PC MAGAZINE Noiembrie 2004
	[ Stocare ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE

DVD-ul ca standard

Cristian Lăcraru, Ştefan Iliescu

Dacă acum doi ani vorbeam despre DVD ca despre o mare speranţă, iar mulţi îl priveau (ca şi pe CD la timpul său) ca pe un lux, astăzi am ajuns să vedem cum majoritatea sistemelor noi sunt echipate cu unităţi capabile de a citi medii DVD. În această situaţie, unităţile de inscripţionat medii DVD tind să devină o dotare standard.

Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, pe piaţa unităţilor de inscripţionat DVD-uri se remarcă două evenimente importante. Primul este legat de unificarea celor două standarde + şi -, majoritatea producătorilor adoptând ambele formate. Cel de-al doilea se referă la apariţia formatului dual layer, care permite inscripţionarea a până la 8,5GB de date pe un singur mediu DVD. Câteva unităţi din testul nostru suportă deja acest format, altele fiind capabile să îl suporte prin intermendiul unui update de firmware. Atenţie însă! Nu confundaţi Dual Layer cu Dual Format. Există modele de unităţi pe care scrie cu litere de-o şchioapă "Dual", dar acesta se referă la capabilitatea de a inscripţiona atât medii +, cât şi -, nu la suportul dual layer.

Cum am testat

Toate testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine România folosindu-se acelaşi sistem de test. Configuraţia sa a fost după cum urmează: placă de bază cu cipset Intel 875P, procesor Intel Pentium4 (Prescott) 3,2 GHz, 2x512 MB DDR-RAM PC3200, hard disk Seagate Barracuda ATAV (SerialATA/150, 7.200 rpm, 60GB), video Ati Radeon X800 Pro 256MB, Windows XP Professional cu Service Pack 2. Toate unităţile interne au fost setate ca master pe cel de-al doilea controller IDE.

Unităţile au fost testate în condiţii identice, verificându-se consistenţa rezultatelor şi integritatea mediilor de test.

Nero CD Speed şi DVD Speed sunt două teste care permit măsurarea performanţelor reale ale diferiţilor parametrii, cum ar fi: rata de transfer, timpul de căutare, rata de utilizare a procesorului. Pentru acest test am folosit omponentele dedicate ratelor de transfer la începutul şi la finalul disk-ului, atât pentru medii CD cât şi DVD.

Pentru testul de scriere pe medii CD-R s-a folosit o structură arborescentă de 4.676 de fişiere, în 38 de foldere, totalizând 640 MB, iar pentru testul de scriere CD-RW a fost folosită o structură de 2606 fişiere, în 23 de foldere, însumând 350MB.

Pentru testul de scriere pe medii DVD±R/±RW s-a folosit o structură arborescentă de 5.708 de fişiere, în 463 de foldere, totalizând 4,34GB.

Pentru toate unităţile am folosit aplicaţia Nero Burning Rom 6.3 şi medii de scriere certificate. Până la momentul testului nu am putut intra în posesia mediilor DVD+R dual layer. Timpul de scriere a fost măsurat din momentul comenzii de scriere şi până în momentul finalizării procesului. Viteza de scriere aleasă a fost viteza maximă a unităţii.

GLOSAR
CAV - Constant Angular Velocity; metodă folosită de unităţile CD-ROM prin care disk-ul este rotit la o viteză constantă, având ca urmare o rată mai mare de citire a datelor aflate pe zonele exterioare.
CD-DA - Compact Disc - Digital Audio; standard dezvoltat de Philips împreună cu Sony pentru înregistrarea şi redarea digitală a fragmentelor audio. Prima încarnare a CD-ului se supune standardelor cuprinse în Red Book.
CD-ROM XA - CD-ROM eXtended Architecture; format hibrid promovat de Sony şi Microsoft ce combină facilităţile CD-ROM cu cele CD-i. Formatul permite existenţa unui secvenţe audio digitale ce poate fi redată prin întreţesere cu secvenţe video. Este formatul folosit de Kodak Photo-CD.
CLV - Constant Linear Velocity; metoda tradiţională utilizată în unităţile CD-ROM, prin care viteza motorului este sincronizată în aşa fel încât viteza liniară de deasupra capului de citire să fie constantă.
DVD-Video - Format DVD conceput pentru a oferi secvenţe video pentru playere-le specializate. Spre deosebire de DVD-ROM, formatul Digital-Video include un sistem CSS (Content Scrambling System) pentru prevenirea copierii informaţiei.
Packet Writing - Scrierea de tip Track at Once este o formă de scriere incrementală ce impune o lungime minimă a track-ului şi un număr maxim de track-uri pe disc. Un track scris "at once" va avea 150 de blocuri de overhead ce compun zonele run-in, run-out, pre-gap şi linking. Scrierea de "pachete" permite însă existenţa mai multor evenimente de scriere în interiorul unui track, în acest fel reducându-se overhead-ul. Aceste pachete sunt însoţite de 7 blocuri, patru pentru run-in, două pentru run-out şi unul pentru link. Pachetele pot fi de dimensiune fixă sau variabilă.
X - în exprimarea ratei maxime de transfer de care este capabilă o unitate optică, CD-ROM sau DVD-ROM, X este un multiplicator al vitezei originale de citire/scriere. În cazul unităţilor CD-ROM, X este echivalent cu o rată maximă de transfer de 150kBps, ceea ce înseamnă că un CD-ROM 40x poate atinge o rată maximă de transfer a datelor de 40x150=6MBps. În cazul unităţilor DVD-ROM, X reprezintă 1,25 MBps, de aici rezultând că un DVD-ROM 8x poate atinge o rată maximă de transfer de 8x1,25= 10 MBps.
Lead-In - Zona de la inceputul fiecărei sesiuni de pe un CD înregistrabil, ce este lăsată liberă pentru scrierea TOC (Table Of Contents - numărul pistei şi poziţiile de start). Lead-in-ul este scris atunci când sesiunea este închisă şi ocupă până la 4.500 de sectoare pe disk (un minut sau aproximativ 9MB). Lead-in-ul semnifică de asemenea dacă disk-ul este de tip multi-sesiune, iar în cazul în care nu a fost închis, care este următoarea adresă inscripţionabilă.