o mână foarte precisă, veţi avea nevoie de câteva încercări succesive pentru a realiza o scanare corectă.

Modele pentru filme şi medii transparente
Utilizatorul obişnuit, cel căruia îi adresam acest test, nu va avea prea des nevoie să scaneze negative sau medii transparente, iar atunci când va avea, cu siguranţă nu o va face la nivel profesional. Însă cei care lucrează în domenii ca prelucrarea grafică profesională sau în publicitate vor dori ca rezultatele să fie perfecte. Datorită dimensiunilor foarte reduse ale negativelor, rezoluţia folosită pentru a obţine rezultate bune trebuie să fie foarte mare. Preţul unui scaner de film variază între câteva sute şi câteva mii de dolari.

Caracteristici importante
Adâncimea de culoare
Aşa cum este normal în cazul oricărei tehnologii, există câteva aspecte tehnice pe care orice utilizator este bine să le cunoască, înainte de a face alegerea finală. Primul termen este adâncimea de culoare. Pentru descrierea fiecărui pixel al unei imagini, scanerul poate stoca o cantitate pe un anumit număr de biţi. Respectivul număr de biţi reprezintă adâncimea de culoare. Cu cât folosim o adâncime de culoare mai mare, cu atât vom obţine o calitate mai bună a imaginii scanate şi, de asemenea, o dimensiune mai mare a fişierului rezultat. Adâncimea de culoare minimă pentru obţinerea unei calităţi decente este de 24 de biţi. Deci pentru fiecare pixel, scanerul reţine 8 biţi de informaţie pentru fiecare din cele trei nivele de culoare (RGB - Red-roşu, Green-verde şi Blue-albastru).

În practică există un anumit nivel de pierdere a informaţiei în timpul procesului de scanare, datorită unui număr de factori externi. Astfel, calitatea imaginii scanate suferă mici modificări în zonele de luminozitate mare şi în cele întunecate. Dacă scanaţi negative sau medii transparente, chiar dacă o faceţi la nivel de amatori, 30 de biţi de culoare reprezintă minimum necesar, iar 36 este o valoare de preferat.

Rezoluţia
Există două tipuri de rezoluţie, optică şi interpolată; prima este cea importantă. Rezoluţia optică sau hardware a unui scaner este măsurată în puncte sau pixeli pe inch (dpi sau ppi). Un număr mai mare de pixeli înseamnă o rezoluţie mai bună şi o calitate superioară a imaginii, cel puţin în teorie. Numărul de pixeli pe care un scaner este capabil să îi genereze se bazează pe numărul de celule fotosensibile se află plasate în capul de scanare.

Rezoluţia interpolată are întotdeauna o valoare mai mare, uneori mult mai mare, decât cea optică. Pentru a obţine o rezoluţie interpolată, scanerul preia informaţia din doi pixeli alăturaţi şi, folosind algoritmi matematici, umple spaţiul liber dintre ei. Nu vă lăsaţi păcăliţi de rezoluţia interpolată şi căutaţi să aflaţi exact rezoluţia optică de care este capabil un scaner.

Viteza
Marea majoritate a celor care cumpără un scaner pentru uz personal nu sunt foarte interesaţi de viteza de scanare, însă în orice caz nu vă veţi dori să aşteptaţi de ordinul zecilor de minute scanarea unui document. Principalul parametru în funcţie de care variază viteza este rezoluţia. Cu cât creşte rezoluţia folosită, cu atât va trebui să aşteptaţi mai mult finalizarea scanării.

Interfaţă
Conectarea scanerului la PC se poate face în mai multe feluri. Chiar dacă mai există încă modele cu port paralel, majoritatea folosesc USB sau SCSI. Conectarea USB a devenit foarte populară datorită uşurinţei pe care o capătă procesul de instalare, la care se adaugă cantitatea mare de date care poate fi transferată rapid. Trecerea către USB 2.0 necesită puţin timp, însă este o evoluţie sigură. Interfaţa SCSI a rămas populară în cazul celor care folosesc sisteme Macintosh, instalarea şi configurarea necesitând destulă experienţă.

Aplicaţii suplimentare
Atunci când cumpăraţi un scaner primiţi, de obicei, un număr de aplicaţii incluse. Pe lângă driverele de instalare, cel mai des veţi întâlni o aplicaţie de editare a imaginilor şi un program de recunoaştere a caracterelor (OCR - Optical Character Recognition). Pentru cei care instalează scanerul pe un sistem de operare Windows, driverul este de obicei compatibil TWAIN. TWAIN (Technology Without An Interesting Name) este un standard care permite scanarea documentelor prin intermediul altor aplicaţii de editare, decât aplicaţia de scanare proprietară. Aplicaţiile de editare incluse sunt de obicei versiuni "lite", adică oferă o gamă limitată de opţiuni faţă de programul original, însă pentru majoritatea utilizatorilor individuali nici nu va fi nevoie de mai mult pentru aplicarea anumitor prelucrări primare asupra imaginilor scanate.

Programul de recunoaştere a caracterelor realizează transformarea textului din format tipărit în format digital, editabil. Cele mai răspândite aplicaţii OCR sunt ABBY Fine Reader, Xerox TextBridge şi ScanSoft OmniPage.

Alegerea redacţiei
La o scurtă aruncare de privire pe tabelul ce conţine comportarea scanerelor putem observa cu uşurinţă că modelul Scanjet 3570C de la HP a fost de departe cel mai bine plasat. Imediat lângă, extrem de aproape chiar (nu numai în tabel J), s-a aflat coechipierul acestuia, Scanjet 3500C. Lucru înţeles însă uşor, datorită faptului că ambele modele folosesc acelaşi motor intern. Alegerea noastră s-a îndreptat însă spre modelul de bază HP Scanjet 3500C. Diferenţa faţă de 3570C este reprezentată de prezenţa unui adaptor de transparenţă pe acesta din urmă. Acest accesoriu creşte preţul cu 33 EURO, o valoare însă nu foarte ridicată. Considerând că o importanţă destul de mare pentru potenţialii clienţi este reprezentată de aspectul financiar, şi de faptul că cine are bani îşi poate alege fără probleme modelul cu transparenţă, am considerat că HP Scanjet 3500C merită pe deplin premiul acordat.

În cadrul acestui test am ales însă doi câştigători. Umax Astra 4500 este plasat în tabel, după performanţe, pe locul 3, după modelele de la HP. Deşi utilizează o interfaţă USB 1.1, viteza sa de lucru nu are foarte mult de suferit, concurând direct cu modelele cu USB 2.0. Pe lângă acest aspect, şi la abaterea totală, punctajul obţinut este cu mult peste următorii clasaţi. Modelele HP au o abatere de 85 şi 98 de puncte, iar Astra 4500 de 137 de puncte. Deşi este o oarece diferenţă între aceste valori, trebuie ţinut cont că toate celelalte scanere din test au adus o abatere ce depăşea valoarea de 230 de puncte, deci cu aproape 100 de puncte în plus faţă de cea de-a doua alegere a noastră.

Cum am testat

Testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine Romania folosindu-se acelaşi sistem de test pentru fiecare model în parte. Configuraţia sistemului de test a fost următoarea: procesor Intel Pentium 4 la 2,53 GHz, placă de bază cu cipset Intel 845PE, 512 MB DDR-RAM, placă video cu cipset nVidia GeForce4 Ti4600, hard disk Maxtor DiamondMax D740X 7200 rpm. Sistemul de operare folosit a fost Windows XP Professional. Pentru fiecare scaner testat s-a instalat o imagine curată a sistemului de operare, asigurându-se astfel condiţii identice de testare. Driverele utilizate au fost cele aflate în cutiile scanerelor. Viteza de scanare a fost măsurată din momentul comenzii de scanare şi până la redarea controlului asupra aplicaţiei de scanare.

Testele de viteză au constat în măsurarea timpilor necesari pentru previzualizarea unei pagini A4, scanarea unei pagini A4 la 150 dpi şi scanarea unei fotografii 10/15 cm, la 300 dpi.

Pentru recunoaşterea de culoare, mai bine zis testarea de recunoaştere a culorilor, a fost utilizată o miră de bare calibrată Imation MatchPrint, reprodusă în spaţiul de culoare CMYK, în conţinutul acesteia regăsindu-se şi valorile RGB cunoscute de noi. Am considerat că la utilizarea unui scaner pentru acasă se utilizează în special imagini tipărite. Aceste valori sunt următoarele : pentru ROŞU (100% magenta, 100% galben, 0% cyan, 0% negru) R=237, G=28, B=36, pentru VERDE (0% magenta, 100% galben, 100% cyan, 0% negru) R=0, G=166, B=81, pentru ALBASTRU (100% magenta, 0% galben, 100% cyan, 0% negru) R=46, G=49, B=146. Pentru fiecare model de scaner testat s-a scanat această miră, setările utilizate fiind maxime. Este vorba în principal de cele mai importante dintre acestea, rezoluţie (hardware) şi adâncime de culoare. Nu au fost efectuate alte corecţii de culoare. După etapa de scanare, am preluat mira şi am utilizat-o în Adobe Photoshop 6.0, în spaţiul de culoare RGB. Prin intermediul acestui program am efectuat câte 4 citiri pe o suprafaţă de 5x5 pixeli cu mediere. Au fost citite canalele RGB în parte, pentru fiecare dintre acestea notându-se cele mai apropiate valori ale "subcanalelor" RGB faţă de cele cunoscute iniţial pe miră (valorile la fiecare citire au fost foarte apropiate). Abaterea a fost calculată prin diferenţa dintre valorile cunoscute şi cele măsurate de fiecare scaner, rezultatele fiind însumate pe canale în modul (o abatere a canalului R cu +5 pe roşu, 0 pe verde şi -5 pe albastru înseamnă o abatere totală de 10). Cea mai mică abatere obţinută în teste a fost de 85 de puncte, iar cea mai mare de 398 de puncte. Aceste valori sigur că pot fi influenţate foarte uşor de orice factor de felul prezenţei urmelor de grăsime de pe degete, sau particulelor de praf pe suprafaţa din sticlă. Considerând însă că scanerul a fost proaspăt achiziţionat şi desigilat, fiind la prima sa utilizare, nu am efectuat nici o operaţiune de curăţare.

Pentru aprecierea calităţii cu care fiecare scaner a fost capabil să realizeze operaţiunea OCR s-a folosit o foaie A4 (aflată în imaginea alăturată). S-au urmărit atât recunoaşterea caracterelor cu şi fără diacritice, precum şi recunoaşterea şi poziţionarea imaginilor şi tabelelor în text. Notarea a fost simplă, luându-se în considerare 3 aspecte. Recunoaşterea corectă a caracterelor fără diacritice (*), recunoaşterea corectă a diacriticelor (**) şi respectarea aşezării în pagină a textului, pozelor şi tabelelor (***). Ultima cerinţă s-a dovedit cea mai dificilă, aproape toate modelele semnalând probleme, mai mici sau mai mari. A existat însă şi un model care a lucrat aproape ca la carte. Vă lăsăm însă să citiţi testul pentru a descoperi care este acesta.