Dezvoltatorii de la Creative au realizat un model
de player MP3 ceva mai aparte. Nu este cu mult diferit de ceilalţi competitori.
Diferenţa este că modulul de alimentare poate fi separat total de modulul
de memorie. Sigur că funcţia de player MP3 este valabilă doar în cazul în
care avem şi o alimentare ataşată. Însă cei care câteva zile nu vor să asculte
muzică ci doar să folosească memoria flash economisesc ceva spaţiu în buzunar.
Nu am observat nici un mod de blocare a accesului la butoane pentru apăsarea
accidentală a vreunui buton, mai ales în cazul în care este în derulare
şi o melodie. În testul de transfer de date Creative MuVo a fost "campion"
cu extraordinarul timp de 34 min 30 s, timp obţinut şi în urma repetării
testului de mai multe ori. Timpii obţinuţi în celelalte teste s-au păstrat
în aceeaşi notă, cam mari pentru un transfer USB.
Digital Music
Player
Memorie internă: 128 MB;
Preţ informativ: 75$ (fără TVA).
Citeşte MP3 şi WMA. Ecranul este iluminat
din spate cu o lumină albastră, contrastul nefiind nemaipomenit. În afara
funcţiei de player de MP3-uri echipamentul mai poate fi folosit şi ca
reportofon digital, pentru acest lucru existând un microfon încorporat.
Memoria internă este de 128 MB dar mai este pus la dispoziţie şi un port
pentru carduri SmartMedia. În timp ce navigaţi de la o melodie la alta
durează puţin până ajungeţi la melodia dorită, să zicem ceva mai departe
de locul de unde se play-ează. Acest lucru se datorează faptului că la
fiecare apăsare de buton (pentru următoarea melodie) indiferent de câte
ori se apasă mai întâi se iniţializează următoarea melodie. Aşa că derularea
între melodii se face cu apăsări ceva mai rare, lucru nu foarte plăcut
de altfel.
Nu vă faceţi probleme cu urechile. Nu o să vă supere prea tare volumul
la maxim ☺.
Echipamentul este ceva mai generos în dimensiuni.
Ecranul este extrem de simplist. În lateralele acestuia sunt plasate opt
butoane. Pentru transport a fost livrată şi o husă, deşi nu prea îmi imaginez
un utilizator care să asculte muzică şi să ţină playerul în buzunar şi
în husă. Dacă tot am vorbit de ascultarea muzicii trebuie spus că există
şi o telecomandă cu fir, loc unde se conectează şi o pereche de căşti.
Memoria internă este de 64MB dar este pus la dispoziţia utilizatorilor
şi un port pentru carduri Smart Media. Pentru cei care îşi doresc multifuncţionalitate,
echipamentul poate fi utilizat şi pe post de reportofon, existând un microfon
încorporat, dar şi o priză pentru intrarea unui astfel de echiapament.
Tot la capitolul intrări se poate specifica şi line-in-ul auxiliar. Înregistrările
se fac tot în format MP3. În plus pentru cei care se plictisesc de MP3
pot trece la ascultarea radio. Din păcate testul de trasfer pentru pachetul
de date nu a putut fi rulat în întregime, echipamentul raportând o eroare
la fiecare încercare a noastră de a duce testul până la capăt.
Cei 128 MB prezenţi la bord trebuie neapărat
să vă ajungă pentru că alte sloturi de extensie nu vă sunt oferite. În schimb
aveţi acces la un radio FM de care sigur nu vă plictisiţi ☺ Ecranul
nu este foarte generos dar este de ajuns şi pe deasupra şi iluminat. Designul
echipamentului este foarte bine pus la punct, şi deşi pare fragil din punct
de vedere al rigidităţii materialului din care este făcut, impresia generală
este una foarte bună. În cazul în care doriţi transformarea lui MegaStick
1 într-un reportofon priza pentru intrarea de microfon vă este de un real
ajutor. Intrarea în meniu se face printr-un dispozitiv asemănător JogDial.
De aici este permisă chiar şi operaţiunea de ştergere a unor înregistrări,
funcţie folositoare cel mai probabil în cazul înregistrărilor tip reportofon.
Contrastul şi iluminarea ecranului aduc o vizibilitate excelentă în spaţiile
neiluminate.
Ca design pare destul de interesant. Nu vine
cu telecomandă dar are un set de căşti foarte plăcut, fiind permisă şi agăţarea
playerului de gât. Are chiar şi un meniu prin care se poate naviga prin
intermediul unui buton asemănător cu cele JogDial. Ecranul este iluminat
din spate cu o lumină albastră, putându-se seta chiar şi nivelul contrastului.
Tot din meniu se mai poate avea acces la informaţii precum gradul de ocupare
al memoriei interne (maximul în cazul de faţă fiind de 128 MB), opţiune
foarte folositoare. Înregistrările de voce, pentru că există şi un microfon
intern, se pot face de la 8000 Hz până la 48000 Hz. În timpul utilizării,
fără să ascultăm vreun fişier MP3, ci doar navigând prin meniuri am semnalat
ceva opriri, asemănătoare cu cele date de funcţia autooff. Butoanele pentru
control al volumului m-au păcălit piţin pentru că erau aşezate invers, în
sensul că cel pentru creştere al volumului este dispus în stânga iar cel
pentru descreştere în dreapta.
Este compact şi nu foarte pretenţios. Nu doreşte
nimic mai mult decât să deţină rolul de player MP3 şi memorie USB. Şi îndeplineşte
destul de bine cele două funcţii. În rest nu vine nici cu ecran, nici cu
cine ştie ce intrări. Napa PA22, la capitolul transfer de date, se apropie
destul de mult de Creative MuVo. PA22 a obţinut pentru transferul de date
un timp de 29 min 57 s. În rest toate celelate rezultate au fost, aşa cum
am spus, apropiate de Creative MuVo, cu specificaţia că PA22 a reuşit totuşi
un transfer mai rapid. Aşezarea butoanelor de acces la PA22 pare că este
pentru stângaci. Ţinându-l în mâna dreaptă nu am putut efectua comenzile
la fel de rapid, butoanele pentru control al volumului fiind plasate în
partea stângă, pe laterala player-ului. Tot la aceste butoane am observat
necesitatea acordării unei mai mari atenţii în apăsare, de vină fiind nereliefarea
îndeajuns a butoanelor, pentru un acces mai simplu şi mai sigur.
Napa şi Coby
Nu ştiu care din următoarele playere este produs de Napa şi care este
produs de Coby. Două dintre acestea poartă numele Napa, iar unul Coby.
Problema este că arată aproape identic, neexistând nici o urmă de îndoială
că fabricantul este comun. Am ales să facem o descriere multiplă pentru
că dacă am fi ales pe rând fiecare player după primul prezentat nu prea
am mai fi avut ce să scriem la celelalte două. Cele trei modele sunt Napa
PA11, Napa PA 12 şi Coby MP-C440. În primul rând vă spunem faptul că două
dintre acestea au 64 MB interni, iar unul 128 MB. Este vorba de modelul
Coby MP-C440. La instalare MP-C440 a cerut neapărat instalarea în prealabil
a driverelor de pe CD, operaţiune ce face practic imposibilă plimbarea
playerului pe la prieteni fără CD-ul cu drivere în geantă. Din punct de
vedere al memoriei externe (carduri), Coby MP-C440 nu se poate lăuda cu
nimic vis a vis de portul SM şi SD/MMC prezent la Napa PA11, respectiv
Napa PA12-FM . În pachet, la toate trei modelele întâlnim ca acesoriu
o pereche de căşti. Trebuie să îi dăm câştig de cauză însă din nou lui
Coby MP-C440 care are un set de căşti mai bine pus la punct. Roata se
întoarce însă în favoarea lui Napa PA12 datorită tunerului radio prezent
la bord. În orice caz alegerea unuia din cele trei modele prezentate mai
sus nu este o procedură foarte complicată ţinând cont şi de faptul că
toate trei sunt furnizate de acelaşi magazin. Aşa că le puteţi vedea pe
toate deodată foarte uşor.
Specificaţii: memorie internă 20 GB, suport magnetic
hard disk, FireWire, ceas, alarmă, compatibilitate AAC, MP3, WAV, AIFF,
rată de transfer suportată 32-320 Kbps, căşti cu telecomandă pe fir, baterie
Lithiu Ion, capacitate 630 mAh, timp estimat de lucru al bateriei 8 ore.
Sisteme de operare : MS Windows 2000/XP/Apple MAC OS10.1.5.
Rezultatele obţinute de iPod 20 GB în testele de transfer - Fig.
Transfer date MBps - deconspiră faptul că sub caroserie se află un
motor de hard disk.
Apple iPod 20 GB
Player-ele de MP3-uri cu CD sunt arhicunoscute. Cam pe aceeaşi pantă
se învârt acum şi cele ce deţin ca suport memory stick-ul. O categorie
relativ nouă o reprezintă player-ele cu HDD intern. Şi nu este vorba de
vreo memorie ci pur şi simplu de un hard disk. Se poate discuta mult pe
această temă. Dacă îmi dau cu părerea mă contrazic de la minut la minut.
Există argumente şi Pro şi Contra. Primul lucru care ne-a interesa în
cazul în care ne-am gândi să cumpărăm aşa ceva ar fi preţul. Ei bine aici
vă pot spune clar că este destul de mare. Un argument forte negativist
este acela că un hard disk care să stea în buzunar în timp ce lucrează
nu este foarte fiabil. Probabil că durata sa de viaţă este mult mai mică
iar posibilităţile de defectare mult mai mari. Probabil. Pentru că nici
nu am văzut aşa ceva stricat dar nici nu e prea multă vreme de când avem
aşa ceva pe piaţa. Şi totuşi există argumente pro care par să le primeze
în decizia de cumpărare. Este vorba în primul rând de capacitatea extrem
de mare, de care dispune un player cu hard disk. În cazul de faţă putem
vorbi de 20 GB dar există deja şi varianta de 40 GB. Şi nu sunt două unul
peste altul☺ O mare parte de vină în cazul de faţă o are şi compania
producătoare, datorită design-ului absolut "înfiorător" de bine
pus la punct şi a funcţiilor multiple ce pot fi aplicate player-ului.
Priviţi poza alăturată şi imaginaţi-vă câtă de câtă inventivitate au dat
dovadă dezvoltatorii. Elementul care "macină" pe fiecare prim
utilizator al său este în primul rând butonul de derulare prin meniuri
sau liste. Acest buton este conceput sub forma unui disc, în mijloc fiind
separată o zonă pentru confirmarea acţiunii. Un fel de tastă OK. Simpla
deplasare a degetului pe disc are ca efect deplasarea pe ecran în meniuri
sau liste.
Meniurile sunt absolut încântătoare. Simple şi în acelaşi timp extrem
de complete. Navigarea este mai mult o joacă.
Pentru a nu fi nevoie de scoaterea echipamentului mereu din buzunar pentru
schimbarea melodiilor, la atâţia bani era şi normală prezenţa unei telecomenzi.
Aceasta păstrează pe de-a-ntregul linia de design impusă iPod-ului.
iPod 20 GB face de toate. Face liste cu preferinţe muzicale, are trei
jocuri absolut geniale pentru modul de navigare prezent pe echipament,
are ceas, are alarmă şi poate reţine liste de contact din Microsoft Outlook,
Microsoft Outlook Express şi Palm Desktop. Şi astea sunt cele mai importante.
Mai sunt şi altele dar din lipsă de spaţiu nu le mai enumerăm. Nu mai
vorbim de calitatea excelentă a sunetului.
Nu ştiu ce i-am putea reproşa lui iPod 20 GB. Dacă însă ţineţi neapărat
să îi reproşăm ceva o sa vă facem pe plac. Să ne legăm de baterie. Deşi
nu am testat durata de viaţă a trebuit să încărcăm bateria cam de două
oro pentru o zi de muncă la birou de aproximativ 10 ore. Sigur însă că
fiind vorba de un hard disk şi de faptul că l-am tot alergat prin toate
meniurile consumul bateriei este serios afectat. O a doua atenţionare
este de fapt un mic bug de soft. Iată cum stă problema. În timpul melodiei
punem o mică pauză. Să zicem că ne-a sunat telefonul. În timpul convorbirii
mai navigăm şi noi prin meniuri să vedem ce alte melodii mai putem asculta.
La un moment dat (să zicem la sfârşitul convorbirii telefonice) vrem să
revenim la melodia anterioară, de acolo de unde am pus pauza acum ceva
vreme. Ei bine. Dacă vă aflaţi, în urma navigării, pe o altă melodie,
apăsarea tastei pauză (nu play!) nu continuă vechea melodie ci o lansează
pe cea de pe ecran acolo unde aţi fost poziţionaţi în acel moment. Cam
lungă explicaţia dar voi aţi vrut să găsim şi ceva mai puţin bun la iPod.
Deşi între noi fie vorba nu ştiu decâte ori o să vă loviţi de această
problemă de soft. A! iPod nu are radio FM!
Conexiunea cu calculatorul se face prin IEEE 1394, este adevărat, conexiune
mai puţin întâlnită şi utilizată la noi. Însă cine dă banii pe un iPod
cu siguranţă are acasă o placă de bază cu FireWire☺. Sau măcar îşi
poate permite una. Atenţie însă că pentru a face transfer de date este
musai nevoie de cradle-ul oferit în pachet datorită mufei proprietare
cu care soseşte iPod-ul. Deci nu puteţi face conexiune directă cu calculatorul.
[
Divertisment
]
