Atunci când doriţi achiziţionarea unei imprimante de reţea ar fi bine să aveţi
în vedere în primul rând câteva lucruri simple. Cu excepţia unor cazuri rticulare,
majoritatea companiilor ce pornesc la cumpărături se bazează pe următoarele
nouă puncte ce îi ajută să ia decizii în mod rapid.
Viteza engine-ului şi volumul lunar de tipărire:
potriviţi aceşti parametri nevoilor din compania dumneavoastră pentru a evita
uzura prematură a imprimantei.
Suportul sistemelor de operare: Pornind
de la toate varietăţile de Windows, ajungând la NetWare şi MacOS, implementând
limbajele PCL sau PostScript, imprimanta va trebui să "vorbească" aceeaşi
limbă cu cea din compania dumneavoastră.
Administrare şi alertare la distanţă:
Posibilitatea de control a imprimantei prin intermediul interfeţei web şi
mesajele de atenţionare ce apar pe ecran oferă o experienţă mai interesantă
pentru utilizator.
Dimensiunea hârtiei şi capacitatea tăvilor:
În compania dumneavoastră aveţi nevoi specifice de manipulare a hârtiei. Asiguraţi-vă
că imprimanta poate tipări pe toate suporturile de care aveţi nevoie şi poate
ţine o cantitate suficientă în tăvile sale.
Tăvi opţionale: plicuri, etichete şi
alte tipuri de hârtie sunt esenţiale pentru nevoile companiei, aşa că fiţi
atenţi dacă puteţi adăuga tăvi suplimentare specifice pentru a nu schimba
în permanenţă hârtia din tăvile standard.
Panou de comandă: De la nevoile de administrare
cele mai banale până la introducerea de parole pentru tipărirea documentelor
confidenţiale, un panou de comandă LCD cu un meniu intuitiv face o mare diferenţă
în uşurinţa în utilizare.
Disc hard sau un alt sistem de stocare:
Util pentru stocarea job-urilor de tipărire şi a fonturilor, siglelor, formularelor
şi setărilor particulare.
Fast Ethernet şi IPP: Trebuie să vă
puteţi conecta rapid la LAN şi nu numai; cu IPP veţi putea tipări de pe orice
client conectat la internet.
Opţiuni de finisare: În caz că documentele
tipărite pot fi sortate automat sau capsate vă poate economisi mult timp;
tipărirea pe ambele părţi vă poate economisi chiar şi banii.
În ciuda nenumăratelor iniţiative menite a reduce numărul de documente scrise
din cadrul companiilor, omul pare extrem de ataşat de hârtie. Parcă fiecare
încercare de a elimina hârtia din birouri se transformă în scurt timp într-un
val şi mai mare de documente tipărite. Imprimantele au însoţit computerele încă
de la începuturile tehnicii de calcul, în momentul de faţă ele devenind, alături
de servere, elementele importante ale oricărei firme, indiferent de dimensiunile
ei.
În ciuda unei tehnologii de bază apărută cu decenii în urmă, imprimantele laser
au crescut în importanţă, de partea lor fiind o serie de avantaje de necontestat
faţă de alte tehnologii. Ele sunt silenţioase, capabile de tipăriri de volum
mare şi având un cost redus pe pagină tipărită.
În evaluarea performanţelor imprimantelor laser, aprecierea se face ţinându-se
cont de multiple aspecte, importante pentru exploatarea echipamentelor. Astfel,
într-o companie, viteza de imprimare este un lucru important, însă nu întotdeauna
CEL mai important. Studiile au arătat că în egală măsură utilizatorii şi administratorii
consideră importante aspecte ca uşurinţa în instalare şi utilizare, facilităţi
şi posibilităţi de semnalizare la distanţă, calitate a tipăririi, cost de pagină
şi cost total de exploatare.
Imprimantele primite la test sunt destinate cu precădere grupurilor de lucru,
cu necesităţi de imprimare în reţea. În funcţie de viteza de imprimare le-am
împărţit celor două categorii: între 10-20 ppm imprimante pentru grupuri mici,
cele din categoria 21-29 ppm fiind destinate grupurilor de dimensiuni medii.
În general, au fost primite modele aflate în configuraţie standard, însă unii
distribuitori au completat cu memorie configuraţia în speranţa unor rezultate
superioare.
În cazul în care doriţi achiziţionarea unui model, întrebaţi care este configuraţia
standard şi care este costul completării cu memorie!
Majoritatea imprimantelor testate s-au comportat conform spuselor producătorilor
în testele de tipărire a textului, însă atunci când a fost vorba de documente
complexe, cu grafică, performanţele au variat în limite foarte largi. Unele
imprimante s-au lăsat aşteptate destul de mult, altele au tipărit mai repede
însă la o calitate ceva mai scăzută. Indiferent însă de viteza de imprimare
specificată, oricare dintre aceste imprimante va tipări documentele curente
din companie înainte să ajungeţi să le ridicaţi din tavă. Însă în anumite cazuri,
probabil nu ar trebui să vă lăsaţi prea mult aşteptaţi deoarece capacitatea
tăvii de ieşire este mult inferioară tăvilor de intrare, iar în cazul job-urilor
lungi s-ar putea să vă găsiţi documentele pe jos.
În general, nu va trebui să vă faceţi vreo problemă dacă nu aţi mai instalat
o imprimantă pe reţea. Câteva modele din testul nostru, HP LaserJet 4100N şi
Lexmark Optra T614n, au reuşit prin sistemul software să facă instalarea rapidă
cu minim de intervenţie (şi cunoştinţe) din partea utilizatorului. Sigur, IPP-ul
promite să ne uşureze viaţa, însă din câte am constatat implementarea universală,
exactă şi fără probleme se mai lasă aşteptată (vezi şi caseta "Către un nou
standard: Internet Printing"). Implementările variază şi încă mai puteţi avea
surprize în exploatarea acestei facilităţi.
Atâta timp cât sistemele de administrare la distanţă s-au îmbunătăţit, s-ar
putea să vă întrebaţi la ce am mai avea nevoie de panoul frontal. Noi l-am găsit
util în cazul configurării statice a adresei de reţea şi în cazul facilităţilor
de tipărire confidenţială. Aproape toate modelele testate au o multitudine de
opţiuni. O parte dintre ele, fiind aşa de comune încât le-am putea denumi "opţiuni
standard", cum ar fi unitate duplex, tăvi de capacităţi superioare, nici nu
le-am mai trecut în tabel. Însă puteţi fi siguri că producătorul vă va pune
la dispoziţie o listă completă care să vă completeze configuraţia cam cu tot
ceea ce vă doriţi. În cazul tăvilor de hârtie, un lucru pe care noi l-am considerat
util, ar fi bine ca ele să poată primi peste 500/1000 de foi, în aşa fel încât
la semnalul de "Paper low" să puteţi introduce complet un top de hârtie.
Dacă eraţi obişnuiţi să schimbaţi cu totul cartuşul de imprimare, tot mai multe
imprimante vă permit adăugarea de toner şi înlocuirea mai rară a unităţii fotoconductorului,
în acest caz costurile pe pagină fiind reduse. În cazul liniei de produse Kyocera
EcoSys, sistemul ceramic promite o rezistenţă de până la 100.000 de coli, neegalată
încă.
Plusurile şi minusurile echipamentelor trebuiesc cântărite de fiecare, în funcţie
de propriile cerinţe şi de prosibilităţile sale financiare. O decizie corectă
nu poate fi luată fără a face o evaluare completă a nevoilor prezente şi viitoare
de imprimare din propria companie. Fără a fi spectaculoase ca în alte domenii,
evoluţiile tehnologiilor de imprimare fac ca modul în care tipărim acum să fie
sensibil schimbat faţă de cel în care tipăream cu ani în urmă. Însă în continuare
este vorba despre transformarea albului în negru.
Cum am testat
Am împărţit imprimantele în două grupe majore în funcţie de destinaţie: grupuri
mici şi respectiv mijlocii de lucru. Ele au fost testate cu cele mai populare
aplicaţii utilizate în birouri, folosind fişiere de test de dimensiuni şi cu
conţinut tipic, pentru a reprezenta performanţa în condiţii normale de exploatare.
În tabelul performanţelor , am prezentat datele ca pagini efective pe minut.
Acest număr a fost calculat bazat pe un timp important pentru utilizatorul final,
acela scurs din momentul apăsării pe butonul OK din fereastra de print până
la căderea ultimei foi tipărite în tavă. În acest timp este inclus şi timpul
de latenţă necesar pornirii imprimării efective. Trebuie notat că în majoritatea
testelor noastre sunt tipărite puţine pagini ce au o serie de elemente grafice.
În aceste cazuri, viteza brută de imprimare a echipamentului este mai puţin
importantă decât cea de rasterizare a imaginilor şi decât timpul de pornire
din starea normală de repaus.
Pentru a asigura condiţii egale de testare, a fost folosit un acelaşi sistem
de test (Duron 600, 128 MB SDRAM, Windows 2000 Professional), folosindu-se aceeaşi
imagine a sistemului de operare la care au fost instalate driverele oferite
împreună cu imprimanta de către producător/distribuitor. Testele au fost desfăşurate
simulându-se o reţea locală prin intermediul unui switch 3Com SuperStack 3300SM,
comunicaţia fiind stabilită la 100 Mbps (mai puţin în cazul imprimantei Lexmark
Optra E312L). Toate testele de performanţă au fost efectuate folosind emularea
PCL la rezoluţia de 600 dpi, în setările sugerate implicit de driver.
Deoarece am considerat aplicaţia Microsoft Word 2000 ca fiind ce mai populară
din care utilizatorii imprimă, cele mai multe teste au fost efectuate cu ea.
Testele de 12 pagini text formatat şi neformatat ne-au ajutat să punem în evidenţă
viteza susţinută de imprimare a engine-ului, în timp ce testul de 12 pagini
text şi grafică au pus în valoare puterea de rasterizare. Interesant că o serie
de imprimante au avut dificultăţi majore de imprimare a paginii din imagine.
Testul de 32 de pagini, o combinaţie a celor de mai sus, s-a dorit a reprezenta
o sumă a performanţelor în aplicaţia Word. Prin măsurarea timpilor de tipărire
dintre două pagini consecutive (text neformatat) am putut verifica viteza specificată
de fiecare producător.
Testul de imprimare din Microsoft Internet Explorer 5.0 a simulat imprimarea
obişnuită a unei pagini web, rezultatul fiind 4 pagini tipărite. Testul a implicat
atât timpul de pornire al imprimantei, precum şi ceva prelucrări efectuate asupra
elementelor grafice.
Testul de o pagină în Microsoft Excel 2000 a fost constituit de un tabel simplu
şi a avut ca rol punerea în evidenţă a timpului iniţial de latenţă. Cel de-al
doilea test, în care trebuiau tipărite 3 pagini de grafice, au avut ca prim
scop surprinderea vitezei de rasterizare a graficii vectoriale.
Testul de 12 pagini în Microsoft PowerPoint 2000 a solicitat la maxim capacitatea
de rasterizare a imprimantelor. În acest test, au fost net avantajate imprimantele
cu un driver eficient, procesor rapid şi memorie suficientă. Chiar dacă la început
am considerat important timpul de predare a controlului înapoi aplicaţiei, toate
driverele s-au comportat exemplar, procesul de prelucrare fiind rapid.
În ultimul test de performanţă imprimantele au fost solicitate să tipărească
un document Adobe Acrobat 4 de 6 pagini, apelându-se la capacitatea driverului
de a lucra cu aplicaţia şi procesorul imprimantei. Chiar dacă marea majoritate
a driverelor au returnat rapid controlul utilizatorului (în 6-9 secunde), în
cazul imprimantei Lexmark Optra E312L controlul a fost returnat abia după 23
de secunde.
Alături de testele de performanţă, pentru evidenţierea calităţii tipăririi
la diverse rezoluţii şi folosind diversele emulări, au fost folosite două fişiere,
un grafic Excel în care linii de diverse grosimi şi culori trebuiau tipărite
pe un fond negru şi un fişier Corel Draw similar în care exista şi o zonă în
degrade.
Sarcina de a alege cele mai bune imprimante dintr-o parte a ofertei existente
pe piaţă nu a fost nici de departe cea mai uşoară. Fiecare imprimantă a avut
punctele sale tari dar şi unele ceva mai slabe. Noi le-am pus în balanţă, alegerea
noastră bazându-se pe propriile priorităţi. Alegerea dumneavoastră poate să
fie alta în cele din urmă, ţinând cont de criteriile pe care le consideraţi
cele mai importante pentru compania în care lucraţi.
La categoria imprimantelor destinate grupurilor mici de lucru, cu o viteză
de până la 12 pagini pe minut, am avut de ales dintre 5 concurenţi. Unul dintre
aceştia, Lexmark Optra E312L, nu a fost oferit în configuraţia de reţea cerută,
motiv pentru care rezultatele obţinute trebuie văzute prin prisma conectivităţii
pe portul paralel. Imprimanta Minolta-QMS PagePro 1100, chiar dacă dimensiunile
sale nu o recomandau ca pe un mare performer, a reuşit să ţină onorabil pasul
cu celelalte modele ceva mai bine dotate. Atunci când a fost vorba despre tipărirea
documentelor simple text, modelul Xerox DocuPrint P1210 s-a dovedit cea mai
rapidă. Însă P1210 s-a descurcat onorabil dată fiind cantitatea minimă de memorie
ce face parte din dotarea standard.
Performerii acestei categorii au fost fără îndoială imprimantele Brother HL-1270N
şi Kyocera EcoSys FS-1200. Practic, cele două şi-au disputat "la baionetă" supremaţia
în testele de viteză, ambele dovedind reale calităţi în procesarea elementelor
grafice. De partea imprimantei Brother se află preţul atractiv de achiziţie
dar şi cel declarat al tipăririi pe o pagină A4. Însă, la un preţ ceva mai ridicat
şi la o performanţă doar cu puţin mai scăzută, imprimanta Kyocera EcoSys FS-1200
ne-a oferit mai multă memorie şi o mult mai bună expandabilitate. Noi am considerat
că limitarea la 600 dpi şi câteva probleme de viteză pot fi trecute cu vederea
atunci când ne dorim o imprimantă uşor de administrat care să poată fi extinsă
odată cu creşterea firmei, motiv pentru care alegerea noastră la categoria imprimantelor
de sub 12 ppm este Kyocera EcoSys FS-1200.
La categoria de viteză de 13-25 ppm au existat doar 3 modele. Primul dintre
ele, Minolta-QMS 2560 a reuşit în testele de viteză să ţină pasul cu modelele
concurente mai noi, însă doar după ce am identificat problema cu tipărirea folosind
PCL 6 şi după ce am trecut printr-un proces de instalare nu tocmai intuitiv.
Celelalte două, HP LaserJet 4100 şi Lexmark Optra T614n s-au dovedit amândouă
imprimante excelente, cu atenţie acordată de producător celor mai mici detalii.
Stabilirea unei ierarhii între cele două este imposibilă. Imprimanta Lexmark
a avut de partea sa dotarea PostScript 3 standard şi viteza în testele noastre.
Imprimanta HP LaserJet 4100, chiar dacă a rămas puţin în urmă în testele de
viteză, a arătat cel mai uşor proces de instalare şi management la distanţă.
Pe lângă acestea, larga răspândire a consumabilelor HP a făcut ca alegerea noastră
să încline în favoarea acestei imprimante, fără a ştirbi însă cu nimic gloria
modelului Optra T614n.
Internet Printing:
Către un nou Standard
IPP - Internet Printing Protocol - este cuvântul magic ce bântuie în lumea
imprimantelor de reţea. Alături de noile facilităţi este foarte posibil ca atenţia
să vă fie abătută în altă direcţie de către producători. Asemeni tuturor expresiilor
ce fac referire la "i", şi aici este vorba despre facilităţi internet, concret
tipărirea prin intermediul internetului. Iar Printing Protocol sună bine, aşa
că IPP vă va atrage imediat atenţia.
Mulţi producători se referă la IPP chiar şi atunci când la mijloc sunt alte
tehnologii de imprimare prin intermediul internetului, cum ar fi cazul companiilor
Brother şi NEC ce oferă câteva modele cu tehnologii proprietare. De exemplu,
tehnologia NEC de imprimare poate fi găsită în câteva modele color lansate anul
trecut. Iar tehnologia Brother este prezentă în modelul testat. Însă acestea
nu sunt conforme IPP.
IPP este primul standard cu suport promis pentru toate sistemele de operare
desktop şi de reţea majore. El a fost proiectat pentru a permite interoperabilitatea
completă dintre SO, SO de reţea şi imprimante. Scopul a fost acela de a înlocui
prezentul standard Line PRinter (LPR) şi a oferi o cale simplă de a tipări la
orice imprimantă conectată la o reţea prin simpla introducere a URL-ului asociat.
Dacă priviţi IPP-ul ca pe un fel de LPR2, nu sunteţi departe de adevăr.
În
această listă de porturi pot fi observate variaţiile în adresarea URL
a imprimantelor. Modelul NEC ce apare în figură nu este o imprimantă IPP
În calitatea sa de nou standard, IPP oferă posibilitatea de a conecta imprimantele
prin intermediul unei cozi sau a lăsa staţiile de lucru a imprima direct. Procedura
de a instala un sistem de imprimare peer-to-peer este diferită de la producător
la producător şi, în general, nu este dintre cele mai rapide şi clare. Utilizarea
IPP va oferi o cale universală de instalare a imprimantelor, uşurând viaţa utilizatorilor.
Posibilitatea de a putea imprima prin intermediul internetului oferă o serie
de avantaje funcţionale. Tipărirea într-o reţea de dimensiuni mari va deveni
mult mai simplă, deoarece prin intermediul IPP-ului tipărirea la o imprimantă
de pe alt continent este absolut identică cu tipărirea la o imprimantă aflată
în propriul birou. IPP promite, de asemenea, să devină un fel de "fax-machine
killer". Dacă aveţi în faţa ochilor procesul de trimitere a documentelor prin
fax folosind PC-ul, acesta nu este nimic altceva decât o tipărire la distanţă.
Exact acelaşi lucru este şi IPP-ul. Ce motiv aţi avea să trimiteţi o imagine
de slabă calitate prin fax, când puteţi tipări documentul direct la destinaţie?
O neînţelegere este perpetuată în legătură cu IPP-ul: se crede că există o
anumită legătură între el şi sistemul de administrare la distanţă bazat pe interfaţă
web, lucru ce a devenit şi el un fel de standard în momentul de faţă în cazul
imprimantelor de reţea. De fapt, cele două nu au nici o legătură una cu cealaltă.
Un motiv al acestei confuzii ar fi presupunerea că IPP-ul ar permite creşterea
controlului ce se poate exercita asupra unei imprimante conectate la internet.
În realitate însă, specificaţiile IPP curente oferă chiar un control limitat
asupra imprimantei. Există potenţialul şi chiar dorinţa dezvoltării în viitor
a unei noi specificaţii, însă în prezent IPP se referă doar la tipărire.
Din producătorii prezentaţi în materialul nostru, doar câţiva au dovedit compatibilitate
deplină IPP (HP oferă imprimante IPP compatibile încă din 1998, iar Lexmark
din 1999).
Trebuie menţionat că Microsoft Windows 2000 oferă suport pentru IPP fiind posibilă
imprimarea direct către o imprimantă IPP sau către un alt sistem Windows 2000
care să se comporte ca un server IPP (de aici şi posibilitatea de a organiza
pe Windows 2000 cozi de imprimare, fără suport nativ IPP din partea imprimantei).
Microsoft oferă de asemenea suport pentru IPP în Windows 95, 98 şi 98Se sub
formă de un update Internet Printing Services (Upgrade-ul pentru Windows 98/98SE
poate fi descărcat de la www.windowsupdate.microsoft.com. Pentru Windows 95
va trebui să mergeţi la www.microsoft.com/windows95/downloads.).
Unul dintre avantajele imprimării directe din Windows 2000 la o imprimantă
IPP este că instalarea este un proces extrem de simplu. Trebuie să rulaţi Add
Printer Wizard, specificaţi că doriţi să imprimaţi la o imprimantă conectată
la reţea, apoi veţi ajunge într-o fereastră ca aceea din Figura 1 unde va trebui
să introduceţi URL-ul imprimantei.
În acest punct apare o complicaţie din cauza modului în care este format URL-ul
imprimantei. De exemplu, în Figura 2, unele imprimante folosesc doar adresa
IP, altele adaugă "/ipp" în timp ce altele specifică şi portul ":631". Însă
acestea nu sunt singurele variaţii. Există în dezvoltare chiar şi o nouă schemă
prin care imprimantele să fie identificate cu "ipp://" în loc de http://. (de
observat tot în Figura 2 utilizarea portului IPP HP în loc de cel implicit al
Windows-ului.)
Chiar dacă aceste variaţii pot părea la prima vedere complicaţii inutile, adresarea
este simplă atâta timp cât aveţi în minte că URL-ul poate fi practic orice.
Gândiţi-vă că puteţi adăuga chiar şi numele unui print-server.
Imprimare
Alegerea
redactiei
