Editorial PC Magazine Romania, Septembrie 2004

De vară

Dan Iancu
Redactor şef
PC Magazine România

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine Ozana e cam departe şi-n căldura asta olimpică o veste bună ar pica excelent. Deocamdată urmăresc olimpiadele, pe de o parte cele adevărate, pe de cealaltă cele electorale, de la noi sau de aiurea. După cum se vede la noi surprize nu prea sunt, aceiaşi actori în mare, inclusiv manelistul de la Bârca.

Mai nou, pesemne căldură mare monşer, Adrian Năstase în loc să binevoiască să facă un invertar al promisiunilor ca să poată oferi explicaţii, tot o dă cu aia creştinească din care rezultă măreaţa sa toleranţă. La cum nu ne bagă în seamă pe noi aştia din TI se pare că tot aşa are capul plin de scenarii şi ar trebui să-şi dea dicţionarul la-ntors. Cam aşa se prezintă tabloul evenimentelor TIC în această perioadă de trecere şi odihnă, unde doar reclamele la faimosul calculator pentru cei lipsiţi de mijloace ne tulbură din când în când mioreala.

Dar nu se poate ca la o anumită perioadă de timp să nu ne dăm noi în stambă internaţional, ba cu un transport de droguri, ba cu o gaură dată pe Internet, de ne caută toată lumea şi-n locurile cele mai umbroase. O fi şi aici o competiţie de care eu cinstit să fiu sunt sătul, iar cultura noastră în ale civilizaţiei sau patriotismului se manifestă bizar, într-o amoralitate abulică. Pe lângă cele zece sau şase milioane de euro-dolari, bani vânturaţi de telejurnalele pline de informaţii mai contradictorii decât chiar Guvernul României, avem deseori nonşalanţa de a da soluţii în care noroc că alţii (evident ţiganii) fură, dar noi dăm de pe DC++ că acolo e legal, pe gratis, başca subtitrări. Mulţi spun "ţară săracă" şi ne închid gura precum Lucian Mândruţă lui Băsescu când cu camioanele. Mai bine crapă locuitorii Bucureştilor, decât să piardă câţiva din profit.

Avem din păcate o serie de tare culturale, de loc de neglijat şi foarte greu un om normal face diferenţa între legalitate şi ceea ce i se cuvine.

Din păcate domeniul acesta, la TIC mă refer, este primul poate pe lista ilegalităţilor constante, care nici măcar nu sunt băgate în seamă. Primim de altfel la revistă deseori cereri de a da coduri sau versiuni complete ale unor pachete de programe, fără ca petiţionarul să aibă cea mai mică îndoială asupra legitimităţii acţiunii sale. Este exact la fel ca prezenţa tarabelor cu jocuri, sisteme muzică gratuită, nimeni nu le reclamă prezenţa, iar când atragi atenţia toată lumea se uită la tine ca la un soi de ciudăţenie a naturii.

Nu ştiu de ce agenţii devin îngrijoraţi de cei care vând cărţi vechi, iar clubul pirateriei prosperă neîntrerupt. O fi ceva şi nu mă prind eu, pentru că prezenţa permanentă a unor astfel de tarabe chiar în buricul târgului, este un soi de jignire la care nimeni nu reacţionează. Ne-am învăţat cu furtul şi reacţia firească la un carding descoperit sau o fraudă de milioane pe Internet ne face fericiţi şi exclamăm "ce tari suntem"!

Nu suntem tari. De loc. În fapt dinozaurii suntem noi, nu cei care au pretenţii absurde de a achiziţiona programe pe bani. De altfel mă întreb în continuarea şpăgii electorale cu cei două sute de euro pe PC, dacă în acei bani intră şi soft-ul necesar? Nu de alta dar respectivul, dacă va găsi cum să se cârpească, să cumpere un PC cu banii aştia, atunci partea de programe fără de care nu mişcă nimic, de unde? Sau poate urmează o altă fază, văzând că gluma cu pierderea ciolanului devine groasă, să fie ridicat plafonul, să fie date nişte pachete, anumite pachete, nu chiar oricare, că nu oricine "contribuie benevol", şi să asistăm la partea a doua, la fel de neconcludentă ca prima.

Aştept să vină anul nou, alt ministru, nu faţadă, un alt program, poate unul real, deşi nu prea văd cine să-l facă, şi mai ales vreau să văd cum va ajunge această industrie, aia de vârf. Până atunci, următoarele luni voi face inventarul celor patru ani. Păcat că ne facem că nu mai e acelaşi ministru şi punem la plată un membru decorativ la cabinetului. Pentru că oricum ar fi, prioritatea e partidul, iar nu electoratul.