Comentarii şi interviuri - PC Magazine Romania, Aprilie 2004

Mircea Sârbu
Director al firmei IntraWeb Software şi columnist al revistei PC Magazine România.

Comorile ascunse

Student fiind, am cunoscut un arheolog care venea des pe la noi, la informatică. Câţiva studenţi şi asistenţi i-au făcut nişte programe după indicaţiile lui, iar omul introducea o mulţime de date şi obţinea nişte rezultate care uneori îi smulgeau exclamaţii de entuziasm, alteori îl făceau să parcurgă minute întregi coridoarele cu o figură concentrată. Sincer să fiu, n-am înţeles ce făcea, deşi uneori ne mai explica despre matricile sale cu situri şi obiecte, despre permutările de linii şi coloane care-l ajutau să pună în evidenţă diverse corelaţii...

Mi-am amintit de el zilele trecute, după ce am fost pus în temă despre un proiect extrem de interesant: realizarea unui catalog naţional al patrimoniului cultural. Din punctul de vedere al unui specialist în baze de date, provocarea e majoră. Complexitatea este copleşitoare iar cine-şi imaginează o simplă colecţie de fişe de inventar e în plină eroare. E vorba de o mulţime de relaţionări între obiecte, de probleme de temporalitate, de aproximaţii, de limbi folosite şi câte şi mai câte... Abia după ce am parcurs o mulţime de diagrame UML şi de scheme XML am realizat eleganţa soluţiei şi mi-am dat seama, cu oarecare surprindere, că meseria "arhivarului" poate fi chiar pasionantă. Când lucrarea va fi finalizată şi datele încărcate în baza de date centrală, arheologul meu (dacă mai trăieşte) şi o mulţime de specialişti din cele mai diverse domenii vor avea la dispoziţie o adevărată comoară informaţională. Direct de pe masa de lucru, prin web. Comparaţi doar o simplă interogare de genul "monede emise în timpul împăratului Hadrian descoperite în sudul Transilvaniei" cu o muncă de documentare echivalentă în varianta "clasică".

Însă şi pentru noi, simpli muritori, această bogăţie informaţională va fi disponibilă. O vom putea, poate, parcurge ca pe un muzeu virtual. Sau poate că o interfaţă specifică ne-o va prezenta ca o enciclopedie culturală. Pentru profesori şi elevi va fi un material didactic colosal. Ar putea fi şi un suport pentru comerţ şi turism...

Nu ştiu în ce măsură v-am transmis ceva din entuziasmul meu. Până la urmă, ceea ce vreau să spun este că dacă există conţinut, formele vor veni de la sine. Însă aici entuziasmul meu se diluează sensibil, pentru că proiectul despre care v-am povestit se dovedeşte o floare rară... În primul rând, mi se pare inacceptabil că Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (zis şi DEX) lipseşte de pe Web. Oricâte obiecţii aş avea la adresa lui, până una-alta este referinţa cu gir academic a limbii noastre materne. Or, din câte ştiu eu, limba română nu este sub copyright iar Academia Română este finanţată din bani publici.

Nu din banii publici, ci din contribuţii personale voluntare a luat naştere proiectul DEX online (la iniţiativa lui Cătălin Frâncu, absolvent MIT, acum la Google). Până acum a adunat peste 30.000 de definiţii culese din diverse dicţionare ale limbii române. Chiar dacă e o muncă migăloasă şi prea puţin creativă, e un act de cultură pe care putem să-l facem... Dacă fiecare dintre noi ne vom sacrifica o oră pe săptămână, în scurt timp vom putea face din DEX Online (dexonline.ro) o resursă utilă nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru românii cărora limba maternă le este ameninţată...

Mai mult chiar. Cred că întreaga literatură română care a ieşit de sub incidenţa copyright-ului ar trebui transpusă pe Web. Nu doar că este un bun cultural comun, dar poate fi un extrem de util material de studiu pentru lingvişti, filologi, istoricii literari... Metodele statistice nu mai sunt noutăţi în aceste domenii. Poate că o comparaţie între limba lui Mateiu Caragiale şi limba lui Sadoveanu n-ar fi chiar lipsită de interes. În plus, ar fi extrem de uşor ca DEX online să depăşească nivelul explicativ şi să cuprindă exemplificări pentru fiecare sens al cuvintelor. Este privilegiul lui să nu depindă de volum. Însă această lucrare nu mai poate fi realizată doar de voluntari, oricât de entuziaşti ar fi. Poate cunoaşteţi vreun miliardar care ar vrea să intre în istoria literaturii române... Chilipir curat, coane Făniţă.

Credite: Acest articol îşi datorează substanţa informaţiilor primite de la domnii Dan Matei (directorul Institutului de Memorie Culturală) şi Mircea Săracu (manager de proiect la Softwin). Proiectul - care poartă numele de cod Panizzi (în cinstea lui Sir Antony Panizzi, bibliotecar-şef în secolul XIX la British Museum, unul dintre fondatorii catalografiei moderne) - îl are ca programator-şef pe Mihai Matei.