Legislaţie - PC Magazine Romania, Noiembrie 2003

Poşta legislativă

Protectia prin copyright a produselor software

Radu Balas - Linklaters, Miculiţi şi Asociaţii

Dreptul de autor se naşte din momentul creării operei (softului), prin simplul fapt al realizării acesteia, independent chiar de aducerea la cunoştinţă publică.

În România, pirateria în domeniul produselor software este din păcate o problemă de actualitate. Cauzele sunt diverse, printre acestea numărându-se raportul dintre puterea de cumpărare şi costul unor astfel de produse, mentalităţile endemice, mecanismele ineficiente ale justiţiei, dar şi necunoaşterea corespunzătoare a drepturilor şi prohibiţiilor legale.

Aceste cauze sunt pe deplin cunoscute şi analizate, în căutarea antidoturilor, în special de cei implicaţi direct în industria produselor TI. Din perspectivă juridică, un lucru este însă cert: în România există legislaţie care să protejeze corespunzător dreptul de proprietate intelectuală, inclusiv în domeniul produselor software, iar această legislaţie este pe deplin armonizată cu cea a Uniunii Europene. Este vorba în primul rând de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care conţine un capitol întreg dedicat protecţiei programelor pentru calculator. În al doilea rând există Ordonanţa nr. 124/2000 (aprobată de Legea 213/2002), prin care au fost adoptate unele măsuri inclusiv în ce priveşte combaterea pirateriei în domeniul programelor pentru calculator.

Ce se protejează prin dreptul de autor?

În general, obiectul protecţiei dreptului de autor îl constituie operele originale de creaţie intelectuală, adică acele produse intelectuale rezultate în urma unei activităţi creative originale. În domeniul software, sunt protejate programele pentru calculator, expresie care include, în concepţia legiuitorului, atât programele, programele de aplicaţie, sistemele de operare (exprimate în orice fel de limbaj, fie cod-sursă, fie cod-obiect), cât şi materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele de utilizare. Nu formează însă obiect al protecţiei ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele şi principiile care au stat la baza oricărui element al programelor pentru calculator.

Cine este titularul dreptului de autor?

În domeniul software, spre deosebire de celelalte domenii de protecţie a dreptului de autor, titular al drepturilor patrimoniale este considerat angajatorul celui care creează programul, în cazul în care programatorul realizează produsul software ca angajat, iar nu în mod independent. Desigur, calitatea de autor aparţine programatorului, care nu poate însă exercita în legătură cu produsul creat decât drepturile morale recunoscute de lege. Există şi posibilitatea unei convenţii contrare, prin care programatorul să beneficieze şi de drepturile patrimoniale (sau doar de o parte din acestea) ori prin care să se limiteze în timp drepturile patrimoniale ale angajatorului.

Drepturile recunoscute de lege autorilor precum şi utilizatorilor autorizaţi

Dreptul de autor se naşte din momentul creării operei (softului), prin simplul fapt al realizării acesteia, independent chiar de aducerea la cunoştinţă publică. Legea recunoaşte două categorii principale de drepturi născute pe tărâmul copyright-ului: drepturi morale şi drepturi patrimoniale.

Drepturile morale aparţin întotdeauna creatorului operei (programatorului) şi nu pot fi înstrăinate în nici o circumstanţă, fiind strâns legate de activitatea intelectuală de creaţie (spre exemplu dreptul la recunoaşterea paternităţii operei). Cu adevărat importante sub aspectul valorii materiale sunt însă drepturile patrimoniale, care, aşa cum arătam mai sus, aparţin de regulă unităţii în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea programatorii. Principalul drept patrimonial este acela de a decide în mod exclusiv modul în care va fi exploatat software-ul, inclusiv de a stabili condiţiile utilizării acestuia de către terţi. Aspectele importante ale acestui drept constau în posibilitatea titularului de a realiza şi de a autoriza în mod exclusiv reproducerea integrală sau parţială a unui program (inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului de calculator), transformarea în orice mod a programului, difuzarea originalului sau a copiilor software-ului respectiv.

În ce priveşte posibilitatea terţilor de a folosi - în mod legal - produsele software, legea reglementează două posibilităţi: (i) cesiunea propriu-zisă a dreptului de autor, când se transmit către o altă persoană toate drepturile patrimoniale de autor asupra programului respectiv (terţul devenind proprietarul softului) şi (ii) transmiterea dreptului de utilizare asupra programului (terţul devenind un simplu utilizator).

Utilizatorii autorizaţi au dreptul de a reproduce sau transforma programul, fără autorizarea specială a titularului dreptului de autor, dacă acest lucru este necesar pentru a permite utilizarea programului corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor. De asemenea, aceştia au dreptul de a face o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului. Dar, mai cu seamă, utilizatorii au dreptul să observe, să studieze, să testeze funcţionarea programului, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, ca un corelativ al regulii arătate anterior, conform căreia ideile, procedeele, metodele, conceptele nu sunt protejate prin copyright. Aceasta înlătură eventualul monopol care s-ar fi putut institui prin protejarea acestor elemente, încurajând dezvoltarea unor produse software create pe baza unor idei, metode, principii similare.

Sancţiuni pentru încălcarea dreptului de autor

Legea prevede sancţiuni drastice pentru încălcarea drepturilor de autor, sancţiuni care se aplică şi în cazul piratării produselor software. Este vorba, în primul rând de răspunderea penală a celor ce comit încălcări ale dreptului de autor, aceştia riscând o pedeapsă de până la 5 ani de închisoare. Pe lângă răspunderea penală, poate fi atrasă răspunderea civilă faţă de titularii copyright-ului, aceştia fiind îndreptăţiţi la repararea integrală a prejudiciului înregistrat prin activitatea de piratare. De asemenea, legea prevede expres posibilitatea titularilor drepturilor încălcate de a cere (şi obţine) instanţei de judecată aplicarea unor măsuri speciale, precum: remiterea încasărilor realizate prin actul ilicit, sau chiar a bunurilor rezultate din fapta ilicită; distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor făptuitorului destinate comiterii actului ilicit; scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal; publicarea în mass media a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta.

BSA a semnat în luna octombrie un protocol de cooperare cu mai multe instituţii guvernamentale pentru aplicarea legislaţiei şi prevenirea criminalităţii în domeniul dreptului de autor. Astfel, vor fi desfăşurate acţiuni în comun împreună cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, precum şi cu Institutul Naţional de Criminologie din cadrul Ministerului Justiţiei. Protocolul şi programul de cooperare presupun acţiuni comune de informare şi de educare a publicului, sesiuni de pregătire teoretică şi practică şi acţiuni comune pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ, ca şi pentru îmbunăţirea activităţilor de aplicare a legii în materia dreptului de autor.