Tendinţe - PC Magazine Romania, Decembrie 2003

Viitorul e în ... carduri!

Cristian Ionescu

Evoluţia extraordinară a cardurilor cu circuit integrat - cunoscute şi sub numele de smart carduri - constituie una dintre revoluţiile tehnologice pe care le trăim curent.

De la inventarea conceptului de smart card in 1974, de catre Roland Moreno, până la actualele carduri SIM de 128Kbytes, smart cardurile au parcurs un drum presărat de inovaţii tehnologice care pare a nu avea limită. Recentele estimări de piaţă realizate de organizaţia europeană Eurosmart ne dau toate motivele să credem acest lucru.

Înainte de a le examina, nu trebuie să uităm că deja se împlinesc 10 ani de la prima cartelă românească cu cip, lansată în telefonia publică.

În 2003, la zece ani de la introducere, zeci de milioane de carduri au fost folosite în România, fără incidente notabile. Pe lângă acestea, peste şase milioane de telefoane mobile folosesc poate cel mai avansat smart card - cardul SIM, păstrătorul identităţilor, al condiţiilor de folosire a telefonului mobil şi aplicaţiilor cu valoare adăugată.

Piaţa globală a smart cardurilor

Eurosmart a dat publicităţii următoarele date referitoare la evoluţia smart cardurilor la nivel mondial:

Aceste cifre indică, pe lângă creşterea extrem de sănătoasă şi continuă a cardurilor cu microprocesor şi reluarea creşterii cardurilor cu memorie, de tip telefonie publică. Este interesant de notat faptul că, până în prezent, au fost produse mai multe carduri pentru fiecare locuitor al planetei….

Din punct de vedere al aplicaţiilor, folosirea cardurilor livrate in 2002 este cea din tabelul 2.

Tab. 2 - folosirea cardurilor pe aplicaţii.

Pe lângă cele doua aplicaţii tradiţionale: telecom şi bancar, constatăm apariţia unor noi domenii: transport şi guvernamental, în continuă creştere. De altfel, în domeniul cardurilor cu memorie, acestea se plasează deja pe locurile secunde, înaintea cardurilor bancare.

Din punct de vedere geografic, livrările de carduri din 2002 au fost destinate zonelor următoare:

Europa deţine încă supremaţia folosirii cardurilor, dar este de aşteptat ca în viitorul foarte apropiat acest lucru să se schimbe, în favoarea zonei asiatice. Folosirea aparent redusă a smart cardurilor în America este dată de faptul că mai exista încă influenţa foarte puternică a altor mijloace de plată: moneda şi cardul magnetic. În plus, se poate observa influenţa puternică dată de telefonia GSM asupra livrărilor de smart carduri cu microprocesor.

Să examinăm tendinţele care apar în cele două domenii a căror creştere este accentuată în ultimii ani: identificare şi transport.

Identificare

Tragicele evenimente din 2001 au dus, printre altele, la creşterea interesului pentru identificarea persoanelor folosind tehnologia mai sigură, a smart cardului. Acestea conţin echivalentul digital al unor caracteristici ale persoanei identificate, folosindu-se la maximum potenţialul de memorie existent. Trebuie remarcate limitele minime ale memoriei ocupate pentru diferite date biometrice: 14B pentru geometria degetului, 9B pentru geometria mâinii, 300 - 1200B pentru amprentă, 512B pentru un scan de iris, între 500B si 1000B pentru recunoaşterea feţei sau 1500B pentru recunoaşterea vocii.

Cardurile de identificare sunt contactless, cu microprocesor, continând datele personale, fotografia digitizată şi echivalentul digital al amprentei. Aşa s-a procedat în SUA de apărare si administraţie, în Anglia pentru cei ce solicită azil, în Olanda pentru trecerea frontierei sau în Spania pentru asigurările sociale. Trebuie remarcat faptul că Olanda a memorat pe card şi rezultatul unei scanări de iris, pentru a creşte siguranţa în exploatare.

SUA conduc în ceea ce priveşte iniţiativele, lansând proiecte ambiţioase cu valori depăşind 1.5 miliarde $.

Peste 4 milioane de ID carduri trebuiesc emise de Departamentul Apărării bazate pe standardul Common Access Card. În general se folosesc carduri cu cipuri de 32KB cu tendinţa de trecere la 64KB, care mai conţin o bandă magnetică tradiţională, poartă o fotografie a posesorului, precum şi informaţii despre acesta, tipărite conform standardelor Code39 si PDF417. Cardurile provin de la Axalto, modelele Cyberflex Access, bazate Java, âmpreuna cu cititoarele de tip Reflex. Se estimează că un astfel de card, cu contact, ar costa sub 5$, iar o versiune contactless, în jur de 8$.

Din 26 octombrie 2004, accesul străinilor din anumite ţări in SUA se va putea face numai dacă vor deţine paşapoarte conţinând date biometrice ale posesorului lor, memorate într-un cip contactless. Conform cerinţelor, similare celor exprimate de ICAO pentru transportul aerian, cardurile vor conţine caracteristicile feţei şi câteva amprente sau rezultatul unei scanări oculare. Cipul, integrat în paşaport, va trebui să aibă o durata de viaţă de 10 ani şi, pentru a fi pregătit pentru alte variante sau îmbunătăţiri, ar trebui sa poată avea o memorie de 32 sau 64KB, extensibilă ulterior la 512KB sau 1MB. Cipul va trebui să asigure viteze mari de transfer, la distanţe de 10 cm de cititor, pentru a permite transferul şi prelucrarea datelor, în timp util, câtă vreme posesorul paşaportului trece prin faţa controlorului de la frontieră.

Este de aşteptat ca partea conţinând zona contactless să fie practic un smart card, cu fotografia şi principalele date ale posesorului, fixat de paşaportul tradiţional, de hârtie. Mulţi oficiali consideră că acest card ar trebui să conţină şi certificate digitale, putând fi astfel folosit în relaţiile juridice. Proiectul a născut deja controverse între grupările de interese ale fabricanţilor de astfel de produse. Astfel, ideea unor vize sub forma unor etichete electronice fixate fizic pe paşaport este combătută de cei ce le doresc înscrise în memoria cipului, considerând că aplicarea unor etichete este nesigură, iar controlul ultimei vize problematic, în condiţiile în care toate vizele existente ar reacţiona la o interogare radio.

O altă dispută este legată de sistemul de operare, pe care producătorii tradiţionali din Europa îl doresc a fi deschis, fără implementări speciale, verificat în conformitate cu parametrii impuşi de model. În final, însăşi metoda de citire fără contact este combătută, ca fiind costisitoare si ne-asigurând independenţa de fabricanţi sau securitatea datelor transmise.

Franţa intenţionează să emită în anul 2006, smart carduri ID contactless conţinând amprente şi o fotografie digitizată, memorate într-un cip de 32KB. Pentru a putea funcţiona într-o aplicaţie naţională PKI, cardul va conţine şi certificate digitale, necesare în interacţiunea cu autorităţile. Cardul, care ar putea avea şi o parte cu contact, ar urma să fie compatibil şi cu aplicaţia de asigurări medicale de tip Sesame. În partea de identificare, se vor urma recomandările ICAO. Cardul ar trebui să fie folosit în paralel cu documentele tradiţionale.

China va emite smart carduri pentru cca. 900 milioane de locuitori, înlocuind actualele buletine de identitate. Deşi versiunea de cip are doar 4KB memorie care va memora date personale şi o fotografie compactată, costul întregului sistem este estimat la 6.1 miliarde $ ! Problemele logistice care vor fi întâmpinate sunt considerate extrem de serioase - se prevede dotarea a peste 60000 de secţii de poliţie - astfel încât proiectul va începe cu o faza de test desfăşurată în Shanghai, Shenzhen şi Huzhon. Cardul va fi contactless, optându-se pentru varianta B a standardului ISO 14443. Autorităţile chineze au impus realizarea cardului în China, cu sprijinul producătorilor consacraţi de cipuri: Infineon şi Philips.

Transportul public

Folosirea smart cardurilor contactless s-a extins rapid în transportul public mondial, în oraşe ca Londra, Petersburg, Chicago, Shanghai, Sao Paolo, Paris, Milano, San Francisco sau, mai nou, Montreal. Noi proiecte sunt aşteptate în Atena, Bangkok, Copenhaga sau New York.

În Bucureşti se discută de asemenea, de câţiva ani, despre un proiect major pentru folosirea cardurilor contactless în transportul urban de suprafaţă, extinse apoi şi la cel de subteran.

Interesul operatorilor este de a simplifica şi mai ales a colecta taxa pe folosirea mijloacelor de transport asigurând astfel o amortizare rapidă a costurilor unui asemenea sistem. Interese suplimentare sunt reprezentate de culegerea datelor de trafic sau de realizarea unor aplicaţii comune, între mai mulţi operatori, folosind acelaşi card, pe care se găsesc impreună un cip Mifare şi un microprocesor.

Aceste soluţii sunt cu precădere destinate folosirii de masă, generalizată, aşa cum este cazul marilor aglomerări urbane sau a aplicaţiilor globale. În Hong Kong, călătorii folosesc "Octopus Card" cu care îşi plătesc nu numai transportul dar şi consumaţiile în magazine, îşi asigură accesul în casele lor păzite electronic, iar copii, la şcoală, îşi semnalează sosirea sau plecarea, in mod similar.

Şi în Singapore întâlnim o situaţie asemănătoare pentru cei 4 milioane de posesori ai cardului de transport care integrează un portmoneu electronic. Copii, de exemplu, pot plăti la şcoală costurile prânzului folosind cardul, iar părinţii pot afla pe Internet ce a comandat copilul.

Opinia generală a specialiştilor este că folosirea smart cardurilor contactless în transportul urban reprezintă o aşa zisă "aplicaţie ucigaşă" al cărei succes va atrage multe alte noi aplicaţii de tip identificare sau portmoneu electronic.

Final

Smart cardul este intrat deja in viaţa cotidiană a fiecăruia dintre noi şi este de aşteptat ca rolul său să crească. Noile tehnologii, combinate cu extraordinarele aplicaţii din comunicaţii vor modifica radical nu numai folosirea cardurilor dar şi rapoartele existente între sectoare economice sau sociale.