Rar se întâmplă să fii surprins de ceva în domeniul plăcilor de bază. Toate
au intrări şi ieşiri (porturi), suportă unul sau mai multe procesoare, au două
sau mai multe bancuri de memorie, suportă 4 sau 8 discuri hard, au un slot de
extensie AGP pentru placa video şi mai multe sloturi (PCI, CNR, AMR) pentru
diverse plăci de extensie. Deseori placa de bază încorporează o interfaţă audio
(tot deseori extrem de modestă), uneori o interfaţă de conectare în reţea. Dar...
AT7 este cu totul altceva.
Pachetul conţine placa de bază în sine, 3 cabluri de date IDE ATA133 şi unul
pentru unitatea de dischetă, manualul, un CD şi o dischetă cu drivere şi utilitare,
o extensie pentru încă două porturi USB şi un set de elemente din plastic care
se utilizează pentru solidarizarea cablurilor în carcasă.
De la început o să vedeţi că ceva este în neregulă: lipsesc porturile seriale
şi cel paralel. Apoi intraţi în panică pentru că nu găsiţi porturile PS2 pentru
tastatură şi mouse. Aveţi 6 conectori pentru cabluri IDE (2 negri şi 4 galbeni),
o ieşire optică, două porturi firewire şi încă câteva USB-uri. Este cazul să
lăsaţi orice prejudecată deoparte, să uitaţi tot ce ştiaţi despre plăcile de
bază. Aşezaţi-vă jos, puneţi ciudatul AT7 alături şi, ruşinos deşi normal, luaţi
manualul pentru a vă putea lămuri. În ajutorul celor dezorientaţi, manualul
este exemplar. Bine structurat, conţine o informaţie care este la graniţa dintre
succint şi "... prea tehnic pentru mine".
AT7 este o placă de bază construită cu gândul la viitor şi la performanţă,
mai degrabă potrivită pentru cineva care doreşte un nou calculator, decât îmbunătăţirea
unei configuraţii vechi. Considerând compatibilitatea cu generaţiile anterioare
o moştenire prea stânjenitoare pentru atingerea performanţelor MAXime, AT7 renunţă
la porturile tradiţionale: PS2 pentru tastatură şi mouse, porturile seriale
şi cel paralel pentru simplificarea structurii şi eliberarea resurselor. În
acelaşi timp este suplimentat numărul porturilor USB la nu mai puţin de 10 (din
care 4 sunt USB 2.0), tastatura, mouse-ul, imprimanta şi toate celelalte dispozitive
care utilizau vechile porturi existând în versiuni care utilizează portul USB.
Posibilităţile de conectare sunt suplimentate cu 3 porturi firewire, în acest
mod fiind rezolvată şi descărcarea secvenţelor de pe recorderele video, dotate
în marea majoritate cu acest tip de conexiune.
Placa de sunet integrată oferă posibilitatea audiţiei pe 6 canale (5.1) existând
intrări şi ieşiri analogice, ieşire optică (S/PDIF 24 bit) şi opţional intrare
optică. Există şi o interfaţă pentru conectarea într-o reţea UTP 10/100.
Controlerul HPT374 asigură posibilitatea conectării suplimentare a nu mai puţin
de 8 dispozivite IDE ATA133 (cele 4 sloturi IDE galbene). Cu aceste discuri
hard puteţi realiza RAID de nivel 0, 1 sau 0+1. În documentaţie se recomandă
ca unităţile optice de stocare (CD sau DVD) să nu se conecteze prin intermediul
acestui controler.
Inima plăcii de bază este microprocesorul VIA KT333 (VT8367 şi VT8233A), cu
toate avantajele aduse de acesta şi prezentate de noi pe larg în alte articole
(memorie DDR333, FSB 200/266 MHz, AGP 4X, IDE ATA133). Simplificările aduse
în structură de eliminarea interfeţei PS2 şi a porturilor seriale şi paralel
sunt utilizate în integrarea controlerelor pentru porturile firewire, a modulului
de sunet şi a controlerului IDE suplimentar. Considerând că dotările integrate
sunt maximale se oferă, alături de slotul AGP, doar 3 sloturi PCI. Legat de
sloturile PCI trebuie să fiţi atenţi la partajarea întreruperilor între slotul
PCI 2 şi AGP şi între PCI 1 şi USB.
Instalarea a decurs fără probleme. Este bine să ţineţi cont că după introducerea
plăcii video (care nu a avut o lungime ieşită din comun) se realizează dificil
accesul la sloturile de memorie 1 şi 2. Aglomeraţia componentelor de pe placă
împinge socketul procesorului în partea superioară (aşa cum este aşezată în
carcasă). Tot pe seama aglomeraţiei trebuie pusă şi poziţionarea mai puţin obişnuită
a acumulatorului: vertical pe placa de bază. Ţinând cont şi de preţul plăcii
de bază cred că nu este cazul să economisiţi în achiziţia unei carcase mai mari.
Aspectul estetic al asamblării a fost mult îmbunătăţit de folosirea accesoriilor
incluse pentru solidarizarea cablurilor.
BIOS-ul beneficiază de Soft Menu III care permite configurarea parametrilor
de funcţionare ai procesorului. Se pot utiliza configuraţii predefinite pentru
procesoarele cunoscute pe piaţă sau se poate încerca optimizarea funcţionării
prin opţiunea "User Defined". Se pot modifica rapoartele FSB/AGP/PCI
(3/2/1, 4/2/1, 5/2/1), FSB-ul de la 100 la 250 MHz cu incrementare 1, multiplicatorul
de la 5 la 13, tensiunea pe miezul procesorului cu pas de 0,025V şi tensiunea
memoriei (2,55/ 2,65/ 2,75/ 2,85). Autorii manualului explică detaliat cum se
poate face fiecare pas dar tot ei vă atrag atenţia că orice modificare a parametrilor
de bază se fac pe răspunderea dumneavoastră. Nici eu nu vă recomand utilizarea
opţiunii "User Defined".
Driverele oferite sunt doar pentru sistemele de operare MS Windows Me/2000/XP.
Cei care au încercat să configureze porturile USB 2.0 pe alte modele vor aprecia
uşurinţa cu care se realizează acest lucru. Cei care doresc alt sistem de operare
se descurcă pe cont propriu.
Odată instalat şi configurat sistemul de operare puteţi instala utilitarele.
Există un Hardware monitor care permite supravegherea şi atenţionarea în cazul
în care se depăşesc valorile maximale pentru tensiuni, temperaturi şi viteze
de rotaţie a ventilatoarelor utilizate în răcirea sistemului. Utilitarul HP374
RAID Management permite managementul discurilor conectate la controlerul cu
acelaşi nume. În cazul în care aveţi probleme puteţi apela cu succes la Help-ul
extrem de explicit al acestui program. Se dau definiţii ale elementelor de bază
şi indicaţii detaliate asupra modului în care se pot realiza diferite operaţii.
Protecţia contra viruşilor este deja rezolvată prin includerea printre utilitare
a versiunii 2002 a programului Norton Antivirus. Având sistem de sunet 5.1 şi
port firewire este evidentă grija proiectanţilor pentru cei care doresc divertisment...
aşa că aveţi inclus şi utilitarul WinDVD2000 v2.1.
Găsirea publicului ţintă pentru AT7 este extrem de complicată. Dacă este să
ţinem cont de tot ceea ce oferă sunt depăşite nevoile tuturor categoriilor de
utilizatori. În acelaşi timp, fiecare categorie ar dori, probabil, unele mici
modificări. Pentru o placă a cărei facilităţi sunt maximale, atât ca performanţe
cât şi ca stabilitate, aceste modificări sunt întradevăr mici. Dar fiecare categorie
de utilizatori va lăsa neutilizată o bună parte din aceste facilităţi.
Cu puţin umor am putea spune că AT7 este o placă puternică prin ceea ce oferă
şi slabă prin faptul că oferă poate prea devreme şi prea mult. Oricum această
placă de bază este o achiziţie avantajoasă, cumpărarea componentelor necesare
pentru a realiza chiar şi numai o parte din ceea ce ştie să facă depăşind preţul
cerut pentru ea. Şi unde pui că poate face şi mai mult...
PC
MAGAZINE AUGUST 2002
[ Componente ]
