Soluţii - PC Magazine Romania, Martie 2004

Luna de argint

Răzvan Sandu

Motto:
"Leagăn dulce de oţel
M-am legănat totdeauna ca el…"
Ada Milea

E seară şi biroul meu a rămas iar pustiu. Cu tastatura în braţe, mă întind, obosit, pe spătarul fotoliului. Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez aşa, la distanţă - cel puţin un metru - de monitorul ăla mare cât un tablou. Dar, de jumătate de oră, tot încerc să văd un film şi nu reuşesc decât să mă enervez! Noua mea unitate DVD refuză, pur şi simplu, să funcţioneze. Având în vedere suma pe care am plătit-o pentru ea, de data asta sunt hotărat să nu mă las! Şi, uite aşa, îmi vine ideea să discut cu voi, prieteni, problema noianului de patente care dau buzna pe aici. Şi ce am putea face noi, adepţii free-software-ului, în legătură cu asta…

Magia Hollywoodului

Ştiu sigur că fiecare dintre voi şi-a dorit, măcar odată, să poată vedea un film, acasă, în condiţiile pe care le întâlnim la cinematograf. Nu, nu încercaţi să mă convingeţi de contrariu! Măcar odată cu "Titanic"-ul, aţi sesizat că emoţia trăită în sala de spectacol nu este aceeaşi cu cea din faţa televizorului: pur şi simplu, acasă lipseşte senzaţia de imagine "invazivă" a ecranului panoramic, iar scrâşnetele subtile, aproape subsonice, ale ruperii punţilor colosalului vapor nu mai ajung până la ascultător. Desigur, magia filmului văzut în cinematograf nu poate fi înlocuită cu nimic. Dar cum ne-am putea apropia, măcar, de trăirile acelea?

Pană nu demult, CD-ul reprezenta vârful de calitate în care putea fi stocată informaţia audio şi video. Un CD audio original, înregistrat de o casă de discuri de marcă, nu avea rival din acest punct de vedere (nu discutăm aici despre înfiorătoarele compilaţii autohtone de fişiere .mp3, care abia dacă ating şi specificaţia normei Hi-Fi a unui magnetofon analogic clasic…). Iată, însă, că vechiul CD audio îşi pierde poziţia de supremaţie în faţa noului format DVD, care aduce o mulţime de facilităţi şi îmbunătăţiri.

Ce este, de fapt, DVD? Apărut pe la sfârşitul lui 1996, acronimul desemna, iniţial, Digital Video Disc, devenit apoi Digital Versatile Disc (pentru a sublinia multitudinea de utilizări pe care o poate căpăta noul format de stocare a informaţiei). În sens general, DVD este standardul conform căruia se fabrică noile discuri. Discuri care, la exterior, nu se deosebesc cu nimic de "bătrânul" CD: o suprafaţă lucioasă - oglindă, un diametru de 120 mm…

Asemănările, însă, se opresc aici. Dacă un CD standard putea furniza aproximativ o oră de muzică în format stereofonic (2 canale), cu o rată de esantionare (sampling rate) de 44.100 Hz şi o lungime pe biţi (bit length) de 16 biţi, discul DVD monostrat cu o singură faţă (single-layer, single-sided) oferă 133 de minute de program audio şi/sau video. Suficient, adică, pentru mai toate filmele de lung-metraj. Cât priveşte calitatea, cifrele sunt concludente: cotropitorul sunet surround Dolby Digital (multicanal) este livrat cu o rată de eşantionare de 96.000 Hz şi o lungime pe biţi de 24 de biţi, iar imaginea la o rezoluţie orizontală de 540 de linii (dublu faţă de o casetă video VHS). La toate acestea se adaugă facilităţi cum ar fi indexuri şi titluri de capitole în film, subtitrare în şase limbi, trei formate ale imaginii, etc. Pe scurt, saltul de la CD la DVD este la fel de mare ca cel de la discul de vinil la înregistrarea digitală. Giganticele structuri ale Titanicului se prăbuşesc acum cu realism, iar emoţia (şi satisfacţia) spectatorului ar trebui să fie maxime. Dar…

Lumea a doua

Noul disc DVD poate stoca minim 4,7 GB de date (până la 17 GB pentru discurile dublă-faţă, dual-layer). Am, deci, în faţă un film înregistrat pe un disc nou-nouţ, la cel mai înalt standard de calitate existent, precum şi unitatea cititoare potrivită. Ce m-ar împiedica să-l vizionez?

Aici, interesele comerciale ale marilor case de discuri intră în contradicţie directă cu interesele consumatorilor. Producătorii filmelor şi înregistrărilor muzicale (lista include nume "mari" cum ar fi Fox, Columbia TriStar/Sony, Buena Vista/Touchstone/Miramax, MGM/Universal, Polygram, Paramount, Disney, Time Warner, Twentieth Century Fox, Warner Bros - dar nu numai), precum şi diversele asociatii care le reprezintă legal doresc un control absolut asupra modului în care pot fi vizionate şi multiplicate aceste programe. Controlul se extinde mult dincolo de limita copierii ilegale a inregistrărilor, vizand chiar utilizatorii legali (adică pe cei care care au cumpărat discul DVD din magazin).

Pe scurt, lumea este împărţită în "şase zone de vizionare":

• Zona 1 - Statele Unite, Canada şi teritoriile aferente
• Zona 2 - Europa, Japonia, Africa de Sud şi Orientul Mijlociu (inclusiv Egiptul)
• Zona 3 - Asia de Est şi Sud-Est (inclusiv Hong Kong)
• Zona 4 - Australia, Noua Zeenlandă, o parte dintre insulele din Pacific, America Centrală şi de Sud, Mexicul şi Caraibele
• Zona 5 - fosta Uniune Sovietică, India, Africa, Coreea de Nord şi Mongolia
• Zona 6 - China

Veţi fi curioşi, poate, să aflaţi că, după acestă împărţire, România se găseşte în zona de vizionare 2 - nu în lumea a treia sau, cumva, a cincea;)

Producătorii doresc să împiedice vizionarea materialelor publicate dintr-o zonă în alta (în special a filmelor editate pe DVD în Statele Unite în celelalte zone). Şi asta fiindcă datele de lansare sunt diferite: de obicei, un film produs la Hollywood apare în Australia şi Japonia după 6 luni, iar în Europa după 12. în acest interval, discurile DVD produse în Statele Unite pot pătrunde în celelalte zone, diminuand vânzările în cinematografe.

Întreaga maşinărie legală şi tehnică gândită să susţină aceste interese de grup incepe cu "regionalizarea" discurilor DVD. Fiecare disc poartă, codat, numărul regiunii unde a fost lansat. Iar aparatele cititoare (unităţi DVD pentru computere sau playere standalone) citesc acest număr de zonă şi îl compară cu propriul cod. Bineînţeles, ele vor refuza să redea discul dacă cele două coduri nu coincid (chiar dacă este vorba despre un disc cumpărat legal). Deoarece codul regional al unităţii cititoare este stocat în firmware-ul acesteia, ocolirea acestei protecţii nu este foarte simplă.

Polemica stârnită de acest mecanism impus forţat consumatorilor de către producători a făcut ca pe piaţă să apară o enormă varietate de situaţii:

• discuri "region-free", care nu conţin număr de zonă ("zona zero");
• unităţi DVD multiregionale, care pot citi discuri DVD din orice zonă;
• aparate zone-locked, la care numărul de zonă este "fix" din fabricaţie (in firmware) şi, cel puţin teoretic, nu poate fi modificat;
• unităţi DVD fabricate după standardul RPC-2, care nu au, iniţial, număr de regiune prestabilit. Aparatul "ia" numărul de zonă al primului disc DVD citit. Acest număr poate fi modificat de maximum cinci ori, după care unitatea "se blochează" în zona celui de-al cincilea disc folosit;
• programe şi patch-uri (ilegale sau semilegale) care resetează numărul de zonă din firmware-ul divers elor unităţi DVD, făcându-le region-free;
• unităţi DVD pirat, cu hardware modificat, care ocolesc mecanismele de regionalizare şi alte sisteme de protecţie despre care vom vorbi în continuare.

Desigur, comunitatea utilizatorilor de free software nu susţine folosirea metodelor-pirat de ocolire a protecţiei discurilor DVD, dar luptă prin toate mijloacele legale pentru îngrădirea/abrogarea normelor care impun aceste restricţii şi a patentelor în general. Amănunte puteţi găsi pe situri cum ar fi:

www.ddigest.com
www.dvddemystified.com
www.codefreedvd.com
www.unik.no/~robert/hifi/dvd/world.html
http://faq.inmatrix.com

Cerberii

Din păcate, restricţiile impuse odată cu noul format DVD nu se mărginesc la regionalizarea discurilor. Calitatea inregistrărilor de DVD este atât de înaltă, încât există, pe de o parte, un mare interes pentru obţinerea de copii-pirat, iar pe de altă parte, un altul al producătorilor pentru protejarea conţinutului multimedia.

O asociaţie formată din Intel, IBM, Matsushita şi Toshiba a dezvoltat Content Protection System Architecture (CPSA), o arhitectură de securitate destinată protecţiei la copiere a discurilor DVD. Aceasta include nu mai puţin de 6 (şase) forme de criptare a conţinutului:

Macrovision împiedică copierea materialului video pe bandă VHS sau alte dispozitive analogice. Protecţia constă din introducerea, pe cale hardware, a unui semnal de culoare modulat (colorstripe) în impulsurile de sincronizare verticală din semnalul de ieşire composite video sau S-video. Acestea "derutează" circuitele de sincronizare a imaginii din cele mai multe videocasetofoane uzuale.

Copy Generation Management System (CGMS) generează un semnal, care este "amestecat" în output-ul video şi care specifică dacă conţinutul discului DVD poate fi copiat. Aparatele înregistratoare vor afişa un mesaj de tipul "copierea interzisă" atunci când vor recunoaşte acest cod, în varianta sa analogică (CGMS/A) sau digitală (CGMS/D).

Content Scrambling System (CSS) este o schemă de criptare şi autentificare bazată pe un schimb de chei între discul DVD şi unitatea cititoare. Scopul ei este de a împiedica copierea fişierelor video direct de pe disc. Cheia generată este folosită pentru a decodifica conţinutul discului, în timp real, la redare.

Content Protection for Prerecorded Media (CPPM) este o formă de protecţie CSS aplicată discurilor DVD-Audio.

Content Protection for Redordable Media (CPRM) este destinat să împiedice copierea DVD-urilor, "legând" conţinutul de discul fizic pe care este înregistrat. Autentificarea se face pe baza unui identificator unic, de 64 de biţi, existent pe fiecare disc DVD înregistrabil.

Digital Copy Protection System (DCPS) foloseşte un "canal sigur" (algoritm analog cu ssh între două computere) atunci când două dispozitive digitale sunt conectate (de exemplu, DVD player şi televizor digital). Acest fapt împiedică "furtul" semnalului video pe parcurs, de către alte dispozitive neautorizate conectate pe canalul de comunicaţie.

Reacţia

Aşa cum vă puteţi imagina, reacţia publicului la cele prezentate mai sus nu a întârziat să apară. Legal, semilegal sau de-a dreptul ilegal, mulţi au contribuit cu câte ceva la demolarea acestui zid de restricţii. În octombrie 1999 a fost publicat pe Internet DeCSS, primul software pentru decriptarea protecţiei CSS (www.emediapro.net/news99/news111.html şi http://opendvd.org). Pe 24 ianuarie 2000, autorul acestui software, un programator norvegian de 16 ani, Jon Johansen, a intrat în atenţia poliţiei locale, care i-a confiscat, cu această ocazie, computerul şi telefonul celular. Secretul algoritmului a fost însă definitiv compromis, întrucât codul-sursă al DeCSS a fost publicat atât în actele prezentate în instanţă de chiar reclamant (!), cât şi pe tricouri. Care sunt disponibile public …☺ Comunitatea free-software a ţinut să arate că DeCSS a fost scris numai ca să permită redarea discurilor DVD pe sistemul de operare Linux - sistem ce fusese exclus din lista celor ce primeau licenţe CSS. Redarea DVD-urilor pe un sistem open-source fiind explicit permisă de lege, urmărirea legală nu a continuat.

În martie 2000, a apărut DivX;-) (actualmente, OpenDivX de la Proiectul Mayo). Acest program permite ca un film DVD decriptat cu DeCSS să fie re-encodat şi vizionat în Windows Media Player. Rezultatul, dacă nu îl cunoasteţi deja, vi-l puteţi imagina.

Nu pot decât să vă recomand lectura numeroaselor materiale despre aceste subiecte, concentrate în lista de link-uri de la www.fsf.org/philosophy/philosophy.html ("Coding Is A Crime", "Wipout", etc.). De remarcat aici este şi dezbaterea despre divergenţa de interese între America şi Europa în problema patentelor software (http://www.fsf.org/philosophy/ savingeurope.html).

Final

Mărturisesc că, pe sistemul meu Fedora nu am reuşit încă să vizionez nici un film DVD. Informaţiile date în documentul DVD Playing - HOWTO, disponibil la TLDP, nu m-au ajutat foarte mult: informatia este veche de patru ani şi destul de săracă, iar software-ul este greu de găsit şi este disponibil doar în format sursă. Doar utilitarul dvdrecord, similar cu cdrecord, vă stă la dispozitie pentru inregistrarea de DVD-uri. Totuşi, nu am să renunţ - am aflat recent că Xine poate rula filmele. Bineînţeles, vă aştept cu păreri, întrebări - şi, poate, ajutor☺ ! - la http://www.linuxwill.go.ro şi [email protected].