PC MAGAZINE August 2004
	[ Imagine ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE

TV - PC-ul de azi - TV Tunere

Cristian Lăcraru, Ştefan Iliescu

TV Tunerele nu sunt produse noi intrate pe piaţă. Ele există de ceva ani buni, sunt destul de cunoscute, iar preţul spentru un model de calitate bună este destul de mic şi chiar în uşoară scădere comparativ cu facilităţile oferite. Aşa că motive să nu ai un TV Tuner acasă nu prea sunt. Cel puţin la prima vedere. Şi în general impresia se păstrează "şi la a doua vedere". Cu siguranţă mai ieftin decât un televizor dedicat, dar utilizând ecranul PC-ului tău, TV Tunerul poate îndeplini cam tot ce face un televizor, şi chiar mai mult decât atât. Problema design-ului se pare că începe să se rezolve şi în acest caz, indirect, prin răspândirea pe piaţă a monitoarelor LCD, mult mai plăcute ochiului. Iar sistemele mari şi pătrăţoase pot fi înlocuite prin noile apariţii mini-PC. Toate acestea nu au fost realizate pentru un TV Tuner de excepţie, dar te poţi folosi de ele pentru a aduce un plus de ergonomie şi delectare.

În testul de faţă poţi citi despre comportarea pe masa de lucru a 28 de modele de TV Tuner, atât interne cât şi externe, ideea finală fiind aceea de a-ţi face o idee a ce ţi se potriveşte cel mai bine.

De ce TV Tuner

Tot mai mulţi din cei care au sau care doresc un calculator se interesează de posibilitatea vizionării programelor TV cu ajutorul acestuia. Tehnic vorbind este necesară introducerea în calculator a unei componente, numită tuner TV, care permite preluarea semnalului de pe o antenă TV (aeriană sau cablu). Generaţiile actuale de tunere TV oferă în majoritatea cazurilor şi posibilitatea recepţiei programelor radio, accesul la teletext, posibilitatea de a captura imagini sau chiar secvenţe de film. Cu toate acestea, putem spune că în prezent nu există componente care să înregistreze mai multe incompatibilităţi şi erori ca tunerele TV (poate şi datorită multitudinii de norme utilizate în televiziune).

Tunerele TV pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al modului de conectare sunt modelele externe (se conectează în general prin portul USB) şi modelele interne. Modelele interne pot fi integrate cu placa video (port AGP sau PCI) sau separat de aceasta (PCI). Integrarea cu placa video este avantajoasă prin simplitatea soluţiei şi economia de resurse, dar dezavantajează prin limitarea posibilităţii de schimbare a plăcii pentru cazul în care din punct de vedere video nu mai eşti mulţumit de ea.

Vorbind despre imaginea afişată de fiecare placă în parte nu putem face o distincţie pentru că toate au o rezoluţie apropiată de cea a unui televizor şi, în fapt, nu este nevoie de o rezoluţie foarte mare pentru a viziona un post de televiziune. Pot apărea însă diferenţe din alte puncte de vedere. Puterea unui tuner TV, ca să zicem aşa, poate fi probată prin capturile pe care aceasta le realizează (atât imagini cât şi secvenţe video). Am semnalat diferenţe majore de la placă la placă, în softul de capturare şi, în final, în calitatea imaginilor capturate. Formatele în care se fac aceste capturi pot fi diferite, net avantajate fiind acele tunere TV care oferă posibilitatea compresiei hardware, în timp real. O secvenţă video capturată în mod normal ocupă destul de mult spaţiu, ceea ce limitează (îngreunează) prelucrarea, presupunând o eventuală îmbunătăţire a sistemului. Şi uite aşa am ajuns de la un banal tuner TV (care se invârte in jurul a 70$) să discutăm despre achiziţionarea unui nou sistem (sau o îmbunătăţire a celui vechi), al cărui preţ este deja demn de luat in seamă. Observi deci că achiziţia unei astfel de plăci reprezintă o alegere care trebuie bine gândită şi adaptată domeniilor pe care vrei să le acoperi. Pentru că este o diferenţă între o placă pe care o cumperi doar pentru "vizionarea" a unor emisiuni, o placă pe care vrei să faci prelucrare în scopul realizării unor filmuleţe (e adevărat neprofesionale) şi o placă care permite realizarea de reclame sau alte materiale, care necesită calitate.

În mod normal se presupune că recepţionarea programelor TV este un lucru banal, care nu poate fi realizată decât într-un singur mod: perfect. În aceste condiţii diferenţierea între diferitele modele propuse de producători ar fi realizată prin facilităţile oferite, mai ales de acele facilităţi care se referă la realizarea capturii de secvenţe video. În realitate însă, recepţia programelor TV nu se realizează aşa cum ar trebui. Din acest motiv, testul nostru încearcă să se concentreze în primul rând asupra acestui aspect, abia mai apoi luând în considerare şi celelalte facilităţi oferite.

După cum spuneam mai devreme, plăcile TV pot creea destul de multe probleme. Şi la noi au apărut unele erori (mai mici sau mai mari), dar aceste probleme e posibil să nu apară pe alte sisteme cu alte componente interne. De obicei, pe cutia unui astfel de produs se trec cerinţele minime de compatibilitate pentru produs atât hardware, cât şi software. O categorie aparte, după cum am mai spus, sunt acele plăci care prezintă compresie hardware şi au în general un preţ mai mare, ele adresându-se unei categorii restrânse, care doreşte realizarea de prelucrări video de foarte bună calitate. Nu am dorit o trecere în revistă a acestor modele, excepţiile existente încadrându-se într-o categorie de preţ mic.

Pro şi contra

Pro

Economie de spaţiu - scăderea continuă a preţurilor la monitoare a dus la posibilitatea achiziţionării unui produs cu o diagonală comparabilă cu a unui televizor obişnuit. În aceste condiţii, transformarea monitorului în televizor permite economisirea spaţiului. Nu este cazul să pomenim de monitoarele plate, cu un preţ mai mare, dar care permit o economie substanţială de spaţiu.

Economie de bani - achiziţia unui tuner TV este mult mai puţin costisitoare decât a unui televizor nou, putând fi comparată cu costul unui televizor la mâna a doua.

Facilităţi extinse - tunerele TV actuale oferă în majoritatea cazurilor facilitatea de TeleText, WebText, afişarea pe un singur ecran a tuturor posturilor, aranjarea programelor în ce ordine doreşti cu posibilitatea blocării anumitor posturi prin parolă (teoretic este utilă pentru protecţia copiilor sub cinci ani), reglaje diferenţiate pe fiecare post a parametrilor de afişare a imaginii, posibilitatea de a captura fie imagini în format digital, fie secvenţe din programele TV în format MPEG. În privinţa capturii de secvenţe video trebuie spus că tunerele TV pot avea compresie hardware care permite economia de spaţiu (MPEG2).

Posibilităţi de îmbunătăţire - prin apariţia de noi versiuni a softului care echipează tunerul TV sunt eliminate erorile existente şi adăugate noi facilităţi. Înlocuirea monitorului cu un altul mai performant (diagonală mai mare, parametrii de funcţionare mai ergonomici, spaţiu ocupat mai mic) este echivalentă cu achiziţia unui nou televizor mai performant, fără a implica în nici un fel tunerul TV propriu-zis. În plus, achiziţia unui nou tuner TV, mai performant, este mult mai economică comparativ cu achiziţia unui nou televizor.

Recepţia posturilor radio - mare parte dintre tunerele TV actuale permit şi recepţia posturilor de radio prin intermediul unei antene aeriene.

Contra

În cele mai multe cazuri este necesară prezenţa unui calculator.

În mod real, pentru cei care muncesc, constituie un mod de distragere a atenţiei, pierdere a concentrării (dar cu obţinerea unei satisfacţii deosebite).

Diagonala monitorului este în general mai mică decât diagonala unui televizor obişnuit. Totuşi, cu banii necesari achiziţiei unui televizor nou puteţi achiziţiona un monitor cu o diagonală comparabilă.

Ce am observat din teste

În primul rând am observat că majoritatea interfeţelor grafice seamănă între ele. În principal se merge cam pe acelaşi aspect. Se simte o lipsă de originalitate. O fi oare de la teama de a schimba extrem ceva atât de bine încetăţenit? Se poate. Dar nu credem că poate fi singurul motiv. Interfeţele grafice sunt simple, majoritatea destul de intuitive, opţiunile de setare fiind cam aceleaşi peste tot. Ici colo mai apăreau ceva diferenţe, mici artificii cu linia de intrare video (PIP) sau cu realizarea unor liste cu programe preferate.

În general comportarea modelelor din cadrul acestui test a fost una satisfăcătoare, uneori chiar spre foarte bine. Instalarea, cu mici excepţii, a reprezentat o etapă demnă doar de bifare în procesul de utilizare a TV Tunerului. Se pare însă că TV Tunerele rămân "plăcile" ce pot genera cele mai multe probleme în interiorul unui calculator. Deşi toate lucrurile păreau normale, în timpul testului nu am fost ocoliţi de resetări cel puţin "ciudate", blocări ale ferestrelor sau chiar ale întregului sistem. Am înregistrat chiar şi ceva blocaje de imagine, fără ca sunetul să aibă de suferit. În general la capitolul probleme ne-am confruntat cu aspecte unde nu poţi da un verdict clar, fiind total aleatorii şi aproape imposibil de anticipat. Nu uita însă că aici am enumerat problemele ce au apărut la nu mai puţin de 28 de TV tunere. Dacă ne referim la cazuri singulare aproape nu avem sau avem extrem de puţine astfel de probleme. Toate modele au "prins" absolut întreaga listă de canale pusă la dispoziţie de furnizorul de televiziune prin cablu. Unele "din prima", altele în urma unor insistenţe de-ale noastre asupra metodelor de căutare.

Standardele internaţionale asigură unicitatea normelor de televiziune. Fiecare ţară îşi creează propriul sistem de televiziune, emiţând conform uneia sau mai multor norme. De aici apar anumite incompatibilităţi şi probleme. Pentru a fi mai expliciţi, normele reglementează parametrii imaginii şi sunetului TV (limita canalului, purtătoarea de imagine şi purtătoarea de sunet). Astfel norma PAL lucrează cu 625 de linii, la o frecvenţă de reîmprospătare orizontală de 15,625kHz (linii) şi verticală de 50Hz (cadre). Norma G presupune emiterea semnalului audio la 5,5MHz, iar norma D la 6,5MHz (trecerea dintr-o normă de sunet în alta este cunoscută popular ca "tras în bandă").

Imaginea emisă conform normei SECAM (Franţa) sau NTSC (Statele Unite, 525 linii) nu este corect redată de către un receptor care funcţionează conform normei PAL şi invers. Excepţia o constituie receptorii multi-sistem, care sunt însă mai scumpi (foarte puţini receptori pot realiza selecţia automată, majoritatea permiţând selecţia manuală a normei). În România standardul de televiziune presupune emiterea programelor conform normei Pal B-G şi D. Acest lucru este în mod clar reglementat de către Institutul Naţional de Studii şi Cercetări în Comunicaţii (INSCC). Cu toate acestea, căutând pe Internet, informaţiile obţinute trec în dreptul normelor de televiziune utilizate în România când NTSC, când Secam şi din când în când şi Pal. Este de înţeles de ce atunci când selectezi România în softurile care sunt folosite pentru comanda tunerelor TV deseori nu reuşeşti să găseşti toate posturile, fiind obligat să recurgi la selecţia unei alte ţări (China, Polonia, Italia etc.).

Glosar

Composite Video - baseband video sau RCA video, formă analogică a semnalului de undă ce constă în transmiterea de imagini video. Semnalul conţine informaţii cu privire la luminanţă şi crominanţă.
MPEG - standard dezvoltat pentru compresia digitală video şi audio.
MVI - Multi Video Input, conector pentru intrare multiplă, cu derivaţie (SVideo, Composite, audio...).
PIP - Picture in Picture, vizualizare pe acelaşi ecran a mai multor ferestre cu programe TV live sau înregistrate.
RCA - aici conector (jack) pentru utilizarea cablului coaxial. Este format dintr-un pin plasat în centrul unui disc circular, acestea fiind şi conexiunile de transmitre. Conexiunea între mamă şi tată RCA se menţine datorită presiunii exercitate de discul exterior.
S-Video - aici conexiune audio video. În semnalul S-Video luminanţei şi crominanţei se fac separat, pentru a se obţine o claritate mai bună a imaginii finale.
Scheduler - funcţie a softului ce permite programarea înregistrărilor, utilizatorul având posibilitatea de setare a programului, a orei de început şi de sfârşit a înregistării şi chiar a zilelor de activitate a acestei funcţii.
Time-Shifting - opţiune software ce permite înregistrarea într-un buffer de memorie a transmisiei TV, oferind posibilitatea de vizulizare în reluare şi de revenire în modul direct.
RDS (Radio Data System) - La majoritatea plăcilor TV este înglobat acum şi un tuner FM. În general recepţia programelor este una destul de bună. De ceva timp a fost adoptată şi în România norma RDS (Radio Data System). Nu este încă obligatorie, dar majoritatea posturilor de radio s-au conformat deja acestei norme, fenomen vizibil pe ecranele radiourilor de maşină. La ce foloseşte RDS? În afară de lărgimea de bandă obişnuită pentru transmiterea informaţiei radio, mai sunt trimise (în afara benzii) informaţii despre post (nume, frecvenţă), dar şi informaţii suplimentare ce pot fi modificate pe parcurs. De exemplu se pot transmite informaţii despre traficul auto, ora exactă, curs valutar, acestea fiind recepţionate pe un ecran al receptorului (cel mai des la modelele pentru autovehicule) sub formă de informaţie text.

Cum am testat

Testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine Romania folosindu-se acelaşi sistem de test pentru fiecare model în parte. Configuraţia sistemului de test a fost următoarea: placă de bază Epox 4PDA3i, cipset Intel 865PE (southbrige ICH5 USB 2.0), procesor Intel Pentium 4 3GHz/FSB800 MHz, 2x512MB DDR PC 3200 (dual-channel), hard disk Western Digital Raptor WD740 (10.000rpm/ SATA/150/ buffer 8 MB), placă video cipset Ati Radeon 9600XT. Sistemul de operare utilizat a fost Windows XP Professional. Astfel am încercat să oferim un suport cât mai adecvat tunerelor TV, suport care să nu restricţioneze în nici un fel funcţionarea acestora. În general însă aceste plăci nu au cerinţe de sistem majore, excepţii făcând doar cazurile în care acestea au prezent la bord un cipset de prelucrare video în mode real (utilizat pentru capturile video). Pentru fiecare TVTuner testat s-a instalat o imagine curată a sistemului de operare, asigurându-se astfel condiţii identice de testare. Driverele utilizate au fost cele aflate în cutiile TVTunerelor.

Testele au fost efectuate în cadrul a două categorii, separarea fiind dictată de modul de instalare a fiecărui TVTuner, intern sau extern. Toate aceste funcţii au fost notate procentual, acest lucru putând fi observat în schema de notare din cadrul testului.

La fiecare TV Tuner am încercat să trecem în revistă modul de instalare, de recepţie a programelor TV (număr de canale recepţionate şi numărul maxim de canale care pot fi memorate), prezenţa teletextului, a unei telecomenzi, opţiuni de intrare-ieşire, rezoluţie, programe, blocaje apărute în timpul funcţionării, opţiunea unui tuner radio, calitatea şi modul de capturare, şi nu în ultimul rând preţul.