Pentru un utilizator care doreşte să achiziţioneze un calculator, primul lucru
pe care trebuie să îl facă este să aleagă o configuraţie. Aşa că îl întreabă
pe cel de la magazin despre procesor, memorie, discul hard, monitor, după care
se trece la facilităţile multimedia, şi se termină cu preţul. Din toată enumerarea
făcută mai sus lipseşte o componentă, cea mai importantă de altfel, placa de
bază. Câţi dintre dumneavoastră au analizat cu atenţie caracteristicile plăcii
de bază, atunci când au cumpărat un sistem? Dacă sunt mulţi, atunci este cu
atât mai bine. Înseamnă că munca noastră dă roade. Ţinând cont totuşi de faptul
că materialul de faţă este un test comparativ şi nu un ghid de plăci de bază,
nu vom analiza în detaliu toate aspectele legate de acestea.
Producătorii de procesoare s-au implicat într-o cursă a megaherţilor, pe lângă
o creştere logică a performanţelor existând şi raţiuni de ordin economic. O
creştere a vitezei noilor procesoare îndeamnă utilizatorul să îşi schimbe vechiul
procesor, pentru a nu rămâne în urmă la capitolul performanţe, chiar dacă în
aplicaţiile folosite de el această schimbare nu se va simţi. Însă viteza procesorului,
capacitatea memoriei sau performanţele discului hard nu sunt puse în valoare
dacă sunt instalate pe o placă de bază concepută defectuos.
Evoluţia rapidă a diferitelor platforme, disponibilitatea unui număr mare de
cipseturi şi concurenţa de pe piaţa memoriilor au condus la creşterea tot mai
accelerată a numărului de plăci de bază disponibile, în toate variantele posibile.
Pentru cineva care nu se păstrează la curent chiar şi câteva săptămâni cu acest
domeniu, situaţia poate deveni confuză. Acesta este de fapt şi motivul pentru
care credem că mulţi utilizatori ignoră caracteristicile plăcii de bază la achiziţionarea
unui sistem.
Scopul acestui test este de a prezenta oferta disponibilă pe piaţă, cu plusuri
şi minusuri, şi de a atrage atenţia asupra importanţei echipamentului numit
placă de bază. Alegerea unei plăci performante vă va scuti de problemele ulterioare.
Alegerea
redacţiei
Alegerea unei plăci de bază care să satisfacă toate cerinţele este un lucru
greu, dacă nu imposibil. Fiecare utilizator ar trebui să caute acele facilităţi
care să îl ajute cel mai bine în configurarea unui sistem cât mai apropiat de
necesităţile sale. Alegerile noastre s-au bazat pe de o parte pe rezultatele
obţinute în teste, iar pe de altă parte pe facilităţile oferite de fiecare placă
în parte, stabilitatea dovedită în teste şi pe documentaţia pusă la dispoziţie.
Un loc important îl ocupă şi preţul de achiziţie, însă ne-am permis să nu facem
din preţ un argument decisiv. Placa de bază este componenta cea mai importantă,
economia de bani de la achiziţie fiind foarte probabil regăsită apoi în blocările
aleatoare sau în funcţionarea instabilă a sistemului.
Categoria plăcilor pentru procesoare Pentium III a fost dominată de producătorul
Asus. Modelul TUSL2-C a obţinut cele mai bune rezultate în testul de aplicaţii
Business Winstone 2001, în testul intensiv de disc High-end Disk Winmark 99,
cât şi în ambele teste de grafică ZD. Pentru cei care doresc un sistem echilibrat,
stabil, care să ofere performanţe ridicate pentru categoria sa, beneficiind
şi de un preţ rezonabil, Asus TUSL2-C
este o soluţia, motiv pentru care i-am acordat şi noi alegerea redacţiei. A
doua alegere a redacţiei la această categorie s-a îndreptat către al doilea
reprezentant Asus. CUSL2-LS este o placă destinată utilizatorilor experimentaţi,
putând reprezenta o platformă pentru construirea unor staţii de lucru puternice
sau a unui server de început de gamă. Multitudinea de facilităţi oferite, alături
de stabilitatea în funcţionare, aspect vital în cazul sistemelor din categoriile
amintite mai sus, ne-au determinat să îi acordăm lui Asus
CUSL2-LS alegerea noastră.
Cea de-a doua categorie a testului s-a constituit din plăci dedicate procesoarelor
Duron şi Athlon. Faţă de categoria anterioară, unde cipsetul Intel 815E(P) a
dominat categoric, în cazul plăcilor pe socket A alegerea cipseturilor s-a bazat
pe o ofertă mai largă. Din punctul de vedere al rezultatelor din teste, combinaţia
Northbridge AMD 761 cu Southbridge VIA 686B se pare că a fost cea mai reuşită,
aceasta stând şi la baza celor două plăci care se constituie în alegerea redacţiei
pentru această categorie. Prima alegere se numeşte Gigabyte
GA-7DXR. Susţinută de cele mai bune rezultate în cele mai importante teste,
placa a prezentat o configuraţie cu foarte multe facilităţi. Trei sloturi de
memorie, lucru mai puţin obişnuit pentru plăcile cu cipset AMD 760, controler
RAID şi o mulţime de posibilităţi de ajustare a principalilor parametri de funcţionare,
alături de stabilitatea în funcţionare, iată argumentele pentru decizia noastră.
A doua alegere a categoriei este o placă ridicată în jurul aceluiaşi cipset
descris mai sus. Cu un aspect foarte îngrijit, care arată grija producătorului
faţă de cele mai mici detalii constructive, Epox
8K7A+ nu s-a lăsat mai prejos în teste. Beneficiind de controler RAID HPT370A,
facilitate extrem de apreciată de posesorii mai multor discuri hard, placa oferă
destule facilităţi de ajustare a parametrilor de fucţionare şi de monitorizare
a acestora, pentru a se adresa celor care doresc performanţe, fără a renunţa
la stabilitate.
Majoritatea producătorilor de plăci de bază pentru procesoare Pentium 4 pe
socket 423 s-au limitat până acum la a reproduce în mare măsură modelul de referinţă
de la Intel. Rezultatele din testele noastre au arătat că, cel puţin în cazul
modelelor prezente, o copie nu va putea depăşi performanţele originalului. A
existat totuşi un model care, apropiindu-se şi cel mai mult de rezultatele plăcii
Intel, a încercat o abordare diferită a arhitecturii. MSI
850Pro2 este cu siguranţă cea mai îndrăzneaţă placă din seria celor pentru
Pentium 4, în această prezentare. Multiplele facilităţi de configurare, alături
de stabilitatea în funcţionare şi rezultatele foarte bune din teste ne-au determinat
să-i acordăm alegerea redacţiei.
Nu putem să încheiem fără a ne exprima regretul legat de absenţa unui producător
care cu siguranţă s-ar fi numărat printre câştigători. Este vorba despre Abit,
câştigător anul trecut şi prezent în numărul nostru din luna august cu modelul
TH7-RAID.
Cum am testat
În prezent, există pe piaţă trei categorii importante de plăci de bază, niciuna
dintre ele neputând fi ignorată în cazul în care doreşti realizarea unui test
corect. Cele trei categorii sunt: plăci destinate procesoarelor Intel Pentium
III pe socket 370, plăci destinate procesoarelor AMD Athlon şi Duron pe socket
A şi plăci destinate procesoarelor Intel Pentium 4 pe socket 423. În momentul
realizării testului am primit şi o placă pentru procesor Pentium 4 pe socket
478, cu cipset Intel 845, însă fiind singura existentă în test am luat hotărârea
de a o prezenta în cadrul secţiunii Prima Impresie.
În evaluarea fiecărei plăci am urmărit pe de o parte aspectul calitativ, iar
pe de altă parte aspectul cantitativ. Analiza calitativă s-a legat de facilităţile
oferite de fiecare placă, uşurinţa în configurare şi calitatea documentaţiei
ce o însoţeşte. Chiar dacă din punct de vedere arhitectural diferenţele nu sunt
majore între multe dintre plăcile testate, există anumite probleme de compatibilitate,
care fac diferenţa atunci când placa este folosită la parametrii maximi. Pentru
realizarea analizei cantitative, ţinând cont de numărul relativ mare de plăci,
combinat cu complexitatea metodologiei de testare a unei plăci de bază, am încercat
realizarea a trei sisteme de test. Imposibilitatea, legată de cauze obiective,
de a realiza trei platforme comparabile ca performanţe, ne-a determinat să realizăm
comparaţii doar în interiorul fiecărei categorii.
Sistemul de test pentru plăcile destinate procesoarelor Pentium III a fost
compus dintr-un procesor la 1 GHz, 128 MB SDRAM PC133 sau DDR-RAM PC2100, disc
hard Quantum Fireball PlusAS de 20,5 GB la 7200 rpm şi placă video GeForce2
MX-200, încercând să realizăm o configuraţie posibil de alcătuit de către un
utilizator obişnuit. Configuraţia de testare pentru procesoare Athlon sau Duron
a cuprins un procesor Athlon la 1,2 GHz, 128 MB SDRAM PC133 sau DDR-RAM PC2100,
disc hard Quantum Fireball PlusAS de 20,5 GB la 7200 rpm şi placă video GeForce2
MX-200. A treia configuraţie a fost cea dedicată platformei Pentium 4 pe socket
423 şi s-a constituit din procesor Pentium 4 la 1,8 GHz, 256 MB RDRAM PC800,
disc hard Quantum Fireball PlusAS de 20,5 GB la 7200 rpm şi placă video GeForce2
MX-200.
Discul hard a fost instalat pe primul canal IDE fiind setat pe UATA/100.
Setările din BIOS au fost făcute în încercarea de a obţine cele mai bune rezultate
posibile, însă nu s-au aplicat creşteri de tensiune de alimentare şi nici răciri
speciale. Pentru fiecare placă ne-am propus să îi stabilim frecvenţa busului
PCI şi a celui AGP în parametri standard (33, respectiv 66 MHz), memoria funcţionând
la aceeaşi frecvenţă ca FSB-ul. Timing-ul memoriei a fost fixat cât mai performant
(2-2-2). Cu câteva mici excepţii, plăcile au funcţionat stabil la parametrii
fixaţi, lucru deloc surprinzător având în vedere că firmele participante nu
aveau nici un interes să fie reprezentate de echipamente instabile.
Pe sistemul creat am instalat în mod cât mai identic Windows 98SE, la care
am adăugat driverele oferite de producătorul plăcii de bază, driverul video
Detonator 12.41 de la nVidia şi DirectX 8.0. După instalarea aplicaţiilor de
test, am dezactivat toate aplicaţiile rezidente, iar desktop-ul a fost setat
la o rezoluţie de 1024x768 pixeli, la o adâncime de culoare de 32 de biţi.
Pentru evaluarea performanţelor de ansamblu ale sistemului am folosit testul
de aplicaţii ZD Business Winstone 2001 v.1.0.1. Comportarea subsistemelor luate
în parte a fost testată cu Sisoft Sandra 2001, pentru procesor şi memorie, şi
ZD Winbench 99 2.0 pentru controlerul IDE (Business şi High-end Disk Winmark
99) şi cel AGP (Business şi High-end Graphics Winmark 99). De asemenea, tot
pentru evaluarea performanţelor AGP am considerat utilă folosirea testului Video
2000.
Atât pentru a asigura consistenţa rezultatelor, dar şi pentru a verifica stabilitatea
plăcilor de bază, testele au fost efectuate în mod repetat. Pentru teste am
folosit driverele oferite de producătorii plăcilor şi versiunile de BIOS cu
care plăcile au venit echipate. Am dorit astfel să obţinem rezultate cât mai
apropiate de cele pe care urmează să le obţină un utilizator imediat după achiziţie.
Mulţumiri
Pentru realizarea acestui test am fost sprijiniţi prin dotări suplimentare ce
ne-au ajutat la desfăşurarea sa în condiţii optime, firmele - Net Brinel şi
International Computers Group, cărora le mulţumim.
Firma Net Brinel (tel.: 064-41.46.10,
www.brinel.ro) ne-a oferit procesorul AMD Athlon la 1,2 GHz, trei discuri
hard Quantum Fireball PlusAS şi trei plăci video GeForce2 MX-200, iar International
Computer Group (tel.: 01-224.03.33, www.itshop.ro)
ne-a pus la dispoziţie procesorul Intel Pentium III la 1 GHz şi 256 MB RDRAM.
În
numărul viitor veţi putea citi un test dedicat sistemelor de jocuri.
Componente
Alegerea
redacţiei
În
numărul viitor veţi putea citi un test dedicat sistemelor de jocuri.
