Cover Story - PC Magazine
Romania, Iulie 2002
Cum să faci un pc
DISCUL
HARD
Discul hard este dispozitivul care permite stocarea informaţiei digitale în
interiorul calculatorului. Este caracterizat de dimensiune, capacitate de stocare,
interfaţă de transfer, viteză de rotaţie, viteză de transfer a datelor, timp
de acces. Majoritatea discurilor hard din sistemele fixe sunt construite pentru
a intra într-un locaş de 3,5". Modelele construite pentru locaşe de 5,25" nu
se mai produc.
Evoluţia discurilor hard este legată în mod direct de creşterea capacităţii
de stocare. Dacă în trecut "foamea" de spaţiu de stocare devora produsele mai
repede decât putea oferi evoluţia tehnologică, în prezent s-a ajuns la realizarea
de unităţi capabile să stocheze aproximativ 135 GB, mai mult decât nevoile majorităţii
consumatorilor.
Eficienţa comunicării între discul hard şi placa de bază este
un factor important în funcţionarea calculatorului şi se defineşte prin mai
mulţi parametri, care descriu viteza cu care funcţionează diferitele subansamble
care participă la acest transfer.
Am putea scrie un articol separat dedicat prezentării acestor
subansamble şi a modului în care eficienţa lor este descrisă de parametrii de
funcţionare, dar spaţiul necesar ar fi prea mare şi nu credem că interesează
în acest moment. Ceea ce trebuie să ştiţi atunci când achiziţionaţi un disc
hard este modul în care aceşti parametri variază cu perfomanţa şi problemele
de compatibilitate care apar.
Interfaţa de conectare cea mai utilizată este E-IDE. Majoritatea
plăcilor de bază asamblate în calculatoarele destinate utilizării generale (nu
mă refer la servere, staţii grafice etc., care au necesităţi specifice) sunt
dotate cu un controler E-IDE. Iniţial, aceste tipuri de interfeţe suportau o
rată maximă de transfer de 33 MBps. În prezent, rata maximă de transfer este
de 133 MBps (există interfeţe dezvoltate intermediar la 66 şi 100 MBps). Pentru
a putea atinge viteza de 133 MBps este necesar ca atât discul hard cât şi controlerul
să fie capabile să comunice cu această viteză. Dispozitivul cu rata maximă de
transfer cea mai mică limitează viteza de comunicare. Dacă aveţi un controler
UATA133 şi un disc hard UATA 66, rata maximă de transfer va fi de 66 MBps.
O altă interfaţă de conectare este cea SCSI, existând şi aici
mai multe variante. Cele două interfeţe nu sunt compatibile. Datorită costului
mai mare al acestui tip de controler, aria sa de utilizare este mai restrânsă.
Există plăci de bază care oferă controler SCSI integrat, dar în majoritatea
cazurilor controlerele se achiziţionează separat. La rândul lor, discurile SCSI
sunt mai scumpe (dar şi mai performante). Dată fiind zona lor de aplicabilitate,
vă recomandăm să apelaţi la un specialist pentru instalarea lor.
Memoria tampon (cache) a unui disc hard are rolul de a eficientiza
transferul. Cu cât axistă mai multă memorie cu atât transferul este mai eficient,
şi preţul discului hard este mai mare...
Tot aici trebuie pomenit de existenţa unor sertare pentru discuri
hard, accesorii care montate într-un locaş de 5,25" permit conectarea în sistem
fără a fi necesară deschiderea carcasei. Sunt extrem de comode atunci când aveţi
de transferat des volume foarte mari de date.
Articolul
"Cum să faci un PC"
|