La achiziţia oricărui calculator, carcasa este ultima luată în considerare,
decizia de achiziţie fiind luată în grabă şi ţinând cont numai de dimensiunea
exterioară şi puterea sursei de tensiune. Rar se întâmplă să se ia în calcul
şi alte caracteristici extrem de importante pentru funcţionarea sistemului în
parametrii optimi.
Aluminiul, ca material de construcţie al carcaselor are trei mari avantaje.
În primul rând, aliajele de aluminiu sunt la fel de rezistente, dar cu o greutate
cu mult mai mică decât materialele metalice similare folosite în construcţia
carcaselor. De aici provine şi impresia de fragilitate pe care o ai atunci când
ridici o astfel de carcasă. Carcasele tradiţionale de dimensiuni similare sunt
cu cel puţin 2 kilograme mai grele.
În al doilea rând, aluminiul este un material cu parametrii de transfer termic
superiori. Totul în interiorul unităţii centrale generează căldură şi, în acelaşi
timp, regimul de funcţionare al tuturor componentelor este influenţat de temperatura
mediului de lucru. Creşterea excesivă a temperaturii duce nu numai la o funcţionare
sub parametrii standard, dar şi la apariţia de erori şi în caz extrem la deteriorarea
componentei respective. Carcasele din aluminiu permit un transfer termic mai
bun, dând posibilitatea egalizării temperaturii din interiorul carcasei cu cea
din exteriorul ei, într-un cuvânt o ventilaţie mai bună.
Trebuie luat în considerare că acest avantaj este obţinut în mod pasiv, fără
a fi implicat un ventilator suplimentar.
Finisarea carcaselor de aluminiu este deosebită şi acest lucru se poate explica
în două moduri: în primul rând este mai uşor de realizat, aluminiul fiind mult
mai uşor de prelucrat. În al doilea rând, preţul aluminiului ca material este
mai mare, costul suplimentar al unei prelucrării superioare fiind, procentual
vorbind, mult mai mic.
Pentru a se evita problemele legate de "mâncarea" filetului din aluminiu, în
carcasă filetele sunt realizate prin inserarea unor cămăşi de oţel care permit
un număr mare de utilizări. Feţele frontale sunt realizate fie din plastic,
fie din aluminiu. Deşi feţele din plastic sunt mai puţin eficiente din punctul
de vedere al transferului termic, ele reuşesc să puncteze la capitolul aspect
estetic. Sunt disponibile modele care au masca unităţii de dischetă vizibilă
sau ascunsă şi modele care permit ascunderea măştilor de 5,25" cu o uşiţă.
Arhitectura internă a acestor carcase oferă un număr de patru sloturi de 5,25"
şi trei sloturi de 3,5", suficient pentru necesităţile majorităţii sistemelor.
Sursa este plasată orizontal, în partea superioară permiţând o ventilaţie corectă.
Similar cu arhitectura folosită în sistemele provenite de la integratori de
renume (Dell, IBM etc.) există un ventilator care preia aerul cald de deasupra
procesorului evacuându-l spre exterior, în spatele carcasei. Deşi nu sunt disponibile
deocamdată în stoc, am avut acces la un model dotat cu un dispozitiv de rigidizare
a plăcilor de extensie şi cu posibilitatea introducerii unui ventilator suplimentar,
paralel cu ventilatorul sursei, dar poziţionat central în carcasă.
Deşi până la ora actuală nu am văzut nici un sistem provenit de la un integrator
local într-o asemenea carcasă, ele sunt folosite în majoritatea sistemelor produse
de marile firme. Această primă impresie nu ar fi completă dacă nu aş menţiona
că toate aceste avantaje sunt plătite scump. Dar cum la obţinerea lor nu există
alternativă, cei care doresc vor trebui să plătească preţul.
[ Componente ] 
