Comentarii şi interviuri - PC Magazine Romania, Noiembrie 2004

Mircea Sârbu
Director al firmei IntraWeb Software şi columnist al revistei PC Magazine România.

Pe cont propriu

Mircea Sârbu

Nu am nici cea mai vagă urmă de îndoială că Internetul este cea mai fabuloasă invenţie a omenirii. Mai mult chiar, cred că nimic esenţial nu se petrece astăzi în afara Reţelei. Întregul fundament al vieţii generaţiilor viitoare se clădeşte sub ochii noştri. Avem uluitoarea şansă să fim martorii naşterii unei noi lumi...

V-am păcălit, nu-i aşa? Cumpăraţi o revistă pentru a vă conecta la realitatea tehnologiilor de vârf iar eu vă livrez exaltări ieftine despre o banalitate. Internet? O stivă de protocoale şi nişte fibră optică, tot mai puţin cupru, tot mai mult wireless...

Şi totuşi, n-am glumit - deşi am exagerat în mod deliberat. Perspectiva culturală asupra Internetului începe să devină mult mai interesantă decât cea tehnologică iar implicaţiile sociale sunt abia bănuite. Uitaţi pentru câteva minute de e-commerce, e-banking sau e-government.

Până acum, cea mai spectaculoasă realizare a Reţelei este mişcarea open source. Nu mă refer aici la calitatea programelor şi nici nu intenţionez să reiterez mult prea populara temă Linux contra Windows. Vreau doar să constat puterea Internetului de a coagula comunităţi lucrative care transcend nu doar graniţele teritoriale, ci şi pe cele culturale. Contribuţia voluntară la nişte proiecte care nu produc venituri previzibile este un fenomen greu explicabil. S-a încercat varianta "hobby", bazată pe faptul că programarea este o activitate atractivă, high-tech, care nu necesită resurse costisitoare.

Eu unul nu sunt mulţumit de această explicaţie, mai cu seamă pentru că modelul open source a fost adoptat şi în proiecte care nu implică programarea. Enciclopedia Wikipedia este un exemplu edificator. Contribuţiile voluntare au produs până acum peste 370.000 de articole şi nimeni nu mă va convinge că a compune articole pentru o enciclopedie poate fi un hobby. Mai cu seamă că acestea trebuie să fie neutre, adică personalitatea autorului trebuie să se estompeze până la disoluţie. Veţi putea obiecta că e totuşi o activitate creatoare, deşi anonimă. Atunci cum se explică reuşita proiectului românesc DEX online, care a adunat peste 230.000 de definiţii? Aici creativitatea este chiar interzisă iar munca este strict de culegere şi eventual corectură. Patriotism? Unul dintre cei mai activi voluntari este un austriac care trăieşte în Taiwan...

Eu cred că miza principală a jocului este dez-instituţionalizarea. În absenţa instituţiei, eşti pe cont propriu. Eşti important prin tine însuţi iar libertatea devine un exerciţiu cât se poate de practic. Aderi la regulile comunităţilor la care alegi liber să participi. Internetul este singurul mediu care-ţi oferă această şansă.

Aşa-numita "blogosferă" este un exemplu uluitor privind capacitatea Reţelei de a dez-instituţionaliza. Milioanele de blog-uri care o compun reprezintă o veritabilă presă alternativă, cu o putere încă abia întrezărită. Ca blogger, eşti din nou pe cont propriu. Ai o voce, ai o identitate chiar dacă stai în spatele unui preudonim (jocul identităţilor este un alt fenomen fascinant al Reţelei) şi porţi responsabilitatea conţinutului pe care-l publici. Nu doar pentru că faci parte dintr-o comunitate - pe care păienjenişul legăturilor dintre blog-uri o formează spontan - ci şi pentru că memoria Reţelei este neiertătoare. WayBackMachine (web.archive.org) îţi va da peste ani posibilitatea să te judeci retrospectiv.

Pe cont propriu eşti însă şi ca simplu căutător de informaţii. Nici o autoritate nu-ţi va garanta corectitudinea informaţiilor din Wikipedia. Va trebui să te îndoieşti mereu, să urmăreşti ce se întâmplă în spatele paginii, să cauţi surse alternative. Pentru orice opinie exprimată într-un blog vei găsi (uneori la un click distanţă) opinia contrară. Un exerciţiu de discernământ, în cele din urmă.

Veţi putea spune că o lume fără instituţii formale este o utopie. Însă pentru copiii care astăzi privesc Internetul ca pe ceva firesc s-ar putea să nu mai fie aşa. Libertatea pe care şi-o exersează acum în mediile dez-instituţionalizate ale Reţelei se va manifesta în lumea reală. Şi, de fapt, utopiile sunt cât se poate de serioase. Există şi un concurs mondial de utopii (Utopian World Championship - www.soc.nu/utopian), patronat de SOC - o organizaţie suedeză axată pe experimente artistice şi sociale. Câştigătorul ediţiei 2001 semnează T.R.O.Y. iar eseul său numit O nouă dezordine mondială descrie tocmai o lume dez-instituţionalizată. Plauzibilă totuşi.