Editorial PC Magazine Romania, Noiembrie 2004

Să fim optimişti

Dan Iancu
Redactor şef
PC Magazine România

Ce mi-aş dori de la o nouă guvernare? Nu o să vă povestesc despre gropi, salarii, câini, mizerie, corupţie, legi încălcate, Păunescu, somnul parlamentarilor şi nici măcar despre cum înţeleg unii să folosească vorbele precum coşul cu ouă. Nu. De această dată voi fi optimist, cald, surâzător, încrezător...

Înainte de toate îmi doresc un program de guvernare lipsit de piramide sau minuni ale lumii. Unul simplu, clar, contorizabil şi mai ales controlabil de către mine, cetăţean la fel de simplu ca voi cititorii mei, fără să fac eforturi deosebite în acest sens.

De exemplu îmi doresc o foaie pe care să fie scrise etapele alfabetizării informatice în administraţia publică şi să am unde să citesc în fiece lună ce s-a petrecut. Cu adevărat. Sau încă o foaie de unde să aflu cum şi cine a primit calculatoare, fără ca şpăgile, pardon comisioanele, să fie trecute la informaţii care implică siguranţa naţională. Corect, pentru că dacă oamenii află s-ar putea ca unii să nu mai fie în siguranţă. Tot la capitolul transparenţă curată aş vrea să aflu cine ce cumpără şi mai ales cât şi când. Nu de alta, dar ar fi aşa de frumos să aflu că licitaţia chiar a fost şi a existat în cele mai mici amănunte.

Apoi visez la o dotare de vis a învăţământului românesc. Îmi doresc ca în clasa întâi copii să aibă lecţii de calculator. Să ne înţelegem bine. Toţi copii, toate şcolile indiferent de orientare sau grad. Plec de la premiza că nevoia te învaţă şi cu obiectul la dispoziţie, profesorii vor fi impulsionaţi de elevi să se apuce de treabă. Mă îndoiesc puternic de resursele date cu ţârâita şi de teza lui Maiorescu privind forma fără fond. Un pic de învăţătură e mai bună decât nimicul angoasant.

Dacă e să vorbim de dotări, de ce să nu discutăm despre ajutoare. Cinstit să fiu nu sufăr pomana, cerşitul, statul cu mâna întinsă care creează reflexe ciudate de tip "las´ că vine Statul şi ne dă". Cred în schimb în politici de influenţare a orientării pieţei. De exemplu, am ce am cu taxele luate cu anasâna de la firmele mici şi mijlocii. De ce nu am face scutiri de taxe pentru cele care se dotează cu echipamente, sisteme sau produse? De ce nu scutiri mai mari pentru cei care implementează sisteme româneşti, mă rog într-o oarecare măsură cuantificabilă? Sau s-ar putea da scutiri de taxe pentru participare la cursuri recunoscute de tehnologia informaţiei şi comunicaţii. Avantajele ar fi multiple. În primul rând nivelul ar creşte văzând cu ochii şi lumea nu s-ar mai feri atât de mult de tastatură.

Cum, necum, îmi doresc un acces casnic la Internet. Tot omul să aibă posibilitatea să intre de la el de-acasă pe reţea şi să se minuneze. De una de alta, de un corp frumos sau de o ştire de ultimă oră, de un mesaj venit de la fiu din Australia sau de vederea familiei fiicei din America. Să nu spuneţi că nu se poate. Am crescut ceva, dar ar fi minunat ca să ne depăşim pe noi înşine. De ce ar fi nevoie? De mai nimic. De operatori oneşti care să nu facă tot felul de monopoluri peste capul nostru şi de o politică agresivă de control. De cablarea tuturor şcolilor, a spitalelor, primăriilor şi mai apoi a caselor. Mai trebuie cadre didactice care să priceapă cum să facă copiii să distingă între un nud şi pornografie, între violenţa atât de răspândită pe străzi şi informaţia constructivă. E simplu să negi şi să spui "tineretul ăsta stă numai pe calculator", dar e mult mai complicat să îl faci competent şi să aibă discernământ.

Ar fi mai multe de spus pentru că în acest domeniu, care dacă ar fi fost realmente unul prioritar am fi avut alt nivel de trai, lucrurile ar trebui să se petreacă nu ca în celelalte părţi ale acestei societăţi care-şi caută democraţia între scrisori pierdute. Teoretic nimic nu ar fi mai simplu ca de mâine, indiferent din ce partid vine, viitorul ministru să tragă după el un car destul de înţepenit.

Sunt sigur că se găsesc destui care să pună umărul la o regândire a TIC-ului pentru ca să ajungem acolo unde ne batem cu căramida-n piept, adică pe primele locuri în lume. Altfel suntem născuţi poeţi, toleranţi...