Construite pe baza aceluiaşi cipset, cele două plăci pornesc din acelaşi punct,
însă evoluţia este cu totul diferită. Dacă PESV este un model clasic Intel,
fără opţiuni de overclocking, oferind stabilitate în primul rând, fără facilităţi
suplimentare, asupra lui PEBT2 merită să ne aplecăm atenţia ceva mai mult.
În primul rând, forma de prezentare este diferită de tot ce am văzut la Intel,
PCB-ul negru aducând un aspect mai comercial. Adevărul este că, dacă nu ar
scrie Intel pe placă, privind facilităţile disponibile cu greu ai putea recunoaşte
că producătorul este chiar Intel. La capitolul facilităţi, amintim controlerul
Ethernet, controlerul SerialATA Silicon Image Sil3112a cu două canale şi suportul
Firewire.
Însă aspectul cu adevărat revoluţionar în cazul lui PEBT2 se referă la prezenţa
în BIOS a opţiunilor pentru modificarea parametrilor de funcţionare. Se poate
alege nu numai frecvenţa memoriei (200, 266 sau 333 MHz), dar prin intermediul
meniului BURN-In se pot creşte parametrii globali ai sistemului cu până la
4%. Astfel, frecvenţa generatorului de tact al CPU ajunge la 139 MHz (FSB 556).
Chiar
dacă nu se poate numi overclocking, prezenţa acestei opţiuni reprezintă un
pas important făcut de Intel şi trebuie recunoscut ca atare. De remarcat stabilitatea
perfectă pe care cele două modele au arătat-o în funcţionare.
[
Componente ]
