Tendinţe - PC Magazine Romania, Octombrie 2003

Remodelarea PC-ului

Ştefan Iliescu

Intel Developer Forum (IDF) reprezintă unul dintre cele mai populare evenimente destinate dezvoltatorilor hardware şi software de pe întreg mapamondul. Desfăşurându-se pe întreaga durată a anului, IDF adună laolaltă nume importante ale industriei în scopul de a dezbate pe marginea ultimelor tehnologii destinate PC-urilor, serverelor şi echipamentelor de comunicaţii. Între 16 şi 18 septembrie a fost rândul oraşului californian San Jose, inima Silicon Valley, să găzduiască cea mai importantă reprezentaţie a IDF 2003.

În deschiderea evenimentului, preşedintele Intel, Paul Otellini, a subliniat câteva din punctele principale ale celor trei zile de prezentări, punând accentul pe relizările Intel din ultima perioadă. "La numai doi ani după ce am dezvăluit detaliile asupra a ceea ce, la vremea respectivă, avea nume de cod Banias, convergenţa de procesare-comunicaţii a devenit un fenomen mainstream. Un exemplu ar fi faptul că peste 76.000 de carduri pentru reţele wireless se adaugă în fiecare zi la infrastructura de procesare la nivel global. Este un argument care arată limpede că fenomenul convergenţei se bucură deja de un succes promiţător. Acest lucru nu se întâmplă numai în aria PC-urilor, ci estimăm că până în anul 2010 vor fi peste 2,5 miliarde de dispozitive wireless handheld capabile să ofere funcţii de comunicare, combinate cu puterea de procesare a PC-urilor avansate existente la ora actuală", a subliniat Otellini.

Cantitatea foarte mare de informaţii disponibile în urma acestui eveniment, combinată cu spaţiul disponibil restrâns, mă împiedică să mă avânt într-o prezentare detaliată a fiecărei tehnologii aduse în discuţie. Voi încerca să enumăr temele prezentate, cu promisiunea ca în numerele viitoare, odată cu apropierea de stadiul de concretizare a fiecărei tehnologii în parte, să revenim cu informaţii complete.

Noile procesoare desktop

Dincolo de mult anunţata lansare a noului Prescott, apariţia discuţiilor legate de o nouă versiune de procesor, Pentium4 Extreme Edition, a stârnit destulă nedumerire în rândul analiştilor. Aşa cum ne-am obişnuit, reprezentanţii Intel nu pot fi atraşi în discuţii pe teme care nu le convin, însă există o părere destul de răspândită conform căreia Pentium4 Extreme Edition ar reprezenta o soluţie de umplere a spaţiului de timp lăsat gol de întârzierea lui Prescott. Această părere a fost alimentată şi de reticenţa cu care cei de la Intel au discutat despre Prescott, chiar dacă în cadrul saloanelor de prezentare din cadrul IDF au existat sisteme echipate cu asemenea procesoare. Un răspuns destul de la îndemână ar putea consta în lansarea liniei AMD Athlon64 la sfârşitul lunii septembrie 2003, înainte ca Prescott să poată fi gata, Pentium4 Extreme Edition putând astfel oferi o posibilă alternativă.

Purtând denumirea completă de "Pentium4 Processor with Hyper-Threading, Extreme Edition", noul procesor rulează la 3,2 GHz cu FSB la 800 MHz. El este construit pe nucleul Gallatin, care a fost iniţial dezvoltat pentru procesoarele Xeon pentru staţii de lucru şi servere. Cei 2,5 MB de memorie cache secundară sunt divizaţi în 512 kB de cache L2 şi 2 MB de cache L3. Motivul pentru adăugarea unui cache L3 rezidă probabil în probleme legate de arhitectura cipului. Adăugarea unui cache L3 pe o suprafaţă disponibilă mai mare este mai uşoară decât extinderea zonei de cache L2 existente deja. Dezavantajul acestei soluţii constă în latenţa mai mare a memoriei cache L3 decât cea a memoriei cache L2. Tehnologia de fabricaţie folosită este tot cea de 0,13 microni, restul arhitecturii fiind preluată de la vechiul Northwood.

Generaţia SerialATA 2.0

Odată cu penetrarea din ce în ce mai largă a standardului SerialATA 1.0, membrii grupului de dezvoltare SerialATA şi-a îndreptat atenţia către noua versiune a specificaţiilor. Cea mai clară modificare va consta în creşterea lăţimii de bandă pe porturile SATA. Actualul standard permite o rată de transfer de maxim 150 MBps, în timp ce noua versiune va creşte la 300 MBps, ceea ce va deveni comparabil cu rata de transfer a standardului UltraSCSI 320.

SATA 2.0 va oferi command queuing nativ, ceea ce poate rezulta ăn creşterea cu până la 30% a eficienţei în administrarea traficului. De asemenea, se va cunoaşte o îmbunătăţire a performanţelor în medii de lucru multitasking şi multi-proces.

O altă îmbunătăţire adusă de SATA 2.0 va fi suportul pentru echipamente SATA externe. Conectorii folosiţi vor fi uşor modificaţi pentru o prindere mai stabilă, iar cablurile vor fi mai grele, datorită sistemului de rigidizare folosit. Nu în ultimul rând, capabilitatea de conectare/deconectare în timpul funcţionării aduce o mulţime de noi posibile întrebuinţări sistemelor de stocare cu SATA.

Big Water?

De mai bine de un an Intel lucrează pentru dezvoltarea unui nou standard form-factor, numit Big Water. Numele oficial este acum BTX (Balanced Technology Extended). Principalele scopuri ale lui BTX sunt acelea de a crea un form-factor are să faciliteze răcirea mai bună a procesoarelor tot mai rapide şi minimizarea nivelului general de zgomot produs de PC. Un factor cheie al BTX constă în modul în care aerul este circulat în sistem. Aerul este captat prin intermediul unui singur ventilator de dimensiuni mai mari (de obicei 120 mm în diametru), care foloseşte o viteză de rotaţie relativ mică. Un aspect interesant în construcţia ventilatorului este sistemul acestuia de prindere. În trecut sistemul de prindere consta într-o ramă în jurul ventilatorului. Inginerii Intel au creat un stator, care este mai complex şi aduce pe lângă ramă o componentă asemănătoare cu paletele ventilatorului, dar care nu se roteşte. Statorul prezintă o paletă în plus faţă de ventilator, şi este proiectat pentru a redirecţiona aerul provenit din ventilator, astfel încât să se obţină un nivel mult mai scăzut al zgomotului.

Aerul captat de ventilator este direcţionat prin intermediul unei galerii direct deasupra radiatorului de pe procesor. Placa video este de asemenea plasată undeva pe circuitul primar fluxului de aer.

PCI Express

Împreună cu PCI-SIG (Peripheral Component Interchange Special Interest Group), Intel încearcă să creeze un curent favorabil introducerii standardului PCI Express. Alături de formatul BTX, această tehnologie va conduce la remodelarea arhitecturii PC-ului, aşa cum o cunoaştem astăzi. Aflat de ceva timp în discuţie, PCI Express reprezintă succesorul arhitecturilor PCI şi al PCI-X. Arhitectura serială PCI Express oferă lăţime de bandă scalabilă de la 2,5 la 80 Gbps şi furnizează facilităţi avansate pentru a face faţă nevoilor de input/output ale viitoarelor sisteme. Acestea vor folosi procesoare peste 10 GHz, memorii mai rapide, plăci video mai performante, precum şi interfaţă Ethernet Gb şi 10 Gb. În cadrul IDF 2003, ATI a prezentat o placă video PCI Express, folosind un procesor al cărui nume nu este încă disponibil.

Puterea consumată rămâne o problemă, capacitatea de alimentare oferită de PCI Express fiind de 75W, insuficient însă pentru generaţiile de plăci video de nivel înalt preconizate pentru anul viitor. Astfel, sursele ATX cu conectori de 20 de pini disponibile astăzi, ar putea să nu mai fi de ajuns, fiind posibilă o migrare către sursele de staţii de lucru şi servere, de 24 de pini. Datorită necesităţilor de putere ale viitoarelor generaţii de procesoare şi plăci grafice, Intel sugerează folosirea unor surse de minimum 300W în sistemele PCI Express.

Casa digitală şi protejarea conţinutului

Potrivit Intel conceptul de "digital home" se referă la momentul în care consumatorul va putea accesa conţinutul media oricând, oriunde şi cu ajutorul oricărui dispozitiv din locuinţa sa. Câteva produse noi sunt programate pentru viitorul apropiat, printre ele numărându-se şi Gateway LCD Media Center. Soluţia foloseşte un procesor Pentium 4 cu HT2, permiţând consumatorilor să ruleze mai multe programe simultan. De exemplu, utilizatorul îşi poate înregistra emisiunea TV preferată în background, jucând în acelaşi timp un joc 3D.

În acelaşi timp, proiectul cunoscut sub numele LaGrande este prezentat de Intel ca fiind o soluţie hardware de protecţie împotriva hackerilor. Discuţiile din cadrul forumului au evidenţiat însă şi o altă posibilă utilizare a noii tehnologii, şi anume pentru protecţia conţinutului digital. Problema ridicată de diverşi analişti a fost însă dacă nu cumva furnizorii de conţinut alături de producătorii hardware încep să trateze utilizatorii drept "consumatori" de conţinut şi cu ca "deţinători" de conţinut. Însă aceasta este o discuţie mult mai amplă, care va genera încă multe comentarii.