Portret - PC Magazine Romania, Aprilie 2004

Apostolul Stallman

Mircea Sârbu

Pe când avea 12 ani, instructorul dintr-o tabără de vară i-a pus în mână un manual al computerului IBM 7094.

Richard Matthew Stallman este un peşte: s-a născut pe 16 martie 1953, în Manhattan. Însă probabil că zodiacul e mai puţin important în evoluţia sa decât trauma produsă de divorţul timpuriu al părinţilor săi. Talentul său excepţional pentru matematici s-a arătat încă de la opt ani, când şi-a impresionat mama rezolvând o problemă publicată în rubrica "Jocuri matematice" din Scientific American. Treizeci de ani mai târziu, mama sa avea să recunoască faptul că, n-a înţeles niciodată rezolvarea.

Însă adolescenţa lui Richard nu a fost uşoară. Moartea bunicilor dinspre tată, în casa cărora găsea un plăcut refugiu, mai adaugă o traumă. Firea sa dificilă, abilităţile sociale precare şi refuzul încăpăţânat de a accepta orice autoritate îi aduc greutăţi suplimentare. Refuză să scrie lucrări sau referate şi, în genere, orice activitate care nu se încadra în sfera matematicii şi fizicii. Când toţi colegii săi purtau plete şi se dădeau în vânt după rock´n´roll, el se tundea scurt şi asculta muzică clasică. "Eram un ciudat... De la o vreme singurii mei prieteni erau profesorii".

Chiar şi după ce a început să urmeze programul extraşcolar Columbia Science Honors Program - destinat copiilor supradotaţi - rămâne la fel de introvertit şi nesociabil. Relatările foştilor colegi îi conturează un portret care îl plasează în sfera unei tulburări comportamentale numită în ultimii ani "sindromul Asperger" - caracteristic copiilor cu abilităţi speciale în domeniul ştiinţelor exacte (the geek syndrome). De altfel, Stallman însuşi se descrie ca fiind "la limita autismului".

Pe când avea 12 ani, instructorul dintr-o tabără de vară i-a pus în mână un manual al computerului IBM 7094. Un dar ceresc pentru o fire fascinată de numere şi ştiinţă. În toamnă scria deja programe după specificaţiile interne, iar în primul an de liceu obţine o slujbă temporară la un centru IBM. Aici scrie în PL/I un preprocesor pentru 7094, pe care-l transpune apoi în limbaj de asamblare. Pentru Richard şi mulţi dintre colegii săi de la CSHP, opţiunile academice erau doar două: Harvard sau MIT. A ales Harvard, după un an în care

şi-a exersat voinţa de a-şi corecta atitudinea recalcitrantă într-o şcoală publică (în paralel cu o slujbă de laborant la Rockefeller University). Termină al patrulea din 789. La Harvard, Stallman străluceşte în matematici. Prima probă a fost cursul "Math 55", care comprima materia de patru ani în doar două semestre. Împreună cu foştii colegi de la CSHP, formau un grup care şi-a câştigat reputaţia de "math mafia". Din cei 75 de înscrişi au rămas în scurt timp doar 20, dar un coleg al lui Richard afirmă că doar zece înţelegeau despre ce era vorba. Dintre aceştia, opt aveau să devină profesori universitari de matematici şi unul de fizică.

Celui de-al zecelea, Richard Stallman, soarta i-a rezervat un alt rol. Avea să devină un programator de geniu - autor al unor programe precum editorul Emacs, compilatorul GCC sau depanatorul GDB. Însă istoria îl va consemna mai degrabă în rolul de apostol al mişcării free software.

Totul a început la trei kilometri de Hardvard, la MIT AI Labs, unde Stallman s-a angajat încă din primul an de facultate, fascinat de spiritul deschis al unei comunităţi de programatori care-şi spuneau hackers (un termen tradiţional la MIT). Programele dezvoltate erau un bun comun iar spiritul de întrajutorare era la el acasă. Însă, treptat, softul devenea o afacere şi lucrurile încep să se schimbe. Incidentul invocat de Stallman ca "scânteie" se leagă de o imprimantă laser (un prototip primit ca donaţie de la Xerox) care adesea mototolea hârtia. Stallman caută un remediu soft dar constată că softul imprimantei nu era furnizat în limbaj sursă. Însă ceea ce îl revoltă este că cercetătorul de la Carnegie Mellon care a scris softul refuză să-i furnizeze sursa, invocând o înţelegere (non-disclosure agreement) semnată cu Xerox PARC.

Acesta era curentul: softul devenea proprietar. Până şi la MIT, firma Symbolics a ajuns să înlocuiască softul liber cu soft proprietar. Doar un spirit încăpăţânat ca al lui Stallman era în stare să se opună. Doi ani de zile a rescris singur toate programele dezvoltate de Symbolics, pentru a le păstra libere.

La 27 septembrie 1983, pe grupul de ştiri net.unix-wizards apărea un mesaj prin care cineva care semna RMS anunţa că a început să scrie un sistem de operare compatibil Unix, numit GNU, pe care îl oferă liber oricui vrea să-l folosească. În 1985, Stallman publică GNU Manifesto, apoi înfiinţează Free Software Foundation iar în 1989 inventează licenţa GPL (GNU Public License) şi popularizează termenul copyleft.

Ce a urmat, se cam ştie...