Editorial PC Magazine Romania, Iulie 2004

Tot despre informatică

Dan Iancu
Redactor şef
PC Magazine România

Fiind membru al juriului la Cupa Siveco (vezi Recente) am avut ocazia timp de câteva zile să vorbesc cu profesorii angrenaţi în învăţământul de specialitate. Evident discuţiile au fost în contradictoriu, nu unul belicos, ci prietenesc, pentru că până la urmă suntem în aceeaşi barcă poreclită "domeniul de vârf" de unii guvernanţi sau alţi necunoscători.

Făcând un bilanţ putem spune că unele lucruri s-au mai mişcat cumva, dar sunt încă departe de ce ne-am fi aşteptat după tot soiul de iniţiative care mai de care mai publicitare. Am susţinut şi cu alte ocazii necesitatea unei determinări reale în promovarea industriei de TIC pe plan local, dar legislaţia este departe de adevăr iar impactul particularilor, cu excepţia unor iniţiative cu adevărat valoroase, nu există o emulaţie reală. De aici nici învăţământul de specialitate nu beneficiază de potenţialul fâlfâit la diverse parastase electorale. Plecând de la lipsa de cadre, salariile indecente ale profesorilor de liceu fiind o puternică frână, şi terminând cu spaţiul insuficient acordat, putem spune, fără să greşim fundamental, că mai e mult până departe.

Una din nemulţumirile mele cu privire la temele de informatică prezentate de elevi a fost particularizarea algoritmilor. În loc de a se da un pseudocod, folositor indiferent de limbaj, se fac particularizări în C sau Pascal. Replica a fost promtă şi am aflat că elevul trebuie să înveţe şi un limbaj, nu e foarte clar care, si algoritmi în doar o oră pe săptămână. Nu e puţin, ci total insuficient. Este foarte adevărat că nu ştii cum să te împarţi, iar un număr mai mare de ore trebuie acoperit cu cadre şi cine vine dacă e bun în învăţământ... şi aşa mai departe. Efortul financiar şi logistic făcut de unele firme de renume este salutar, dar seamănă cu o picătură într-un ocean legislativ dubios. Nu cei 200 de euro daţi unei mulţimi de care nu ştie nimeni nimic, rezolvă problema, ci programe guvernamentale pe termen lung care să nu fie doar promisiuni aruncate ziariştilor de la înălţimea unui cofraj cu ouă. Mi s-a mai replicat că nu se poate, nefiind masa critică necesară de profesori. Poate, deşi perceptul lui Maiorescu (forma fără fond) este de un pesimism îngrozitor. Întrebarea care se pune este dacă nu cumva în 2001 domnul Năstase nu ştia care este situaţia. Dacă nu ştia nu văd de ce ia salariul, iar dacă ştia e mult mai grav.

Am spus deseori că prefer proiectele mici pe termene scurte care se şi finalizează, unor proiecte faraonice, ce se dovedesc a fi doar vorbe în vânt.

Există o mulţime de profesori de informatică în toată ţara care sunt pasionaţi de ceea ce fac. Nu e suficient. Trebuie să avem un program realist, cu scadenţe la care să fie analizate realizările şi unde transparenţa trebuie să fie totală. Cu toată nemulţumirea existentă, în acest ritm vom prăsi în continuare specialişti pentru occident. Este foarte adevărat că la 1848 o generaţie a reuşit o cotitură care ne muta dintr-un orient supus bacşişului

într-o Europă ce se trezea la viaţă. Este posibil ca unii tineri să revină, dar nu cred că foarte mulţi. Diferenţa este emulaţia existentă atunci. Acum nu mai sunt revoluţii nici în Franţa, nici în Italia şi cu atât mai puţin în SUA. Din păcate slăbiciunile în aceşti ani de la '89 încoace nu au făcut decât să scadă baza reală care am avut-o, deşi anumite lucruri mă pot contrazice.

PC Magazine România înţelege să sprijine orice efort serios în domeniu şi vom publica articole ce prezintă realizări ale studenţilor sau elevilor, pentru că înţelegem prin publicare o emulaţie necesară şi o recunoaştere a celor mai noi veniţi în profesia de informatician. Fără perspective de a deveni aici, aceştia se vor îmbarca într-un vis american fără întoarcere. Un exemplu de proastă înţelegere a acestui lucru a fost faptul că finaliştii cupei Siveco au trebuit să aştepte câteva ore nişte potentaţi ai partidului de guvernământ. N-au venit pentru că aceşti copii minunaţi nu erau la fel de importanţi pentru capii PSD ca rezultatele proaste în alegerile locale.

Se aplică zicerea cum îi creşti aşa nu-i ai. Nu cred că vor avea de ce să se bată cu cărămida-n piept când unii dintre ei vor fi recunoscuţi ca mari specialişti, dar de către alţii.