Editorial PC Magazine Romania, Iunie 2004

E carte?

Dan Iancu
Redactor şef
PC Magazine România

Spunea cineva "dacă ai carte, ai parte". Zicerea se referă desigur la citirea cărţilor, iar nu la simpla deţinere a lor. Pe de altă parte Internetul este construit pentru a disipa informaţia, unde prin cuvântul informaţie înţelegem nu numai jocuri, programe pe calculator, coduri de cărţi de credit cu care "facem" cumpărături sau cine ştie ce-i mai trece românului prin cap. Una din informaţiile foarte importante aflate pe reţea este Cartea. Din păcate la noi foarte puţini înţeleg că o carte este indiferentă la suportul pe care ea există, iar această existenţă este dată de accesul la ea. Cu cât mai mulţi cititori vor fi, cu atât va fi prelungită viaţa acesteia, iar nu de pomană aflăm mai toate textele fundamentale pe web.

În anii dictaturii comuniste cărţile aveau un destin ciudat. Unele, în milioane de exemplare, înţesau bibliotecile şi librăriile, altele îşi prelungeau tirajul prin ceea ce numim cu nonşalanţă xeroxare. Cunosc oameni care au copiat la greu, iar bibliotecile lor arătau pline de ceasloave incomode. Copiatul faţă-verso era o raritate, iar achiziţionarea o iluzie. Pe vremea când eram student multe bibliografii le vedeam numai în stadiul de copie xeroxată. Nimeni nu făcea mofturi cu privire la aspect, iar principalul obiectiv era evident accesul. Nu mai vorbesc de lucrări de diplomă scrise de mână, dactilografiate în mai multe exemplare, unde necesitatea citatelor sau referinţelor constituia o muncă asiduă.

La mult timp după ce am terminat facultatea am ajuns să ţin în mână un CD-ROM cu ediţii electronice ale textelor fundamentale. Mă uitam la el şi mă simţeam minunat. Tot ce-ţi dorea inima. Biblia, integrala Shakespeare, Don Quijote, în sfârşit lista e lungă. Mă gândeam cu invidie la tânara generaţie şi la posibilităţile ei.

Venind în România, mi-am închipuit că după cincizeci de ani de comunism oamenii sunt avizi de cunoaştere şi mai ales deschişi. Din păcate nu a fost să fie aşa, iar lucrurile continuă într-un mod cel puţin ciudat după mine. Majoritatea zdrobitoare a editorilor se cramponează de hârtie. La fel şi criticii, la fel şi autorii. Foarte puţini îndrăznesc să scoată ceva numai pentru mediul electronic sau folosind posibilităţile aproape nelimitate ale hipertextului, deşi dacă îi iei la bani mărunţi vei observa că folosesc această unealtă "indezirabilă" pe nume Internet. Este inexplicabil, după mine, de ce entuziaştii care scot cărţi în ediţii electronice nu sunt băgaţi în seamă mai mult pentru că soiul acesta de oameni este rar şi dificil de găsit.

Acu´ ceva timp ICI a lansat cu surle, trâmbiţe şi miniştri aferenţi o librărie electronică. La momentul acela erau pe rafturi patru cărţi. Acum e o frumoasă pagină albă. Oricum face parte din capitolul 500.000 de calculatoare în şcoli sau operele clasicilor pe Internet. Promisiuni multe, faceri mai deloc. În schimb există situri care se chinuie să aibă apariţii variate şi mai ales cu regularitate. Dacă ţinem cont de faptul că activitatea este sută la sută voluntară putem să ne întrebăm de ce aceste apariţii nu sunt prezentate şi în alte locuri decât în revistele de calculatoare. Calitatea unei cărţi nu este dată de suport, după cum am mai spus, ci de obiectul în sine. Puneţi în balanţă faptul că o bibliotecă pe Internet este o unealtă binevenită şi criticului şi studentului, adăugaţi accesul nelimitat şi de cele mai multe ori gratuit şi veţi avea o imagine cel puţin ciudată faţă de ce se întâmplă la noi. Pe la alţii www.amazon.com face bani buni din vânzarea cărţilor în variantă electronică, iar aici lumea "bună" se înfioară la auzul acestei blasfemii. Pentru cei lipsiţi de prejudecăţi www.liternet.ro este deja un nume de referinţă pe lângă altele care le-am pomenit în decursul vremii. O integrală Ana Blandiana este o trilogie de referinţă sau nu? Mergeţi şi vă uitaţi la titluri măcar. Veţi avea surprize plăcute şi poate cu această ocazie veţi întâlni şi nume necunoscute care vă vor face curioşi mai ales pentru iubitorii de poezie pentru care editurile nu se prea omoară. Poezia nu se vinde, spun ei. Mde.

PC Magazine România face de ani de zile oficiul de distribuitor de carte, pe lângă punerea pe CD-ul nostru al revistei electronice agoraONline (www.aol.ro). Există în lumea calculatoarelor nume care se implică în accesul la cultură, cum ar fi Microsoft România. Există oameni implicaţi profund în această modalitate de disipare a culturii, îl numesc aici pe unul dintre pilonii de la Liternet, Răzvan Penescu. Există cărţi excelente. Mergeţi şi vedeţi. Povestea cu comoditatea formatului clasic nu este întotdeauna valabilă la fel cum nu sunt valabile multe din aserţiunile retractorilor. Aştept din partea AER o recunoaştere a acestui efort pentru că dincolo de calitatea operelor este şi împinsul înainte din partea unora pentru care cartea e în primul rând acces.