În urmă cu câţiva ani, prinşi de febra dezvoltării fără precedent a mijloacelor
electronice de comunicare, foarte mulţi s-au grăbit să prevestească sfârşitul
documentelor tipărite. Astăzi, avântul instrumentelor electronice este acelaşi,
însă cantitatea de documente tipărite cunoaşte o creştere contină. Motivele sunt
multiple şi nu este cazul să le dezvoltăm aici, însă încrederea oamenilor în foaia
tipărită reprezintă un argument important.
La fel ca şi anul trecut am decis că este oportun să realizăm un test comparativ dedicat imprimantelor laser monocrom, de format A4, grupate pe două categorii. Prima categorie, a modelelor destinate utilizatorilor individuali şi birourilor mici, cuprinde modele capabile de a tipări la o viteză (cel puţin specificată) de 20 ppm. Cea de a doua categorie este constituită din modele de peste 20 ppm, acestea fiind destinate birourilor de nivel mediu. Limita de 20 ppm dintre cele două categorii nu a fost impusă arbitrar, ci s-a desprins din studierea ofertei producătorilor, din acest moment. Nu ne-am avântat în zona imprimantelor destinate firmelor mari, cu multe sute de mii de pagini tipărite lunar şi o mulţime de opţiuni, această zonă fiind mult prea specializată.
Fără intenţia de a pătrunde mult prea adânc în tehnologiile care stau la baza imprimantelor laser monocrom, vom puncta totuşi câteva caracteristici importante, esenţiale în procesul de luare a deciziei de cumpărare.
Rezoluţia
După cum ştim, rezoluţia reprezintă numărul de puncte care pot fi tipărite pe o unitate de suprafaţă şi se exprimă în puncte pe inci (dpi - dot per inch). Evident, cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât calitatea imaginii tipărite va fi mai bună. În mod normal, rezoluţia folosită în cazul unei imprimante laser monocrom este 600 dpi, însă pot exista anumite documente care să necesite 1200 dpi. De asemenea, posibilitatea de a tipări la 300 dpi poate constitui un avantaj atunci când o serie de documente sunt tipărite sub formă de schiţe de lucru, realizându-se astfel economie de toner.
Limbajele de tipărire
Cel mai răspândit limbaj în momentul de faţă este PCL (Printer Control Language), acesta fiind folosit iniţial în cazul imprimantelor matriciale. Prima versiune de largă răspândire a fost versiunea 3, care oferea suport doar pentru anumite sarcini simple, iar PCL4 a adus o îmbunătăţire a suportului pentru tipărirea graficelor. PCL5 oferea facilităţi precum scalarea fonturilor şi suportul formatelor vectoriale. De asemenea, PCL5 folosea diferite tipuri de compresie astfel încât se obţinea o creştere considerabilă a vitezei de tipărire. PCL5e a adus odată cu el comunicaţia bidirecţională, pentru raportarea informaţiilor de stare ale imprimantei, însă nu a adus îmbunătăţirea calităţii de tipărire. PCL6 a fost introdus în anul 1996 şi este un limbaj complet rescris. Orientarea pe lucrul cu obiecte a adus o îmbunătăţire a flexibilităţii şi o creştere semnificativă a vitezei de prelucrare a documentelor grafice.
Aparţinând companiei Adobe Systems, limbajul PostScript a fost introdus în anul 1985. Limbajul PostScript realizează o descriere a paginilor în mod vectorial, apoi trimite datele către imprimantă pentru a fi rasterizate (convertite în puncte). PostScript 1 era un limbaj folosit de editurile mari datorită faptului că puteau transforma imagini la 300 dpi în imagini la 2400 dpi, folosite de maşinile de tipărit. Marele avantaj al limbajului PostScript era portabilitatea, orice platformă fiind capabilă de a lucra cu el. În acest fel, tot ce aveaţi nevoie era un driver pentru a transforma informaţia în format PostScript, care putea apoi fi înţeles de orice imprimantă PostScript. Marele dezavantaj al limbajului constă în faptul că aparţine unei companii şi pentru a fi folosit necesită licenţiere, ceea ce duce la creşterea preţului imprimantelor care îl folosesc.
PostScript 2 a adus o compresie superioară, conducând la creşterea vitezei de tipărire, a îmbunătăţit algoritmii de halftoning şi modul de administrare a memoriei. Ultima versiune de PostScript, a treia, include îmbunătăţiri semnificative aduse modulului de interpretare, acest lucru afectând în mod direct şi pozitiv calitatea, siguranţa, eficienţa şi productivitatea.
GDI (Graphical Device Interface) reprezintă o alternativă în faţa imprimantelor care folosesc PostScript sau PCL. Limbajul foloseşte resursele PC-ului pentru a efectua toate prelucrările asupra documentului ce urmează a fi tipărit sub mediul Windows, trimiţând apoi informaţia direct în format bitmap pentru a fi tipărită. În consecinţă, nu mai este nevoie de un procesor puternic şi multă memorie la nivelul imprimantei, acest fapt conducând la scăderea preţului de achiziţie. Pe de altă parte, prelucrarea documentului la nivelul sistemului conduce la încărcarea acestuia, lucru simţit foarte clar în cazul sistemelor mai slabe.
Viteza de tipărire
Spre deosebire de modelele cu jet de cerneală, în cazul imprimantelor laser viteza de tipărire reală se apropie foarte mult de cea specificată de producător. În unele cazuri, viteza specificată reprezintă viteza mecanismului de tractare a hârtiei, respectiv numărul de pagini goale pe care imprimanta este capabilă să le transporte într-un minut din tava de alimentare în tava de colectare. Însă această viteză nu implică timpul de prelucrare care apare în cazul job-urilor din viaţa reală. De asemenea, unii producători specifică viteza de tipărire în format Letter şi nu A4, lungimea unei coli de format Letter fiind mai mică şi implicit viteza mai mare.
Mecanismul de manipulare a hârtiei
Alături de formatul maxim suportat un element important este constituit şi de varietatea tipurilor de media suportate de imprimantă (transparente, calc, plicuri, carton). Dacă urmează să tipăriţi pe carton, verificaţi dacă modelul de imprimantă ales suportă astfel de mediu de tipărire.
De asemenea, foarte importantă se poate dovedi facilitatea de tipărire duplex, adică de tipărire pe ambele feţe ale colii de hârtie, scăzând astfel costurile consumabilelor. Multe imprimante disponibile astăzi folosesc aşa-numitul duplex manual, ceea ce presupune tipărirea paginilor fără soţ, urmată de reaşezarea hârtiei în tava de alimentare şi tipărirea paginilor cu soţ.
Capacitatea de alimentare totală (care include tava standard, tava manuală, cât şi pe cele eventual opţional existente) este un alt element important, fiind recomandabilă o corelare a acesteia cu nevoile reale. Dacă în firma dumneavoastră se tipăresc zilnic 20.000 de coli, alegerea unei imprimante cu o singură tavă de alimentare de 250 de coli ar fi o greşeală. În acelaşi timp, un sistem de trei tăvi cu capacitate totală de 10.000 de coli va reprezenta o risipă de bani, în cazul în care necesităţile zilnice de tipărire se ridică la câteva sute de exemplare.
Interfaţa
Calea de comunicare dintre PC şi imprimantă reprezintă un element extrem de important atunci când timpul de aşteptare este preţios. Dacă folosiţi imprimanta pentru tipărirea documentelor contabile de sub DOS, existenţa unui port paralel reprezintă o necesitate. Posibilitatea de conectare în reţea devine obligatorie atunci când echipamentul urmează să fie folosit de mai mulţi utilizatori, din mai multe birouri eventual, în cadrul unei firme. Pentru cei care vor folosi imprimanta acasă sau într-un birou de 2-3 persoane, conectarea USB este suficientă, cu condiţia ca în cazul partajării, sistemul pe care aceasta este instalată să fie pornit în permanenţă.
Memoria
Aşa cum spuneam, modelele care folosesc limbaj GDI nu necesită prea multă memorie, toată prelucrarea căzând în sarcina PC-ului. Celelalte modele, mai ales cele de reţea, folosite în paralel de mai mulţi utilizatori vor avea nevoie de o cantitate semnificativă de memorie instalată pentru a putea duce la bun sfârşit toate sarcinile primite. Dacă estimaţi că imprimanta va fi folosită în paralel de mai mulţi utilizatori, nerăbdăori să primească documentele tipărite, asiguraţi-vă că modelul ales beneficiază de suficientă memorie.
Consumabile
Este bine cunoscut faptul că, în cazul imprimantelor de orice fel, preţul de achiziţie este mai puţin important decât costurile de exploatare ulterioare. Costul pe pagină tipărită declarat de producător este un indiciu asupra preţului pe care va trebui să îl plătiţi pentru a folosi imprimanta, însă modul în care se calculează acest cost rămâne de multe ori învăluit în mister. Astfel, în afara costului pe pagină declarat puteţi încerca să calculaţi chiar dumneavoastră un cost pe pagină. Acesta trebuie să includă preţul tonerului, preţul hârtiei folosite şi, în unele cazuri, preţul unităţii fotoconductoare. Există modele la care unitatea fotoconductoare este inclusă în cartuşul de toner, astfel încât schimbarea cartuşului implică şi schimbarea acesteia. Alte modele, folosesc unitate fotoconductoare separată, aceasta trebuind să fie schimbată după un număr mai mare de pagini, dar implicând totuşi un cost suplimentar. Verificaţi condiţiile în care producătorul susţine că se poate atinge valoarea specificată pentru capacitatea de tipărire a cartuşului de toner. În general, numărul de pagini specificate se referă la folosirea unei rezoluţiie de 600 dpi, la acoperire 5%, în timp ce dumneavoastră s-ar putea să folosiţi foarte mult 1200 dpi, la 35% acoperire, ceea ce va conduce la o scădere drastică a numărului real de pagini tipărite şi implicit la creşterea costului pe pagină. De exemplu, suita de documente folosită de noi în testarea imprimantelor, construită special pentru a simula cât mai realist tipul de documente folosite în lumea reală, foloseşte o acoperire medie de 9,14%. De aici rezultă că, în cazul unei folosiri normale a imprimantei, viaţa cartuşului de toner va ajunge la aproape jumătate din perioada specificată de producător.
De asemenea, pentru a obţine un cost şi mai apropiat de realitate este bine de ştiut că, în ciuda tuturor îmbunătăţirilor tehnologice aduse cartuşelor de toner, nu veţi putea folosi chiar 100% din tonerul existent. Astfel, numărul de pagini estimate de producător va fi ceva mai mare faţă de cel real.
Garanţia
Chiar dacă este plasată întotdeauna în coada listei, perioada de garanţie şi
mai ales modul de acordare al ei reprezintă elemente extrem de importante. Asiguraţi-vă
că reparaţia unui eventual defect se va face la sediul dumneavoastră şi nu veţi
fi nevoit să căraţi imprimanta până la un service autorizat. Încercaţi să obţineţi
informaţii din surse de încredere, eventual clienţi mai vechi ai firmei de la
care urmează să cumpăraţi imprimanta, asupra modului în care funcţionează în
realitate condiţiile de garanţie, fiind bine ştiut că, de multe ori, între condiţiile
specificate şi realitate există o cale lungă.
Sfat!
Bazaţi-vă decizia de achiziţie pe tipul documentelor care urmează să fie tipărite
în cea mai mare parte. Dacă veţi tipări o mulţime de documente text, cu puţină
ilustraţie, atunci o imprimantă laser este soluţia.
Dacă nu aveţi nevoie de culoare, o imprimantă laser monocrom este alegerea
corectă. Este mult mai rapidă decât modelele inkjet, şi mai ieftină atât ca
preţ de achiziţie, cât şi din punct de vedere al costurilor de exploatare faţă
de cele laser color.
Încercaţi să corelaţi cât mai bine volumul de tipărire necesar în firmă (actual
şi viitor) cu capacitatea de tipărire specificată de producător. În principiu
ar fi bine să vă orientaţi către modele care vă permit un volum zilnic de tipărie
de 3-4 ori mai mare faţă de nevoile actuale. De asemenea, asiguraţi-vă că tăvile
de alimentare cu hârtie pot înmagazina ceva mai mult decât necesarul de tipărire
al unei zile. Astfel, nu va fi nevoie ca tava de alimentare să fie umplută prea
des.
Verificaţi modul de conectare. Dacă doriţi o imprimantă laser pentru acasă şi nu aveţi port USB, asiguraţi-vă că imprimanta se poate conecta pe paralel. Dacă veţi folosi imprimanta la firmă şi doriţi să o instalaţi în reţea, asiguraţi-vă că este capabilă de aşa ceva.
Verificaţi posibilitatea de a adăuga memorie ulterior achiziţiei. Odată cu creşterea nevoilor de tipărire din firmă, s-ar putea ca memoria existentă să devină insuficientă şi ar fi neplăcut să aflaţi abia atunci că modelul ales nu permite adăugarea unei mamorii suplimentare.
La fel ca în cazul oricărui tip de imprimantă de pe piaţă, costurile de exploatare sunt mult mai importante decât preţul de achiziţie. Calculaţi cu atenţie costurile de exploatare, acestea putând ridica foarte mult preţul total al imprimantei, de-a lungul vieţii acesteia.
Cum am testat
Împărţirea celor 24 imprimante aflate în test s-a făcut pe două categorii: pentru acasă şi grupuri mici de lucru (până la 20 ppm) şi pentru grupuri medii de lucru (peste 20 ppm). Testarea s-a efectuat folosind fişiere de test de dimensiuni şi cu conţinut tipic aplicaţiilor uzuale, pentru a reprezenta performanţa în condiţii normale de exploatare.
În tabelul cu testele de performanţă am prezentat datele ca pagini efective A4 pe minut. Acest număr a fost calculat bazat pe un timp important pentru utilizatorul final, acela scurs din momentul apăsării pe butonul OK din fereastra de print, până la căderea ultimei foi tipărite în tavă. În acest timp este inclus şi acela de latenţă, necesar pentru pornirea imprimării efective.
Pentru a asigura condiţii egale de testare, a fost folosit un acelaşi sistem de test (placă de bază cu cipset Intel 875P, procesor Intel Pentium 4 la 3 GHz, 512 MB DDR-RAM, USB 2.0, Ethernet 10/100 Mbps, Windows XP Professional cu SP1), folosindu-se aceeaşi imagine a sistemului de operare la care au fost instalate driverele oferite împreună cu imprimanta de către producător. Testele au fost desfăşurate simulându-se o reţea locală prin intermediul unui HUB 10/100 Mbps. În cazul imprimantelor fără opţiune de reţea s-a folosit portul USB. Toate testele de performanţă au fost efectuate folosind atât emularea PCL, cât şi PostScript, acolo unde aceste limbaje su fost disponibile, restul fiind imprimante GDI. Rezoluţia folosită a fost de 600 dpi, în setările sugerate implicit de driver.
Deoarece am considerat aplicaţia Microsoft Word XP ca fiind cea mai populară din care utilizatorii imprimă, cele mai multe teste au fost efectuate cu ea. Testele de 12 pagini text formatat şi neformatat ne-au ajutat să punem în evidenţă viteza susţinută de imprimare a motorului, în timp ce testul de 12 pagini text şi grafică a pus în valoare puterea de rasterizare. Testul de 32 de pagini, o combinaţie a celor de mai sus, s-a dorit a reprezenta o sumă a performanţelor în aplicaţia Word. Prin măsurarea timpilor de tipărire dintre două pagini consecutive (text neformatat) am putut verifica viteza specificată de fiecare producător.
Testul de o pagină în Microsoft Excel XP a fost constituit de un tabel simplu şi a avut ca rol punerea în evidenţă a timpului iniţial de latenţă. Cel de-al doilea test, în care trebuiau tipărite 3 pagini de grafice, a avut ca prim scop surprinderea vitezei de rasterizare a graficii vectoriale.
Testul de 12 pagini în Microsoft PowerPoint XP a solicitat la maxim capacitatea de rasterizare a imprimantelor. În acest test, au fost net avantajate imprimantele cu un driver eficient, procesor rapid şi memorie suficientă.
În ultimul test de performanţă imprimantele au fost solicitate să tipărească
un document Adobe Acrobat 5 de 6 pagini, apelându-se la capacitatea driverului
de a lucra cu aplicaţia şi procesorul imprimantei.
[
Imprimare ]
