Tendinţe - PC Magazine Romania, August 2004

Etichetele viitorului

Elena Andreea Liţă

Etichetele RFID au dimensiuni atât de mici încât pot fi ţesute în îmbrăcăminte sau inserate în note bancare.

Cum v-aţi simţi dacă un străin care ar trece pe lângă voi într-un loc public v-ar da o listă cu tot ce aveţi pe voi, tot ce aveţi în buzunare şi mai ales întreg conţinutul portofelului, inclusiv numărul şi seria card-ului de credit? Probabil că aţi fi îngrozit! Pe de altă parte, nu v-ar plăcea să ştiţi că friptura pe care o mâncaţi provine din carne de cea mai bună calitate şi este garantat că nu produce intoxicaţii pentru că poate fi identificat până şi padocul din ferma de unde provine animalul respectiv? Ambele variante sunt posibile din punct de vedere tehnic prin intermediul tehnologiei Radio Frequency Identification (RFID).

Identificarea prin frecvenţă radio nu este în nici un caz o tehnologie nouă. Conceptul a fost dezvoltat pentru prima dată cu peste cincizeci de ani în urmă, ca metodă de identificare a avioanelor aliate în cel de-al doilea război mondial. Totuşi, tehnologia a început să se bucure de mai multă atenţie în ultimii ani datorită confluenţei unor evenimente diverse, inclusiv evoluţia tehnologiei, intesificarea preocupărilor legate de securitate şi mai ales de control al costurilor. Teoretic, RFID este un mijloc de identificare a unei persoane sau obiect folosind transmisia prin frecvenţă radio. Practic, un transportor RFID se identifică singur când detectează un semnal de la dispozitiv compatibil, cunoscut sub numele de reader sau interogator. Într-un sistem RFID standard, transportatoarele sau etichetele sunt ataşate la obiecte. Fiecare etichetă conţine un set de informaţii: un număr serial, un număr al modelului, locul unde a fost asamblat şi alte date de acest tip. Când aceste etichete trec printr-un câmp generat de un reader compatibil îi transmit acestuia informaţiile cu care sunt încărcate. În pricipiu, sistemul este similar ca efect cu microcipurile pe care poserorii de animale le inserează sub pielea patrupedelor pentru ca aceastea să poată fi identificate cu uşurinţă dacă se pierd. Principala diferenţă este aceea că, în funcţie de caracteristicile etichetelor, un RFID poate fi citit de la distanţă. Cea mai cunoscută aplicare a acestei tehnologii se întâlneşte la sistemele electronice de colectare a taxelor rutiere, care sunt într-o continuă extindere în întreaga lume.

Pro

Cele trei caracteristici ale tehnologiei RFID care o fac atât de atrăgătoare sunt faptul că etichetele RFID pot fi citite de la distanţă, pot fi citite indiferent de orientare şi de asemenea pot fi şi scrise. Imaginaţi-vă limitările unui cod de bare. Sunt ieftine într-adevăr, sunt standard şi puţin probabil să fie înlocuite complet de tag-uri RFID prea curând. Totuşi, trebuie să fie tipărite clar şi afişate într-un mod nedeformat unui cititor. De câte ori nu aţi stat la coadă la supermarket şi v-aţi uitat plictisit cum angajatul de la casă se chinuie să citească codul unui produs cu ambalajul puţin şifonat?

Cu RFID pe fiecare produs din coş, aceasta nu trebuie decât să fie plasat sub un cititor sau scaner, pentru ca valoarea tuturor produselor din coş să fie afişată automat. Dacă plătiţi cu carte de credit este clar că nu mai este necesară prezenţa nici unei intervenţii umane. În acest caz, chiar coşul poate fi prevăzut cu un RFID. Dacă nu a fost returnat sau lăsat undeva pe stradă, supermarketul vă poate taxa pentru costul înlocuirii sau transportării acestuia înapoi la magazin.

Un alt exemplu: cu ajutorul acestei tehnologii, autorităţile portuare pot verifica sutele de containere care sunt transportate zilnic fără să mai fie necesar să citească fizic ID-ul fiecărui container în parte. Aceasta înseamnă şi posibilitatea stocării mai multor containere în spaţii mai mici. Aceste facilităţi pot fi exploatate şi atunci când se încearcă automatizarea unui depozit. Gândiţi-vă că trebuie să proiectaţi automatizarea depozitului astfel încât să fiţi sigur că fiecare obiect din depozit este aşezat şi manipulat astfel încât codul său de baze să fie mereu vizibil. Acest lucru este simplu când în depozit există doar obiecte rectangulare, dar gândiţi-vă la depozitele unde sunt stocate piese auto. Doar câteva părţi ale unei maşini sunt rectangulare, iar ambalarea tuturor în cutii rectangulare poate fi costisitoare dar şi nepractică.

Contra

Partea întunecată a tehnologiei RFID este că aceasta poate monitoriza persoanele la fel de simplu ca obiectele. Nu este nevoie să mai spunem că această posibilitate poate naşte tot felul de teorii ale conspiraţiei dar şi controverse din partea organizaţiilor de protecţie a vieţii private. De fapt, plasând cuvântul RFID lângă Privacy în orice motor de căutare pe Internet, sunt generate sute de situri care militează împotriva răspândirii tehnologiei RFID.

Mai multe rapoarte publicate în presă arată că în Europa procesele cauzate de utilizarea tehnologiei RFID au crescut, iar mulţi producători şi vendori au trebuit să renunţe la utilizarea tehnologiei RFID pentru produsele retail datorită protestelor unor organizatii de profil. Din fericire, se pare că Statele Unite sunt singura ţară în care locuitorii sunt de acord cu etichetarea umană. Acest lucru se întâmplă poate pentru că Europa are o memorie istorică mult mai acută decât America iar statele asiatice nu simt nevoia să-şi urmărească locuitorii în acest fel. De fapt, disputele din jurul acestei tehnologii au fost suficient de aprinse încât RSA (www.rsasecurity.com) să dezvolte şi să demonstreze cu succes funcţionalitatea unui "tag blocker " care împiedică citirea informaţiei de pe o etichetă RFID standard, păstrând astfel confidenţialitatea asupra vieţii private a persoanei care poartă blocker-ul. Blocker-ul creat de RSA este complet pasiv, ceea ce înseamnă că va fi perfect legal oriunde în lume. Ca şi în cazul algoritmului de criptare cu cheie publică, care este principalul produs RSA, tehnologia de blocare ţine de domeniul public şi va fi dezvoltată şi utilizată indiferent dacă este legal sau nu.

Prezentul

În prezent, utilizarea tehnologii RFID în situaţii mai mult sau mai puţin controversate este într-un progres evident. În Australia de exemplu, se aplică sub forma unor eTag-uri pentru colectarea electronică a taxelor de pe autostrăzi. Această modalitate s-a extins pe întreaga coastă estică, fiind încheiate chiar şi acorduri între operatorii de drumuri din toate statele din această zonă, pentru ca eTag-urile emise într-un stat să fie valabile şi în toate celelalte din această zonă.

În plus, industria zootehnică din Australia este în prezent în plin proces de lansare a unor etichete obligatorii pentru toate bovinele. În câţiva ani, toate vitele din Australia vor fi monitorizate permanent de la naştere până la tăiere sau export. Transferarea datelor de monitorizare de la producător la consumator va permite îmbunătăţiri semnificative în calitate şi consistenţă, în timp ce urmărirea informaţiei de la consumator la producător va permite depistarea rapidă a unor maladii cum a fost cea a vacii nebune care a decimat industria de pe întreg globul şi de care Astralia este în prezent complet străină. De asemenea, prevederea câinilor domestici cu microcipuri este deja obligatorie în Australia. Tot aici, ca şi în restul lumii, companiile care au operaţii logistice extinse şi foarte complexe testează în prezent soluţii pilot ale unor scheme de control al accesului bazate pe RFID. European Central Bank (care intenţionează să pună RFID-uri în notele sale bancare), Prada, Beneton şi Metro AG au planuri foarte ambiţioase în acest sens. Totuşi, o parte din acestea au suferit unele pierderi, în special Beneton şi Metro, datorită percepţiei clienţilor cum că aceste scheme reprezintă o invadare a vieţii private. Este irelevant însă dacă dezvoltarea oricărei soluţii proprietare bazată pe RFID reprezintă sau nu invadarea vieţii private, atâta timp cât există companii care vor folosi tehnologia RFID indiferent de percepţia consumatorilor, mai ales dacă acest lucru îi va ajuta să-şi mărească profitul.

Viitorul

În majoritatea ţărilor, nici o lege care protejează viaţa privată nu face în prezent referire specifică la utilizarea RFID şi nici nu o tratează indirect. Acele legi care se aplică în cazul acestei tehnologii nu se aplică de obicei în toate circumstanţele. Se pare totuşi că legea va ajunge la un moment dat să ţină pasul cu tehnologia, iar acele companii care vor implementa RFID respectând şi etica încă de la început nu vor risca să intre într-un conflict costisitor generat de apariţia unor astfel de legi.

La fel ca multe alte tehnologii, RFID nu este complet bună sau complet rea, este doar o unealtă care poate fi folosită inteligent în beneficiul companiilor şi consumatorilor. De asemenea, este posibil să fie folosită şi în moduri abuzive pe care dezvoltatorii lor nu le-au luat în calcul, ajungând să afecteze atât afacerile cât şi consumatorii. Cât despre etichetarea umană, istoria este deja plină de propriile greşeli.