Tendinţe - PC Magazine Romania, Noiembrie 2003
Flash Mob
Konstantin Klyagin
Acest an a introdus încă o denumire în vocabularul cultural al internet-ului. Flash mob este numele unui fenomen de abia apărut în iunie, când 150 de oameni fără să se cunoască între ei s-au adunat într-un magazin în New York şi au cerut "un covor pentru dragoste la 10 mii de dolari" pentru o "comună din aproprierea oraşului". După ce fiecare i-a pus această întrebare vânzatorului surprins până nu se mai poate, aglomeraţia s-a dispersat.
Bineînteles, acei oameni au stabilit dinainte cu ajutorul e-mail-ului şi al mesajelor SMS unde să vină şi ce anume să facă, iar acţiunea a reprezentat efectiv doar un fel de distracţie. Noul fel, permiţând teoretic oricăruia să se exprime prin participarea la un eveniment interesant. Un mod de a scăpa din mersul obişnuit al vieţii, un mod de a-se simţi o parte dintr-o "aglomeraţie spontană" (sau "aglomeraţie inteligentă" -- "smart mob", cum preferă sa-i spună autorii săi).
Regulile
Prima regulă a fight club-ului este să nu vorbeşti despre fight club. Prima regulă a flash mob-ului zice: dacă esti întrebat ce faci aici, spune că ai ieşit la o plimbare, şi chestii ciudate pe care le-ai făcut, le-ai facut din întâmplare, pentru că aşa ţi-a venit la cap.
A două regulă a fight club-ului este niciodată să nu vorbeşti despre fight club. La flash mob o dată este de ajuns, iar în schimb a două regulă a lui zice: chiar dacă vă cunoaşteţi cu alţi participanţi demult, să nu o arătaţi. Şi să vă stăpâniţi tentaţia de a râde nebuneşte.
Scurt istoric
La fel ca şi participarea la un flash mob nu se dezvăluieşte de obicei, nici numele organizatorilor unui eveniment de acest gen nu se publica. Astfel fiecare flash mob este un efort al multora, nu al unei persoane anume, chiar dacă ea şi l-a anunţat. Pe de altă parte, istoria a reţinut numele creatorilor, aceştia fiind psihologul Howard Rheingold, care în 2002 a scos cartea numindu-se "Smart Mobs: The Next Social Revolution". în acea carte el propunea un nou fel de compartament în comun şi a descris avantajele lui din punctul de vedere psihologic. Iar cel care a fost primul care s-a gandit la folosirea internet-ului cu scopul de a aduna "aglomeraţiile", a fost Rob Zazueta, un programator din XX şi creatorul sitului flocksmart.com.
Dupa primul flash mob desfăşurat în iunie, valul mai întâi a acoperit aproape tot continentul de peste Atlantic, după ce a ajuns şi în Europa.
Scurta cronologie:
- 17 iunie 2003. New York, secţia de mobilă a magazinului "Macy's". Au
participat 150 de oameni. Sarcina era să ceară "un covor de dragoste
la 10 mii de dolari pentru o comună din aproprierea oraşului".
- 2 iulie 2003. Tot New York, Manhattan, un hotel luxos. 250 de flash mobsteri
au aplaudat 15 secunde fără nici un sens.
- 24 iulie 2003. Roma, Italia. 300 de flash mobsteri. Ei au venit la o librărie
şi au cerut o carte inexistentă.
- 27 iulie 2003. Dotrmund, Germania, expoziţie de maşini de spălat. Cei veniţi
au scos banane şi le-au mâncat simultan.
- 16 august 2003. Moscova, Rusia. Gara de Leningrad, sosirea trenului din
Sankt-Petersburg. Aici flash mobsterii se prefaceau că aşteaptă pe cineva,
au scos hârtii cu inscripţia "NzR178qWe".
Acum dezvoltarea continue a fenomenului este aproape imposibil de urmărit. Până în momentul de faţă au avut loc sute de flash mob-uri şi cine mai ştie câte mai urmează, iar cei pasionati de această nouă nebuneală planuiesc evenimente noi în continuare, mai interesante si mai "aglomerate".
Motivele
Cred ca la fel ca şi mine vă întrebaţi, oare ce atrage atat de mulţi oameni să participe, să aştepte nerăbdător anunţuri ale unor flash mob-uri noi? Conform sondajului făcut de reporterii de la CNN, în afară de primele două motive menţionate mai sus printre care amuzament şi întreruperea programului obişnuit, s-au descoperit urmatoarele:
- social: unora le place faptul că sunt undeva cu oamenii; activitate comună;
- politic: unii au susţinut că ieşirea pe străzi deja reprezintă un act politic,
chiar şi au fost ceva flash mob-uri anti-Bush în America;
- caritate: au avut loc şi evenimente cu scopul de a dona la nişte programe
binevoitoare.
După părerea mea, flash mob-urile de asemenea îi ajută pe participanţii săi să scape de complicaţii psihologice faţă de comportament în public, adică îi eliberează de teama, uneori exagerată, de a fi priviţi prost.
Link-uri
Dacă vreţi să vă documentaţi mai bine în privinţa fenomenului flash mobbing, chiar şi cu scopul de a deveni un activist al mişcării acestea, aveţi o multitudine de surse din care vă puteţi informa. Cele mai cuprinzatoare din acestea sunt urmatoarele:
în Romania?
Pe cât ştiu eu, încă nu s-a format o mişcare mare, ceea ce înseamnă că poţi şi tu să intri în istorie ca unul dintre primii flash mobsteri români ;) Pentru discuţii însă legate de dezvoltarea flash mobbing-ului în ţară vă puteţi abona la romania-flash-mob pe Yahoo! groups, creat de un prieten de-al meu virusat de noua chestiune. Şi cine ştie, poate în viitorul apropriat ne vom găsi împreună pe stradă măncând banane, aplăuzând şi sărind în aer, fără nici un scop. Aproape.
|
