Editorial
PC Magazine Romania, Iulie 2003
Mit@
Mihaela Cârstea
Director publicaţie
PC Magazine România
Conform DEX, mită = sumă de bani sau obiecte date ori promise
unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile
de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios.
Lucrurile par a fi şi chiar sunt simple, dar bogăţia de aspecte pe care o
îmbracă mita este foarte complexă, în special atunci când se încearcă inducerea
în
eroare a celor prea naivi sau prea orgolioşi să recunoască praful din ochii
proprii. De exemplu, pe la începutul lunii iunie, departamentul de imagine
al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a decis că pentru
pregătirea campaniei electorale este bine să se pună bine cu presa sau măcar
cu unii ziarişti. Zis şi făcut. S-a întocmit o listă cu "o anumită parte a
presei", care s-a apropiat într-un fel sau altul de activitatea sus-numitului
minister, s-au scris în grabă nişte invitaţii, s-au comandat plachete, diplome
şi... câte o atenţie (telefon mobil + palmtop) şi gata-i Gala premiilor "Jurnalism
pentru Romani@ Viitorului" (Atenţie! @ este simbolul tehnologiei informaţiilor
şi comunicaţiilor. Ne putem aştepta ca la viitoarea remaniere guvernamentală,
numele ministerului respectiv să se schimbe în M@, ceea ce nu ar fi rău deloc.).
Până aici, lucrurile par a fi OK. Dacă analizezi însă lista celor 25 de premiaţi,
începe să se vadă aţa albă pe la cusături. Măi să fie, dacă sunt premii pentru
IT&C, atunci de ce sunt numai două premii pentru ziariştii celor peste
20 de publicaţii din domeniu? În schimb, sunt foarte bine reprezentate cotidienele.
Foarte bine, puteţi spune. Se face popularizare în rândul maselor. În unele
publicaţii chiar aşa este - deşi am unele rezerve cu privire la ziariştii invitaţi
(nu întotdeauna cei care chiar scriu articolele despre IT), în altele la care
aveam unele semne de întrebare, am intrat pe sit (poate că erau premiile ziarelor
care au sit ?) şi am dat căutări după câteva cuvinte elementare pentru cei
care sunt cât de cât familiarizaţi cu informatica. Rezultatul ? Surprize. Surprize.
Au existat şi doi premiaţi ce s-au remarcat pentru spiritul lor critic la
adresa activităţii ministerului: Mircea Toma de la Academia Caţavencu - premiul
"Condeiul
otrăvit " şi colegul nostru Dan Iancu - premiul "Critica neîntreruptă în domeniul
IT&C". Mă gândesc la definiţia mitei, să fie oare vorba de "închiderea
gurii" sau un îndemn la o critică mai acerbă. Sau poate o încercare de a dovedi
că cei criticaţi se bucură că au astfel de obeservatori vigilenţi care îi trag
de mânecă atunci când greşesc. De bucurat, s-a bucurat şi Romtelecom-ul (un
alt candidat la înţepăturile Iancului) de premierea colegului nostru, departamentul
de relaţii cu publicul trimiţându-i călduroase felicitări pentru distincţia
primită. Câtă înţelegere! Cum şi-au însuşit cu toţii criticile şi se străduiesc
să se îndrepte! Îţi dau lacrimile nu alta. Cred că din modestie, MCTI-ul nu
a dat nici un comunicat de presă despre premierea aceasta şi nici o vorbuliţă
nu figurează pe situl său despre acest eveniment.
Să trecem şi la un alt minister, tocmai desfiinţat când scriu aceste rânduri,
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Locul faptei - tot o festivitate de premiere.
În aşteptarea Ministrului Ecaterina Andronescu, care trebuia să înmâneze
trofeele câştigătorilor unui important concurs de informatică, am asistat la
o discuţie
cu o persoană cu funcţie importantă în acest minister cu profesorii participanţi
la concurs sau din juriul acestuia. Firesc, profesorii şi-au spus păsurile,
cerând sfaturi. De ce trebuie să stea sub cheie echipamentele de vârf din
laboratoarele de software educaţional, în timp ce la orele de informatică se
înghesuie câte
2-3 elevi la un calculator învechit? De ce nu se asigură licenţe pentru produsele
software folosite? Cum şi când vor putea fi îmbunătăţite dotările informatice
din majoritatea şcolilor din ţară? Ministerul este conştient de scăderea
actului educaţional? Cum să fie pregătiţi profesorii pentru a putea susţine
ore de
instruire asistată de calculator la discipline neinformatice?
Vreţi să aflaţi punctele de vedere ale înaltului demnitar? Ei bine, luaţi
aminte. "Dotarea a fost gândită iniţial pentru toată lumea. De aici încolo,
norocul
şi-l face fiecare... Pilele şi infuenţa au existat întotdeauna... Banii
vorbesc, calitatea mai puţin". Şi, un exemplu, pentru cei care pricep mai greu:
"Vrem
să introducem Oracle în şcoli în locul FoxPro (N.A. este vorba de învăţământul
preuniversitar), avem o înţelegere în acest sens". Bună treabă. Că nu există
resursele necesare, nu-i important, nu ne împiedicăm de nimicuri. Că ABC-ul
bazelor de date este cam dificil de deprins direct pe un SGBD de complexitatea
Oracle, iar nu contează. Banii vorbesc. În finalul poveţelor pline de învăţăminte
am aflat şi substratul nemulţumirilor fostului profesor, actualului director
în MEC: "Nu cunosc politica ministerului. Nici nu ştiu ce au făcut. Ştiu
că mă încurcă grozav la admiterea la liceu". Le-aţi spus-o! Să-şi bage
minţile în cap! Ce ne facem însă că aţi declarat că punctele de vedere exprimate
sunt
personale şi nu au legătură cu poziţia pe care o aveţi în minister? A,
era
să uit? Care minister? Care funcţie?
Exemplele pot continua. Laboratoarele de test ale revistelor de specialitate
sunt surse inepuizabile. Pentru a obţine poziţii, puncte, recomandări,
mulţi sunt în stare să încerce toată scara abordărilor de la ameninţări
extreme
până la favoruri deosebite. Şi unii chiar exploatează din plin această
dorinţă. Te critic sau nu te bag în seamă până nu îmi dai ce-ţi cer -
iată o politică
cu bune rezultate în cele mai multe situaţii. Dar aici nu mai este vorba
de
mit@, ci de ş@nt@j, şi asta este o altă poveste....
|