Legislaţie - PC Magazine Romania, Februarie 2004

Cumpărături pe Internet

Stoicescu Florin Răzvan - Linklaters Miculiţi & Asociaţii

Dacă sunteţi interesat să achiziţionaţi produse de pe Internet, este bine să ştiţi că, legea aplicabilă contractului nu va fi legea română, ci legea statului de înregistrare a vânzătorului.

Achiziţia produselor prin Internet reprezintă sub aspect juridic un subiect susceptibil de numeroase discuţii. Aceasta tocmai datorită caracterului insolit al operaţiunii în sine.

Achiziţia de produse prin Internet ridică probleme juridice cu privire la încheierea contractului prin mijloace electronice, obiectul tranzacţiei, obligaţiile fiecărei părţi, în particular garanţia vânzătorului, respectiv plata preţului de către cumpărător, mijloacele de plată folosite, livrarea produsului şi taxele vamale, respectiv TVA-ul. Complexitatea derivă în principiu, din caracterul internaţional al operaţiunii care atrage după sine aplicarea unei anumite jurisdicţii specifice.

Jurisdicţia specifică este cea care ne oferă răspunsul la întrebările de mai sus iar regula în materie de vânzare o reprezintă legea statului de înregistrare al vânzătorului. Ca atare, dacă sunteţi interesat să achiziţionaţi produse de pe Internet, este bine să ştiţi că, de regulă, legea aplicabilă contractului nu va fi legea română, şi nici măcar legea statului unde este localizat geografic serverul vânzătorului respectiv, ci legea statului de înregistrare a vânzătorului. Teoretic, mergând pe similitudinea legislaţiei române în materie cu legislaţia Uniunii Europene, vânzătorii înregistraţi în statele UE ar trebui să pună la dispoziţia potenţialilor săi clienţi toate mijloacele care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la datele de încorporare şi numerele de telefon, fax, adresă de poştă electronică şi orice alte informaţii necesare contactării acestora în mod direct şi efectiv. Mai mult, mergând pe aceeaşi similitudine, orice vânzător este obligat să pună la dispoziţia beneficiarului, clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.

Problema naţionalităţii vânzătorului prezintă interes dacă de exemplu doriţi să achiziţionaţi printr-un server internaţional, bunuri puse în vânzare de societăţi înregistrate în ţară. Legea vânzătorului va fi în acest caz, legea română chiar dacă probabil, serviciului respectiv, localizat geografic în afara ţării, i s-ar aplica o altă jurisdicţie. Consecinţa acestui principiu ar fi că veţi beneficia de întreg sistemul de drept românesc, în materie contractuală sau protecţie a consumatorilor şi nu numai.

Continuând, cazurile în care vânzătorul nu se supune jurisdicţiei române, deci nici regulilor în materia protecţiei consumatorilor sau cele referitoare la vânzare în sine prezintă un interese ridicat, ele fiind din ce în ce mai frecvente o dată cu apariţia card-urilor de e-shopping pe piaţa bancară românească. În cazul acestor operaţiuni suntem sub o lege străină, în temeiul căreia urmează să primim un bun, respectiv să facem o plată. De aceea, câteva recomandări sunt necesare. Acestea sunt legate de aspectele practice pe care orice contract de vânzare-cumpărare le ridică, indiferent de legea aplicabilă. Verificaţi aşadar, modul de individualizare al produsului cumpărat pentru a şti exact ceea ce cumpăraţi. Întrucât e-shopping-ul nu permite contactul direct cu obiectul achiziţiei este bine să verificaţi contactând vânzătorul dumneavoastră codurile de individualizare ale produsului. Dacă este cazul nu ezitaţi să solicitaţi noi informaţii despre produs, respectiv precizări în cadrul facturii ce urmează să vă fie emisă. Încercaţi de asemenea să identificaţi accesoriile de care este însoţit bunul respectiv. Întrucât, dumneavoastră sunteţi consumatorul, pe considerente de validitate a operaţiunii vânzătorul vă va pune cu siguranţă la dispoziţie informaţiile necesare. Verificările sunt necesare şi pe un considerent practic, bunul vă va ajunge, de regulă, numai după ce aţi făcut plata.

Cât priveşte garanţia, mai ales în cadrul produselor electronice, este recomandabil să verificaţi dacă există centre de service pentru produsele respective în România, iar dacă există, în ce măsură documentele pe care vi le pune la dispoziţie vânzătorul sunt suficiente pentru a beneficia de această garanţie.

Întrucât garanţia se acordă de regulă pe bază de contracte de asistenţă şi autorizare încheiate între furnizorii de produse şi centrele de service nu întotdeauna faptul că firma producătoare a bunului respectiv are un centru de service în România înseamnă că obligatoriu veţi beneficia de serviciile centrului de service respectiv. Documentaţia de garanţie este importantă pentru că existenţa garanţiei poate determina chiar înlocuirea produsului în caz de funcţionare necorespunzătoare sau nefuncţionare fără culpa consumatorului. Ca exemplu, nebeneficiind de documentaţie de garanţie suficientă puteţi avea dificultăţi în chiar dovedirea faptului că sunteţi încă în perioada de garanţie.

Este recomandabil aşadar să verificaţi în ce măsură centrele de service din ţară ar putea îndeplini astfel de obligaţii.

Garanţia este un aspect foarte important în această materie, aşa încât întrebaţi întotdeauna vânzătorul despre perioada de garanţie, modul în care ea se acordă şi conţinutul acesteia (felul viciilor acoperite, termenele de remediere, costuri impuse). Odată individualizat bunul respectiv, urmează stabilirea modalităţilor de plată ale produsului. Două chestiuni sunt importante. Componentele preţului pe care trebuie să-l suportaţi, şi care de regulă acoperă transportul, asigurarea bunului pe durata transportului şi taxele, de regulă taxe vamale şi TVA şi modalitatea de plată.

Ca regulă, o pondere preponderentă o are plata cu instrumente de plată electronică acceptate de vânzătorul respectiv. Tot cu caracter de prevedere este bine să verificaţi care va fi circuitul banilor voştri pentru a putea aprecia direct, costurile de conversie şi comisioanele aplicate de banca voastră. Practic, uneori puteţi beneficia de servicii sau bunuri achitate prin intermediul unor furnizori de servicii de plată de tipul PayPal şi altele. Astfel, deşi cumpăraţi bunurile din Europa, există posibilitatea ca plata să fie făcută către o bancă din Statele Unite, cu anumite costuri în sarcina voastră.

În ceea ce priveşte operaţiunea plăţii, este recomandabil să luaţi legătura cu banca emitentă a instrumentului vostru de plată pentru a vă informa cu privire la caracterul agreat sau nu de către bancă al tranzacţiei pe care urmează să o efectuaţi, la intervalul de timp necesar realizării operaţiunii şi la costurile implicate. Este bine să discutaţi de asemenea modul în care operează răspunderea voastră pentru tranzacţiile executate, precum şi posibilităţile pe care le aveţi cu privire la controlul circulaţiei fondurilor şi posibilitatea blocării acestora în caz de fraudă. Tot cu privire la folosirea instrumentelor de plată electronică fără prezentare fizică şi fără identificarea electronică a acestora este bine să vă interesaţi în ce măsură există posibilitatea folosirii neautorizate a instrumentelor de plată pe care urmează să le întrebuinţaţi.

Cu privire la livrare, în principiu ea se face la adresa indicată de voi şi are consecinţe de factură fiscal-vamală. În primul rând, în funcţie de locul livrării vi se poate aplica o anumita cotă a taxei pe valoare adăugată.

De exemplu, dacă locul livrării este România, cota aplicabilă va fi ca regulă 19% aplicată la valoarea bunului inclusiv taxele vamale. Astfel, când locul livrării este România, va trebui să adăugaţi la valoarea de cumpărare a bunului, taxa vamală, care de regulă este în cuantum de 20% şi, la totalul rezultat, taxa pe valoare adăugată de 19%.

Evitarea acestei fiscalizări considerabile se poate realiza doar prin concursul unei terţe persoane nerezidente dar rezidente în raport cu ţara de înregistrare a vânzătorului căreia îi puteţi livra bunul cu rugămintea de a vi-l trimite drept colet, prin poştă sau mai sigur de a vi-l aduce personal la venirea acesteia în România. TVA-ul va fi suportat totuşi, ca impozit indirect pe teritoriul statului unde se va face livrarea însă bunul nu va fi supus vămuirii la intrarea în ţară atât timp cât el se transmite în proprietatea persoanei nerezidente.