A existat o perioadă în care a deţine o unitate CD-ROM însemna o mare performanţă
pentru utilizatorul obişnuit. Capacitatea de stocare foarte mare, relativ la
celelalte medii disponibile la acea vreme, împreună cu durata de viaţă de ordinul
zecilor de ani a datelor stocate, făceau din unităţile CD-ROM un accesoriu de
lux. Ieftinirea tehnologiilor de realizare a unităţilor CD-ROM a dus la răspândirea
rapidă a acestora, astăzi unitatea CD-ROM sau cea DVD-ROM fiind o componentă
nelipsită din orice sistem. Considerăm că o serie de lucruri ar trebui lămurite
pentru fiecare utilizator, ele nefiind scoase în evidenţă întotdeauna de producători.
Primele unităţi CD-ROM foloseau tehnologia de citire a datelor CLV (Constant
Linear Velocity). CD-ul era rotit cu o viteză variabilă, în funcţie de poziţionarea
capului de citire, pentru a asigura în acest fel o rată de transfer constantă
a datelor. Variaţia vitezei de rotaţie nu este însă un lucru tocmai bun pentru
motoraşul echipamentului, astfel că tehnologia CLV a fost înlocuită de CAV (Constant
Angular Velocity) în cazul unităţilor CD-ROM şi DVD-ROM disponibile astăzi.
Acest lucru înseamnă că discul este rotit în unitate cu o viteză constantă,
astfel că viteza liniară de citire a spiralei de date la exteriorul lui va fi
mai mare decât viteza de citire la interior. De obicei, producătorul inscripţionează
pe cutia unităţii doar viteza de citire la exterior (max), viteza medie de transfer
a datelor fiind în mod evident mai mică.
Aşa cum unitatea de disc flexibil de 5,25 inci a fost înlocuită la timpul ei
de mult mai performanta unitate de 3,5 inci, ajunsă acum şi ea la capătul vieţii,
CD-ROM-ul se pare că va fi înlocuit în perioada următoare de o altă tehnologie,
în plină ascensiune. DVD-ROM-ul (cu variantele sale re-inscripţionabile), căci
despre el este vorba, oferă faţă de CD-ROM câteva avantaje majore. Cel mai important
dintre ele este capacitatea de stocare mult superioară. Dacă pe un CD-ROM se
pot aduna până la 650-700 MB de date, pe un singur strat al unui DVD-ROM se
pot stoca 4,7 GB. Spuneam "strat" pentru că este posibilă fabricarea discurilor
cu două straturi şi două feţe, capacitatea unui astfel de disc depăşind 18 GB.
Viteza de citire este un alt argument important în favoarea DVD-ROM-ului. Pentru
cei care nu ştiu, trebuie precizat că un DVD-ROM 8X nu oferă aceeaşi viteză
de citire ca a unui CD-ROM 8X. Dacă pentru unităţile CD-ROM, rata de transfer
se calculează ca un multiplu al ratei de transfer de bază (acel "x"), care echivalează
cu 150 kBps, în cazul unităţilor DVD-ROM, rata de transfer de bază este de 1,38
MBps. Aşadar, dacă o unitate CD-ROM 16X va oferi o rată maximă de transfer a
datelor de 2,4 MBps, o unitate DVD-ROM 16X va oferi o rată maximă de transfer
de 22 MBps.
Răspândirea tot mai largă a unităţilor DVD-ROM este susţinută şi de prezenţa
din ce în ce mai serioasă a tehnologiei DVD pe piaţa echipamentelor audio-video.
Atât calitatea superioară a sunetului şi imaginii, cât şi capacitatea superioară
de stocare a mediilor clasice (casete video, unităţi DAT), fac din DVD un concurent
redutabil. De exemplu, un film de televiziune poate ocupa un singur DVD, faţă
de două sau trei VideoCD-uri. În plus, formatul DVD permite şi alte facilităţi
suplimentare, cum ar fi subtitrarea opţională în nu mai puţin de 32 de limbi,
înregistrarea de unghiuri suplimentare de vizualizare, multiple coloane sonore
în format digital de înaltă calitate.
Cele două formate nu sunt incompatibile, aceasta este vestea cea bună. Toate
unităţile DVD-ROM pot citi majoritatea formatelor CD, lucru beneficdatorită
faptului că, cel puţin deocamdată, marea majoritate a aplicaţiilor sunt oferite
încă pe CD. Însă schimbarea este tot mai evidentă, pe măsură ce tehnologia a
ajuns la maturitate iar preţurile unităţilor au devenit competitive. Cele prezentate
mai sus, alături de părerile tot mai clare ale analiştilor conform cărora tehnologia
CD-ROM este la capătul vieţii, ne-au determinat să realizăm acest test paralel
între cele două formate de stocare. Ca o dovadă a celor susţinute mai sus, firmele
care au răspuns invitaţiei laboratorului de teste al PC Magazine România de
a-şi prezenta oferta, ne-au trimis 15 unităţi, dintre care doar 5 CD-ROM şi
10 DVD-ROM. Să vedem împreună cum s-a comportat fiecare unitate în parte.
Cum am testat
Toate testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine România, folosindu-se
acelaşi sistem de test. Configuraţia sa a fost după cum urmează: placă de bază
Shuttle Spacewalker AK10, cipset VIA Apollo KT133, procesor AMD Duron 600 MHz,
128 MB SDRAM, HDD Quantum Fireball LM 20,5 GB ATA66, S3 Savage4 16 MB, Windows
98 Second Edition, DirectX 7.0. Pentru toate unităţile CD-ROM/DVD-ROM a fost
activat transferul prin DMA. Toate unităţile au fost setate ca master pe cel
de-al doilea controller EIDE, folosindu-se o panglică de 80 de fire.
Unităţile au fost testate în condiţii identice, în mod repetat, verificându-se
consistenţa rezultatelor şi integritatea CD-urilor de test. Testarea a fost
realizată folosind produsul Ziff Davis Media CD WinBench 99 versiunea 1.1 (www.etestinglabs.com).
Pentru culegerea de informaţii suplimentare au fost folosite şi programele de
test CDSpeed 99 versiunea 0.8 şi DVDSpeed 99 (www.cdspeed2000.com).
Benchmark-ul ZD CD WinBench 99 măsoară performanţa subsistemului CD-ROM al
unui PC. Acesta include unitatea CD, controllerul şi driverul său, procesorul
sistemului. Testele sunt scrise în întregime pe 32 de biţi şi realizează verificarea
modului în care se face citirea CD-ului de test şi modul în care unitatea se
comportă în aplicaţii reale. Pentru rezultatul CD-ROM WinMark 99 este simulat
comportamentul unităţii într-o serie de aplicaţii, precum: Microsoft Encarta
98 Research Organizer, Microsoft Encarta 98 Encyclopedia Deluxe Edition, Microsoft
Office 97 Professional Edition, Quake II, JumpStart Kindergarten and Knowledge
Adventure, Riven The Sequel to Myst, Compton's 3D World Atlas Deluxe, TripMaker
Deluxe 1988 Edition.
Rezultatele sunt returnate în mii de octeţi pe secundă, nu în multipli de 1024
octeţi pe secundă (kB).
Pentru testarea funcţionalităţii DVD a unităţilor, s-a încercat simularea activităţilor
curente cu astfel de medii de stocare. Mai întâi s-a cronometrat timpul de copiere
a unei structuri complete de fişiere (18.630 fişiere, 1587 foldere, 1,4GB) de
pe un DVD cu documentaţie MSDN (punându-se mai ales în valoare timpii de căutare).
În continuare, programului DVD Speed 99 i-a fost oferit spre testare un DVD
de 4,11 GB (single-layer), cu o stare normală de uzură (mici zgârieturi şi pete),
punându-se la încercare capacitatea unităţii de a citi rapid şi corect informaţiile.
Ultimul test a presupus redarea unor secvenţe de film, folosindu-se propriul
software/ hardware de decodare, cu măsurarea încărcării procesorului sistemului.
Stocare
