Editorial PC Magazine Romania, Iulie  2003

Mit@

Mihaela Cârstea
Director publicaţie
PC Magazine România

Conform DEX, mită = sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios.

Lucrurile par a fi şi chiar sunt simple, dar bogăţia de aspecte pe care o îmbracă mita este foarte complexă, în special atunci când se încearcă inducerea în eroare a celor prea naivi sau prea orgolioşi să recunoască praful din ochii proprii. De exemplu, pe la începutul lunii iunie, departamentul de imagine al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a decis că pentru pregătirea campaniei electorale este bine să se pună bine cu presa sau măcar cu unii ziarişti. Zis şi făcut. S-a întocmit o listă cu "o anumită parte a presei", care s-a apropiat într-un fel sau altul de activitatea sus-numitului minister, s-au scris în grabă nişte invitaţii, s-au comandat plachete, diplome şi... câte o atenţie (telefon mobil + palmtop) şi gata-i Gala premiilor "Jurnalism pentru Romani@ Viitorului" (Atenţie! @ este simbolul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor. Ne putem aştepta ca la viitoarea remaniere guvernamentală, numele ministerului respectiv să se schimbe în M@, ceea ce nu ar fi rău deloc.). Până aici, lucrurile par a fi OK. Dacă analizezi însă lista celor 25 de premiaţi, începe să se vadă aţa albă pe la cusături. Măi să fie, dacă sunt premii pentru IT&C, atunci de ce sunt numai două premii pentru ziariştii celor peste 20 de publicaţii din domeniu? În schimb, sunt foarte bine reprezentate cotidienele. Foarte bine, puteţi spune. Se face popularizare în rândul maselor. În unele publicaţii chiar aşa este - deşi am unele rezerve cu privire la ziariştii invitaţi (nu întotdeauna cei care chiar scriu articolele despre IT), în altele la care aveam unele semne de întrebare, am intrat pe sit (poate că erau premiile ziarelor care au sit ?) şi am dat căutări după câteva cuvinte elementare pentru cei care sunt cât de cât familiarizaţi cu informatica. Rezultatul ? Surprize. Surprize.

Au existat şi doi premiaţi ce s-au remarcat pentru spiritul lor critic la adresa activităţii ministerului: Mircea Toma de la Academia Caţavencu - premiul "Condeiul otrăvit " şi colegul nostru Dan Iancu - premiul "Critica neîntreruptă în domeniul IT&C". Mă gândesc la definiţia mitei, să fie oare vorba de "închiderea gurii" sau un îndemn la o critică mai acerbă. Sau poate o încercare de a dovedi că cei criticaţi se bucură că au astfel de obeservatori vigilenţi care îi trag de mânecă atunci când greşesc. De bucurat, s-a bucurat şi Romtelecom-ul (un alt candidat la înţepăturile Iancului) de premierea colegului nostru, departamentul de relaţii cu publicul trimiţându-i călduroase felicitări pentru distincţia primită. Câtă înţelegere! Cum şi-au însuşit cu toţii criticile şi se străduiesc să se îndrepte! Îţi dau lacrimile nu alta. Cred că din modestie, MCTI-ul nu a dat nici un comunicat de presă despre premierea aceasta şi nici o vorbuliţă nu figurează pe situl său despre acest eveniment.

Să trecem şi la un alt minister, tocmai desfiinţat când scriu aceste rânduri, Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Locul faptei - tot o festivitate de premiere. În aşteptarea Ministrului Ecaterina Andronescu, care trebuia să înmâneze trofeele câştigătorilor unui important concurs de informatică, am asistat la o discuţie cu o persoană cu funcţie importantă în acest minister cu profesorii participanţi la concurs sau din juriul acestuia. Firesc, profesorii şi-au spus păsurile, cerând sfaturi. De ce trebuie să stea sub cheie echipamentele de vârf din laboratoarele de software educaţional, în timp ce la orele de informatică se înghesuie câte 2-3 elevi la un calculator învechit? De ce nu se asigură licenţe pentru produsele software folosite? Cum şi când vor putea fi îmbunătăţite dotările informatice din majoritatea şcolilor din ţară? Ministerul este conştient de scăderea actului educaţional? Cum să fie pregătiţi profesorii pentru a putea susţine ore de instruire asistată de calculator la discipline neinformatice?

Vreţi să aflaţi punctele de vedere ale înaltului demnitar? Ei bine, luaţi aminte. "Dotarea a fost gândită iniţial pentru toată lumea. De aici încolo, norocul şi-l face fiecare... Pilele şi infuenţa au existat întotdeauna... Banii vorbesc, calitatea mai puţin". Şi, un exemplu, pentru cei care pricep mai greu: "Vrem să introducem Oracle în şcoli în locul FoxPro (N.A. este vorba de învăţământul preuniversitar), avem o înţelegere în acest sens". Bună treabă. Că nu există resursele necesare, nu-i important, nu ne împiedicăm de nimicuri. Că ABC-ul bazelor de date este cam dificil de deprins direct pe un SGBD de complexitatea Oracle, iar nu contează. Banii vorbesc. În finalul poveţelor pline de învăţăminte am aflat şi substratul nemulţumirilor fostului profesor, actualului director în MEC: "Nu cunosc politica ministerului. Nici nu ştiu ce au făcut. Ştiu că mă încurcă grozav la admiterea la liceu". Le-aţi spus-o! Să-şi bage minţile în cap! Ce ne facem însă că aţi declarat că punctele de vedere exprimate sunt personale şi nu au legătură cu poziţia pe care o aveţi în minister? A, era să uit? Care minister? Care funcţie?

Exemplele pot continua. Laboratoarele de test ale revistelor de specialitate sunt surse inepuizabile. Pentru a obţine poziţii, puncte, recomandări, mulţi sunt în stare să încerce toată scara abordărilor de la ameninţări extreme până la favoruri deosebite. Şi unii chiar exploatează din plin această dorinţă. Te critic sau nu te bag în seamă până nu îmi dai ce-ţi cer - iată o politică cu bune rezultate în cele mai multe situaţii. Dar aici nu mai este vorba de mit@, ci de ş@nt@j, şi asta este o altă poveste....