Editorial PC Magazine Romania, Mai 2004

Big Brother la electorale

Motto: "Ajutor financiar pentru achiziţia de calculatoare"

Dan Iancu
Redactor şef
PC Magazine România

Acum ceva timp marele Adrian Năstase promitea solemn 500.000 de calculatoare în şcoli. Era 11 septembrie 2001. E drept că electoralele nu băteau la uşa Guvernului, aşa că, vorba franţuzului "a promite e nobil, a te ţine de cuvânt e naşpa". Mă rog traducerea nu e chiar ortodoxă, dar e în spiritul vremilor. Dar iaca, anul electoral e în toi şi ministerele au primit, se pare, sarcină de la stăpânul ouălelor să producă legi care să-i ajute în alegeri prin pomeni mascate.

"Guvernul României a aprobat în şedinţa de azi, 7 aprilie 2004, un proiect de lege referitor la acordarea unui ajutor financiar în vederea stimularii achiziţionării de calculatoare, proces în care vor fi implicate Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC)." Cam aşa debutează comunicatul de presă. Naivii ar putea sări în sus de bucurie, dar cei ce mai pot încă judeca au oarece îndoieli privind eficienţa legii, ca să nu mai vorbim de faptul că, după părerea mea, e doar o şpagă mascată, menită să aducă voturile celor "ajutaţi" în "bozonarul" PSD-ului.

S-o luăm bătrâneşte. Una la mână ar fi că habar nu avem cam câţi sunt beneficiarii acestei "ajutorări". Implicit, habar nu avem care ar fi suma necesară unei acoperiri corecte a "minunii". Deci corecţia din toamnă poate să se facă în iarnă si banii vor veni mai la anul când ne-am ales şi putem uita. Nu bag mâna-n foc de veridicitatea scenariului propus de mine, dar având în vedere primul paragraf, personal mă îndoiesc de aplicarea la sânge a acestei legi. Salariul minim pe economie e de 2,8 milioane. Venitul mediu brut e de peste 7. Mă întreb pe câţi va ajuta asta, mai ales că între 2,8 şi 3 nu rămâne prea mult loc. Dacă e vorba de familii mai mari, nu mai ajută nici Cornu, nici laptele. De ouă nu ştim încă nimic. Rectificarea de buget mai are şi alt păcat. Banii trebuie scoşi. Nu era mai simplu ca să fie o scutire de impozit? La alţii aşa se face şi merge. E mai simplu să nu iei, decât să iei şi să dai. Circulaţia banilor produce pierderi şi îngraşă colateralii. Scutirea de impozit e directă şi poate deveni benefică, iar jocul cu luatul-datul e cam ciudat, ca să nu spun altfel.

Apoi vine şi un oarecare calcul minimal. Se propune ca beneficiarii sa aibă un venit brut (n.b.) de un milion jumate. La o familie de patru persoane, asta ar face şase. Dacă părinţii lucrează au fiecare câte trei. Un calculator la 200 de euro e vai de mama lui, dacă există o astfel de minune. Dacă nu, atunci onor părintele trebuie să scoată ceva din buzunar. Pentru domnul Năstase ar fi interesantă informaţia cum că o legătură de ceapă verde e 5.000 de lei. Un părinte care nu are decât trei milioane nu prea are de unde să dea mâncare, presupunând ca e cu plata facturilor la zi.

Sau de ce nu se face altfel ca să o ştim p´a dreaptă. Vin nişte camioane-n Ferentari, oamenii se strâng ciopor cu adeverinţele de la servici şi se împart PC-urile. "Din partea domnului prim ministru Adrian Năstase, din partea lu´ Vanghelie, care este, din partea..." Ar fi mai corect. Dacă împărţeala s-ar face din cotizaţiile partidului de guvernământ, ar fi şi mai bine. Una e să faci o politică economică şi alta e să produci şpăgi sub titlul pompos de lege. Părerea mea...

La urmă stau şi mă întreb de unde se plăteşte toată birocraţia acestui proiect minunat? Verificări, acte doveditoare, portal, ierarhii de salarii, înghesuială, nemulţumiri, contestaţii şi alte bazaconii. Citirea proiectului e pur şi simplu mai ceva decât a asista la Big Brother. Trebuie difuzat cu acordul CNA şi la ore când naţia doarme. De unde vor recolta atâţia funcţionari care să "asigure transparenţa"? Tipul acesta mascat de pomană electorală mă face să mă simt ca la jocul mai sus amintit. Cineva se uită la mine tot timpul şi se distrează la culme presupunând ce voi face. Voi vota sau nu cum e "indicat"?