PC MAGAZINE Septembrie 2004
	[ Componente ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE

Răcire pentru procesor

Cristian Lăcraru, Ştefan Iliescu

Nu mai suntem de mult timp pe vremea lui Pentium II când răcirea procesorului nici măcar nu prea era luată în seamă. Îmi amintesc chiar un moment în care am deshis carcasa calculatorului cu gândul de a mai aspira praful ce se mai aşezase pe acolo. Ş ce am găsit? Praf☺. Şi ceva în plus. Încă ceva praf ce blocase pur şi simplu ventilatorul de pe procesor. Credeţi că au fost probleme în tot acest timp legate de funcţionarea sistemului? Nici vorbă. Acum, pe vremea lui Pentium IV şi a lui Athlon 64, nici nu mai ai curaj să opreşti câteva secunde ventilatorul că rişti să iasă puţin fum. Şi adio cu procesorul.

Să vedem însă ce soluţii există pentru răcirea acestuia din urmă. Am putea împărţi la o primă vedere aceste soluţii în patru categorii: răcire prin ventilator cu radiator, răcire prin radiator, răcire cu apă şi răcire prin schimbul de fază (metodă împrumutată de la frigidere). Ultimele două categorii fac parte şi din sectorul celor mai scumpe, soluţiile oferite mulţumind şi cei mai exigenţi utilizatori.

Răcirea prin ventilator cu radiator este cea mai întâlnită în acest moment pe majoritatea sistemelor. Principiul este relativ simplu. Radiatorul preia din căldura disipată de procesor, pentru ca de aici ventilatorul să se ocupe de răcirea aerului cald captat de la radiator. Apar şi aici mici modificări, existând câteva artificii adăugate. Cea mai importantă caracteristică este posibilitatea automată de modificare a turaţiei ventilatorului. Acest fapt este posibil datorită unui senzor plasat pe procesor, acesta dictând practic nevoia de răcire direct proporţional cu utilizarea procesorului.

Mai există şi varianta în care utilizatorul poate comanda numărul de rotaţii (2-3 sau mai multe trepte predefinite) prin intermediul unui potenţiometru scos din interiorul carcasei, pentru acces direct. În acest caz însă, fără existenţa unui afişaj electronic al temperaturilor interne utilizatorul nu prea are cum să ştie în timp real la ce viteză este nevoie să seteze ventilatorul.

O altă metodă re răcire este după cum am spus, radiatorul fără ventilator. În acest caz dimensiunile acestuia sunt semnificativ mărite, fiind nevoie de o suprafaţă de contact cu mediul cât mai mare pentru un raport de disipare a căldurii cât mai bun. Aşa că mare atenţie la spaţiul ocupat în carcasă. Răcirea procesorului se face destul de bine, nefiind însă recomandată pentru procesoarele de generaţie nouă ce sunt utilizate la putere maximă. În cazul acestui tip de răcire apare un mare avantaj. Lipseşte în totalitate zgomotul. Aşa că veţi putea auzi fără probleme ventilatorul de la sursă☺.

Nu uitaţi însă faptul că acum există şi surse fără ventilator. Nu cred însă că vă luaţi un calculator ca să dormiţi lângă el☺.

Ultimele două categorii(răcire cu apă şi prin schimb de fază) sunt destul de scumpe. Rezultatele oferite sunt însă pe măsură. În cadrul testului am luat în calcul doar modelele cu şi fără ventilator, fără a atinge sectorul celor cu apă şi cu schimb de fază. Motivul este foarte simplu. Un sistem de răcire cu apă este scump, iar cel cu schimb de fază este foarte scump (undeva în jurul a 500 de dolari).

Pentru utilizatorul obişnuit acestea nu semnifică accesorii absolut necesare, majoritatea fiind interesată de soluţii mai ieftine, dar cu un randament bun.

Sfaturi de cumpărare

De cele mai multe ori utilizatorii rămân în calculator cu sistemul de răcire care a fost preinstalat. În unele cazuri au loc şi upgrade-uri ale componentelor interne, inclusiv procesorul, fără a fi schimbat sistemul de răcire (acolo unde cipsetul permite acest fapt). Consumul de putere creşte, căldura disipată creşte şi ea. Este deci din ce în ce mai mare nevoie de răcirea sistemului. Cea mai importantă componentă din această discuţie este procesorul. Cooler-ul, cum mai este denumit impropriu sistemul de răcire al procesorului, deţine câteva specificaţii asupra căruia este bine să zăboviţi înainte să scoateţi bani din buzunar. Încercaţi să corelaţi puterea procesorului cu puterea cooler-ului. Modelele mari, de cele mai multe ori fac şi treabă bună. Atenţie însă la spaţiul ocupat. Dar şi la nivelul de zgomot debitat. Cu cât ventilatorul este mai mare cu atât există posibilitatea de a produce un zgomot mai mare (cu excepţia când acesta este însoţit şi de un sistem de amortizare fonică). Nu uitaţi deci de zgomot.

Aruncaţi o privire mai atentă căutărilor voastre şi verificaţi existenţa unui senzor de temperatură. De aici derivă posibilitatea unui control automat al turaţiei, funcţie de temperatură de pe procesor. Cu cât turaţia este mai mare cu atât răcirea se face mai bine. Creşte însă zgomotul.

În rest vă recomandă şi o documentare pe Internet. Mai există şi opţiunea unui ventilator cu luminiţe. Culorile sunt la alegere, şi se pare la mare modă. Dar numai cu carcase transparente. Mult succes!

Cum am notat

Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, apelăm la o schemă de punctare bazată pe trei stâlpi de susţinere: performanţă, dotări şi preţ. Aprecierea de performanţă a inclus testele rulate, fiecare rezultat contribuind la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Dotările s-au referit la frecvenţa maximă suportată pentru procesor, viteza maximă de rotaţie a ventilatorului, durata de viaţă, greutate şi altele. Importanţa preţului este evidentă şi nu mai are nevoie de alte comentarii.

Cum am testat

Testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine Romania folosindu-se următoarele configuraţii de test.

Sistem pentru AMD Athlon XP
Placă de bază Epox EP-8RDA3+, cipset nVidia nForce2, procesor AMD Athlon XP 2800+, 2x512MB DDR PC3200 (dual-channel), hard disk Western Digital Raptor WD740 (10.000rpm/ SATA/150/ buffer 8 MB), placă video cipset Ati Radeon 9600XT.

Sistem pentru AMD Athlon 64
Placă de bază Epox EP-8KDA3+, cipset nVidia nForce3 250, procesor AMD Athlon 64 3000+, 2x512MB DDR PC3200 (dual-channel), hard disk Western Digital Raptor WD740 (10.000rpm/ SATA/150/ buffer 8 MB), placă video cipset Ati Radeon 9600XT.

Sistem pentru Intel Pentium 4
Placă de bază Epox 4PDA3i, cipset Intel 865PE, procesor Intel Pentium 4 3GHz/FSB800 MHz, 2x512MB DDR PC3200 (dual-channel), hard disk Western Digital Raptor WD740 (10.000rpm/ SATA/150/ buffer 8 MB), placă video cipset Ati Radeon 9600XT.

GLOSAR

Bay de control: extensie externă, montată într-un locaş de 5,25" sau în spatele carcasei în locul de ieşire al unei plăci PSI. Deţine un potenţiometru de unde utilizatorul poate modifica turaţia ventilatorului. În unele cazuri apare şi un element optic, leduri sau afişaje, ce fac referire la starea curentă a sistemului din punct de vedere al temperaturii interne şi pe componente.
CFM- unitate de măsură a fluxului de aer.
Control manual al turaţiei: potenţiometru prin intermediul căruia utilizatorul poate varia turaţia ventilatorului.
dB: unitate de măsură a nivelului de zgomot.
Ventilator: sistem de palete comandat de un mini motor, prin intermediul cărora, în timpul unei rotaţii este evacuat sau răcit aerul.
Radiator: sistem de lamele realizat de cele mai multe ori din cupru, aluminiu sau combinaţii ale acestora utilizat în disiparea căldurii.
Rpm: rotaţii pe minut, numărul de rotaţii pe minut pe care le efectează ventilatorul.
Senzor de temperatură: dispozitiv de citire a temperaturii mediului sau suprafeţei de contact. Prin intermediul său se reglează viteza de rotaţie necesară.
Socket: reprezintă conectorul de interfaţă dintre placa de bază şi procesor.