Cover Story - PC Magazine Romania, Iulie  2002

Cum să faci un pc

CARCASĂ
Dacă placa de bază reprezintă nodul de conectare a elementelor calculatorului, carcasa reprezintă spaţiul în care se asamblează aceste elemente, inclusiv placa de bază.

Exterior, carcasele sunt caracterizate de formă, dimensiune şi design. Forma, mai rotunjită sau mai pătrăţoasă, se reduce la un paralelipiped care poate fi vertical (tower) sau orizontal (desktop). Datorită spaţiului mai mare şi accesului mai facil, în ultimul timp sunt preferate carcasele tower, acestea beneficiind şi de avantajul unui spaţiu de amplasare mai mic (urma tălpii este considerabil mai mică decât a unei carcase desktop, dar faţă de aceasta, nu se poate pune nimic deasupra). Dimensiunea este un element important, a cărui alegere depinde de doi factori: spaţiul disponibil pentru amplasarea unităţii centrale şi componentele care sunt asamblate (ultimul criteriu ţine de analiza interiorului carcasei). Designul carcaselor, acea componentă care încântă ochiul şi alungă monotonia, poate fi considerat limitat (în fond tot un paralelipiped rămâne) şi nelimitat dată fiind forma panoului frontal şi culoarea atât a acestuia cât şi a întregii carcase.

Considerând preferabil să realizăm asamblarea într-o carcasă verticală (tower) care oferă mai mult spaţiu şi mai multe variante de amplasare a componentelor, accesul în interior se poate face, în funcţie de model, prin îndepărtarea întregului acoperământ sau numai a panourilor laterale. Ultima variantă este mult mai comodă, în majoritatea situaţiilor fiind suficient accesul din partea stângă a unităţii centrale (considerăm că în faţă aveţi panoul frontal). Interiorul cuprinde sursa de alimentare şi elementele de prindere a componentelor.

Sursa de alimentare furnizează energie tuturor componentelor prin intermediul cablurilor, numărul acestora şi al conectorilor de pe ele variind. Numărul conectorilor, în general corelat cu puterea oferită de către sursă, poate constitui o limitare atunci când există mai multe componente (cablurile prelungitoare Y rezolvă totuşi această problemă). Forma conectorilor este standardizată şi nu permite introducerea decât într-o singură poziţie (deşi cu forţa se poate orice). Sursa poate fi de tip AT sau ATX, alegerea ei fiind condiţionată de modul de alimentare al plăcii de bază. La ora actuală majoritatea sistemelor folosesc surse ATX. În cazul în care aţi fost neglijenţi şi nu aţi estimat corect necesarul de putere al sursei, apar defecte atipice şi aleatorii, în acest caz diagnosticarea fiind dificilă. Ca atare, este recomandabil să faceţi socotelile de mai multe ori şi la final să mai adăugaţi un procent de siguranţă (10-20%) extrem de util în condiţiile în care veţi dori să mai îmbunătăţiţi sistemul.

De obicei carcasa se alege ultima pentru că trebuie să se ţină cont de dimensiunea şi forma tuturor componentelor care se asamblează în interior. Deşi plăcile de bază au dimensiuni standardizate, plasarea componentelor şi a conectorilor cablurilor de transfer de date rămâne la latitudinea producătorului. Prezenţa unor componente mai înalte (condensatori, conectori pentru cablurile de date etc.) poate împiedica în anumite carcase utilizarea spaţiului destinat plasării unităţilor optice sau a altor componente cu dimensiunea de 5,25" (panouri frontale, sertare pentru discuri hard etc.). Poziţia soclului pentru procesor corelată cu dimensiunea sistemului de răcire a procesorului şi cu poziţionarea sursei pot duce la supraîncălzire şi, datorită acesteia, la erori în funcţionare. Poziţionarea soclurilor pentru conectarea cablurilor de date în corelaţie cu poziţia unităţilor de stocare (discuri hard, CD-ROM etc.) pot duce, prin poziţia cablurilor de date, la blocarea zonelor de circulaţie a aerului în carcasă, ceea ce determină de asemenea supraîncălzire.

Teoretic, schema de ventilaţie într-o carcasă verticală presupune intrarea aerului prin partea inferioară a panoului frontal şi evacuarea acestuia prin partea superioară a părţii din spate a calculatorului. Teoretic, aerisirea este forţată de ventilatorul sursei care scoate în permanenţă aerul din carcasă, creând o depresiune ce duce la intrarea aerului prin partea inferioară.

Practic însă, apar surprize. Panglicile de date asamblate neglijent împiedică circulaţia aerului. Uneori lipsesc orificiile care permit intrarea aerului prin partea inferioară a panoului frontal, existând totuşi elemente de design care sugerează existenţa acestora. Discurile hard, unităţile de dischetă şi unităţile optice sunt înghesuite, ceea ce duce la imposibilitatea de a fi ventilate şi, prin supraîncălzire, la apariţia unor blocaje atipice în funcţionare (dificil de diagnosticat).

Rezolvarea constă în alegerea unei carcase suficient de mari, care să permită o asamblare aerisită a tuturor componentelor şi, în cazul în care există mai multe elemente generatoare de căldură (procesorul central, procesorul grafic, discuri hard şi unităţi optice cu o viteză de rotaţie mare, elemente mari consumatoare de energie care solicită sursa de alimentare şi duc la încălzirea ei), introducerea unor ventilatoare suplimentare.

Prin folosirea ventilatoarelor suplimentare se realizează introducerea forţată a aerului în partea inferioară, eventual în dreptul sloturilor pentru discurile hard, care sunt elemente generatoare de căldură şi evacuarea forţată a aerului din carcasă. Plasarea ventilatoarelor suplimentare ţine mai ales de arhitectura carcasei care oferă suportul iniţial.

Mai mult, există carcase care permit, pentru o asamblare mai facilă, detaşarea suportului pentru discuri hard şi unităţi de dischetă. Există şi alte facilităţi, extrem de utile, care pot fi considerate un lux dacă ţinem cont că asamblarea se face teoretic doar o dată şi că majoritatea sistemelor nu necesită scheme de ventilaţie mai complexe.

O carcasă bună costă. Se plăteşte şi o structură inteligent concepută care permite realizarea unei scheme de ventilaţie performante, se plătesc şi facilităţile legate de uşurinţa în asamblare, se plăteşte şi finisajul şi utilizarea unor materiale mai deosebite (aluminiu, magneziu, cupru, titan...).

Articolul "Cum să faci un PC"