Legislaţie - PC Magazine Romania, Ianuarie 2004

Regimul juridic al mp3-urilor

Stoicescu Florin Răzvan - Linklaters Miculiţi & Asociaţii

Sub multe aspecte mp3-urile ridică probleme care sunt de domeniul dreptului proprietăţii intelectuale. În legislaţia română, mp3-urile ca modalităţi tehnice de încorporare a unor opere, creaţii artistice, intră sub incidenţa Legii nr. 8 din 1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Deşi se pot imagina numeroase utilizări ale mp3-urilor, în practică două mari probleme prezintă interes. Prima, deţinerea de mp3-uri în mod legal şi cea de-a doua, operaţiunile de comunicare către public a acestora.

Deţinerea de mp3-uri este legală numai în măsura în care aţi obţinut în mod legal acest drept de la autorul creaţiei încorporate, producătorul acesteia sau după caz, persoana legal îndreptăţită să vă transmită un astfel de drept. Ca atare, în ipoteza cea mai frecvent întâlnită în care descărcaţi de pe Internet astfel de fişiere, în măsura în care persoana care vă permite download-ul nu are dreptul legal de a vi le transmite, la rândul vostru încălcaţi legea, întrucât dobândiţi fişiere al căror conţinut nu sunteţi îndreptăţit să îl deţineţi.

O aplicare similară a textelor legale avem şi în situaţia în care vă hotărâţi să transpuneţi în format electronic conţinutul unor înregistrări pe suport casetă sau disc care vă aparţin. Legea vă dă dreptul deţinerii unor copii private pentru uzul restrâns al familiei voastre, însă veţi deţine mp3-urile în mod legal numai în măsura în care materialele pe care le transpuneţi în format electronic sunt deţinute în mod legal.

Semnificaţiile dreptului la copie privată sunt de anvergură şi trebuie înţelese atât în legătură cu softul folosit ca instrument pentru capturarea şi convertirea în format mp3, cât şi în legătură cu asimilarea mp3-urilor ca o altă formă de suport, de fixare a creaţiei intelectuale respective. Pentru exemplificare putem presupune că un producător doreşte să-şi protejeze muzica de convertirea în format electronic. El include astfel în conţinutul CD-ului un program care fie vă avertizează că nu aveţi dreptul de a converti muzica respectivă în format mp3, fie, din contră, pe baza unui soft de protecţie declanşat automat la introducerea CD-ului în calculator, nu vă permite citirea conţinutului său.

Teoretic, sistemul nu vă împiedică să vă faceţi o copie privată. Puteţi oricând înregistra conţinutul CD-ului pe o casetă audio folosindu-vă de o simplă combină muzicală. Practic însă, vă este condiţionat suportul de fixare. Nu puteţi realiza convertirea în mp3.

Într-o astfel de situaţie, ar trebui avute în vedere scopul şi intenţia legiuitorului în reglementarea dreptului la copia privată. În lumina acestor aspecte, pretenţiilor unui producător ca cel de mai sus îndreptate împotriva voastră pentru încălcarea condiţiilor în care vi s-a acordat creaţia intelectuală respectivă, li s-ar putea opune caracterul imperativ al dreptului unei persoane la propria copie privată, fără distincţie cu privire la suportul pe care aceasta urmează a fi fixată.

Cât priveşte operaţiunile de comunicare către public a mp3-urilor, prin acestea trebuie înţelese toate operaţiunile prin care aceste fişiere ajung dincolo de cercul restrâns al familiei. Intră aici operaţiunile de distribuire a fişierelor, indiferent de suport, operaţiunile de upload pe severe publice, inclusiv prin intermediul sistemelor de file sharing, de natura DC++ indiferent dacă operaţiunea de comunicare se face în mod gratuit sau nu. Ca atare, dacă din dorinţa de a împărţi cu ceilalţi fani ai cântăreţului vostru preferat, ultima creaţie muzicală a acestuia puneţi la dispoziţia publicului astfel de fişiere mp3, veţi încălca fără îndoială legea. Aceasta întrucât permiteţi accesul publicului la resursele voastre dincolo de cercul restrâns permis de lege, acces care privează creatorul intelectual al operei încorporate de câştiguri la care altfel ar fi îndreptăţit.

Deşi discuţiile pe această temă pot continua la nesfârşit în raport cu legalitatea şi libertatea schimbului de informaţii, în lumina drepturilor de autor practica organizării de hub-uri şi punerea în comun de informaţii specifică mai ales reţelelor private studenţeşti sau tehnologiile file sharing sunt în contradicţie cu dispoziţiile privind protecţia creaţiilor intelectuale, atât timp cât pentru aceste operaţiuni nu există acordul autorului sau unei alte persoane legal îndrituite să va acorde acest drept, întrucât se asigură astfel circulaţia într-un cadru larg, public, a creaţiilor intelectuale respective.

Este de ştiut, de asemenea, că deţinerea sau comunicarea către public a unor fişiere mp3 este supusă unui astfel de regim, numai în măsura în care opera încorporată beneficiază de protecţie din partea legii române. Aceasta întrucât există şi creaţii care sunt parte din domeniul public, accesul şi distribuirea acestora fiind liber. Ca regulă însă, este bine să fiţi prevăzător şi să verificaţi, întrucât toate creaţiile intelectuale actuale sunt în principiu protejate chiar dacă la prima vedere ar putea părea contrariul.

Fireşte, sub aspect practic, controlul legal unor astfel de mecanisme este aproape imposibil, cauză pentru care se încearcă implementarea drepturilor de acces la fişierele mp3, prin intermediul programelor de licence management care să nu permită unor alte persoane decât cea legal licenţiată să beneficieze de conţinutul mp3-urilor. Juridic, o astfel de tehnologie pune anumite probleme sub aspectul caracterului absolut al dreptului de proprietate care se extinde şi se dobândeşte şi cu privire la aceste fişiere în format electronic, întrucât fişierului vostru i se aduc modificări asupra cărora obligatoriu trebuie să aveţi control. Aceasta rămâne însă principala cale pentru controlul şi stăvilirea pirateriei în materie.

O altă chestiune interesantă în lumina evoluţiei şi dezvoltării tehnicii de captură o reprezintă rescrierea pe suport CD a mp3-urilor. În accepţiunea legii drepturilor de autor, conform articolului 34(2) "Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cat si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor prezentei legi".

Ca atare, în măsura în care apreciem calculatoarele ca fiind un mijloc de realizare a copiilor personale, comercianţilor de calculatoare li s-ar putea impune suportarea unui procent de 5% (acesta este cuantumul remuneraţiei) din preţul ansamblelor puse la vânzare.

Ca o încheiere, deşi preceptele legii privind drepturile de autor sunt departe de a fi respectate în România, subliniem că sancţiunile sunt deosebit de aspre, intrând în mare parte în aria infracţională.