Se pare că realizarea unor produse foarte bune nu mai este de ajuns pentru
a concura pe o piaţă saturată, aşa cum este cea a plăcilor de bază. Astfel
se
poate explica şi culoarea portocalie a PCB-ului pe care este construit modelul
BH7. Însă nu acesta este motivul principal pentru care am apreciat acest
model.
Folosind un cipset deja matur, testat şi verificat foarte bine, Abit optează
în primul rând pentru stabilitate, aspect extrem de important. Arhitectura
plăcii este foarte aerisită, prezenţa unui controler SerialATA (cu un singur
conector)
sau a celui Ethernet nefiind de natură să împiedice plasarea lejeră a componentelor.
Este de apreciat distanţa generoasă dintre slotul AGP şi capetele sloturilor
de memorie. Cei doi conectori IDE sunt plasaţi pe marginea din dreapta a
plăcii, fiind orientaţi în lateral, evitând astfel o îndoire suplimentară a
panglicilor
de date.
BH7 este însoţită de un manual de utilizare foarte bine realizat şi extrem
de util, mai ales că există câteva setări mai puţin întâlnite. De exemplu,
dacă
se activează controlerul SerialATA din BIOS, numărul unităţilor de stocare
IDE de pe al doilea canal IDE se reduce la unu. De asemenea, tot din manual
puteţi
afla că memoria se poate instala sub forma a trei module PC2100, două module
PC2700 sau un singur modul PC3200. Noi am făcut testele folosind două module
PC3200 şi sistemul s-a comportat impecabil, fără a exista vreun eveniment
notabil.
Pentru că am pomenit de BIOS, meniul SoftMenu III nu putea lipsi de pe
o placă Abit. De aici puteţi modifica uşor şi mai ales în siguranţă principalii
parametri
de funcţionare ai componentelor de pe placă. De remarcat că generatorul
de
tact al procesorului funcţionează în varianta implicită la 134 MHz, chiar
dacă este
raportat de BIOS la 133 MHz. Alături de Epox 4PEA, Abit BH7 a fost singurul
model care a permis urcarea generatorului de tact al CPU la 145 MHz (FSB
580 MHz),
fără a afecta funcţionarea stabilă a sistemului. Faţă de tot ce oferă
BH7 preţul de achiziţie este mai mult decât avantajos.