Editorial PC Magazine Romania, Ianuarie 2004

Ţara lu´ Garcea

Dan Iancu
Redactor şef
PC Magazine România

Mai zilele trecute, invitat fiind la o adunare selectă, am urmărit un scurt documentar despre electoratul din România. Micul montaj, nu departe de adevăr, era o previziune a unui rating de zile mari cu care filmul "Garcea şi oltenii" a bătut orice fel de audienţă a tuturor timpurilor.

Spun asta pentru că într-o fericită transpunere în viitor nu cred că se va mai găsi un clopot al lui Gauss atât de ţuguiat de o îndobitocire atât de evidentă. fenomenul în sine, chiar dacă la primul impact stârneşte râsul, la o repetare de câteva clipe îţi dă senzaţia că trăieşti în neant şi cinsprezece ani de tranziţie kafkiană te lasă mut, fără resurse reale de reactivare a dorinţei de a construi.

Dacă pe alte meleaguri printre cei mai bogaţi oameni se numără (pe primele locuri n.b.) unii implicaţi în TIC, dacă printre firmele cele mai productive informaticienii au depăşit petroliştii, dacă cea mai spectaculoasă revoluţie tehnologică ţine tot de manipularea informaţiei sub varii forme, la noi pe primele locuri îşi fac loc cu coatele circari demni de a fi incluşi pe genericul procuţiei mai sus amintite. pe undeva pe la coada clasamentelor există şi unii din acest domeniu mai deunăzi "de vârf".

Undeva pe forumul unui ziar, un individ rămas cu temele în plină dictatură ceauşistă făcea o socoteală cam cât ne costă pe noi specialiştii ajunşi bine mersi pe la alţii. Individul o lua cu efortul depus de poporul muncitor pentru a educa aceşti specialişti şi de paguba pe care ţările opresoare ne-o fac. Socotitorul nu punea în balanţă că la noi corupţia ţine loc de lege, că pe aici plagiatul e natural, că drumul ocolit e cel mai scurt între două puncte. Mai mult decât atât, se plângea de Micorsoft şi de IBM care fură informaticieni fără ruşine. Las la o parte că o viaţă având a pune pe cineva la zid că refuză să trăiască în mocirlă e implicit instigare la violenţă, şi întreb şi eu ca prostul de ce oare după cinsprezece ani nu am scăpat de îmbătatul cu apă rece şi nu reuşim să privim lucrurile în faţă. Întrebare retorică din moment ce cu toate eforturile depuse un domeniu care produce non-stop, fără să consume prea mult, este tot la nivel de hobby. Pentru că, indiferent dacă protestaţi sau nu, aici nu se prea produce nimic, doar se manipulează o cărămidă pe un piept de aramă. Firavele olimpiade nu fac decât să instituie rampe de lansare către Occident, iar soluţiile prezentate ca fiind mari descoperiri au foarte rar o adevărată recunoaştere internaţională.

În loc să fie deja o normalitate, orice ieşire cât de cât din subsol e prezentată ca fiind o capodoperă. Dacă pot înţelege că ne lipseşte cultura politică în a decela cine merită să ajungă în fruntea bucatelor, nu pot pricepe cum oameni cât de cât inmstruţi nu pot vedea mai mult decât lungul nasului şi preferă privitul la o peliculă de doi bani. Pe când pe la alţii se pot face nenumărate tranzacţii online, la noi mândria şi stima se revarsă asupra mult trâmbiţatului sistem informatic naţional unde găsim "Completarea se poate realiza doar in varianta de descarcare.". Scuze domnilor, ăsta e sistemul de "copiere" naţional. De altfel acolo unde scrie "rezolvă online !" nu există nici-o trimitere.