Cover Story - PC Magazine
Romania, Iulie 2002
Cum să faci un pc
CONECTIVITATE
Prin conectivitate înţelegem modurile în care sistemul poate schimba informaţii
cu exteriorul. Cele mai cunoscute şi comode căi de comunicare sunt placa de
reţea şi modemul.
Placa
de reţea
Scopul plăcii de reţea este de a realiza conexiunea dintre un sistem şi o reţea
locală. Placa de reţea reprezintă legătura fizică dintre cablul de reţea şi
magistrala internă a sistemului. Cele trei variante de bază ale plăcilor disponibile
pe piaţă sunt: 8-bit, 16-bit şi 32-bit. Cu cât este mai mare numărul de biţi
pe care se face transferul de date, cu atât viteza de transmisie suportată de
placa de reţea este mai mare. Majoritatea plăcilor din acest moment suportă
transfer de 10/100 Mbps, viteza de transmisie fiind setată automat în funcţie
de capabilităţile plăcii de reţea de la celălalt capăt al conexiunii.
Modemul
Dezvoltarea atât de rapidă a internetului nu ar fi fost posibilă fără existenţa
modemului. Aproape orice sistem procurat sau construit astăzi urmează să încorporeze
şi un modem pentru conectare la internet. Termenul "modem" este o prescurtare
a expresiei MOdulator-DEModulator, care desemnează operaţiile efectuate de acest
dispozitiv. Scopul unui modem este de a transmite informaţii în format digital
prin intermediul liniilor telefonice. Modemul care transmite modulează informaţiile
într-un format compatibil cu linia telefonică, în timp ce modemul care primeşte
demodulează semnalul pentru a obţine forma iniţială a datelor. Modemurile fără
cablu convertesc informaţiile digitale în semnale radio şi invers.
Viteza de transmisie suportată de primele modele de modemuri era
de 300 bps (biţi pe secundă). Pentru început, aceasta era mai mult decât suficientă,
ea putând fi tradusă prin transmiterea a 30 de caractere pe secundă, ceea ce
depăşeşte viteza de tastare a omului. Odată cu momentul în care au început să
fie transferate cantităţi mai mari de date, reprezentând de exemplu imagini,
viteza de 300 bps nu mai putea fi suficientă. În interval de câţiva ani viteza
de transmisie a modemurilor a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, ajungând în
1998 la 56 kbps.
Dacă în privinţa vitezei de transmisie a datelor nu încape nici
o îndoială că este cel mai bine să achiziţionaţi cel mai rapid modem, atenţia
dumneavoastră se poate îndrepta spre alte aspecte, la fel de importante. Modemurile
hardware integrează un cip de procesare a datelor direct pe placa echipamentului.
Astfel, prelucrarea informaţiilor ce urmează a fi transmise sau care au fost
recepţionate se face direct la nivelul modemului. Modemurile software, cunoscute
şi sub numele de Winmodemuri, funcţionează sub mediu Windows şi folosesc puterea
de procesare a sistemului pentru a prelucra informaţiile de transmis sau primite.
Avantajul modemurilor software constă în preţul mic de achiziţie, creşterea
puterii de prelucrare a sistemelor actuale fiind în favoarea acestora.
Decizia între un modem intern sau unul extern reprezintă de asemenea
un aspect important. Modemurile interne se conectează de obicei pe un slot PCI.
Ele sunt mai ieftine decât modelele externe şi sunt de regulă
modemuri software. Dezavantajul acetui tip de modemuri constă în problemele
de configurare care pot apărea odată cu instalarea. Modemurile externe sunt
preferate de utilizatorii experimentaţi, fiind modemuri hardware. Dezavantajul
este constituit de preţul mai mare de achiziţie. Uşurinţa în instalare şi configurare
este însă un argument puternic în favoarea lor.
Articolul
"Cum să faci un PC"
|