Comentarii şi interviuri - PC Magazine Romania, Octombrie 2003

Irina Athanasiu
Profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucureşti.

O lume fragilă, fragilă de tot

Orice istorie a Internetului menţionează faptul că începuturile sale s-au bazat pe o finanţare provenită de la DARPA (U.S. Defense Advanced Research Projects Agency). S-a dorit găsirea unei soluţii pentru îndeplinirea condiţiei - nici o locaţie să nu rămână izolată din punct de vedere al comunicaţiilor în caz de război, catastrofă naturală, etc.

Recenta pană de curent care a afectat statul New York şi nu numai, a demonstrat fragilitatea acestui model. Deşi a funcţionat tot timpul, mulţi utilizatori din zona afectată nu au avut acces la Internet pentru simplul motiv că pentru a funcţiona un calculator sau orice alt dispozitiv electronic are nevoie de curent electric. Şi atunci ce fac serverele ascunse în buncăre despre care se spune că rezistă la explozii atomice şi sunt alimentate din surse proprii? Comunică cu alte servere situate în alte buncăre? Internetul nu a fost cea mai importantă utilitate la care nu au avut acces cei rămaşi fără curent electric. Până la informaţii oamenii nu au avut apă, ascensoare, frigidere, metrouri, semafoare şi multe alte lucruri despre care uitam că le avem "datorită" curentului electric. Şi fără de care nu mai ştim să ne descurcăm.

Dimensiunile nemaiîntâlnite ale zonei afectate se datorează unui concept modern: globalizarea. Pentru utilizarea eficientă a resurselor, reţelele electrice din diferite state au fost interconectate, astfel încât dacă undeva este o cerere mai mare şi în altă parte există un surplus se produce o echilibrare, cei implicaţi decontându-şi ulterior consumurile. Ideea este foarte bună, dar în absenţa ei pana de curent ar fi fost limitată la o zonă geografică mult mai restrânsă şi revenirea s-ar fi făcut mai rapid. Cine a fost de vină, care sunt explicaţiile accidentului, până la urmă nici măcar nu are importanţă. Ce este important este că a fost posibil. Şi dacă s-a putut întâmpla acolo se poate întâmpla oriunde şi în forme neprevizibile.

De câteva luni ofensiva viruşilor asupra Internetului pare să se intensifice şi să capete caracteristici noi. De exemplu virusul SoBig, care a debutat în luna ianuarie ca o demonstraţie de concept, adaugă o lecţie nouă (nu neapărat de securitate a sistemelor mai curând de psihologie) cu fiecare variantă. Virusul atacă numai sistemele Windows. Poate pentru că numărul calculatoarelor care rulează Windows este mai mare. Sau pentru că mulţi utilizatori nefiind de specialitate sunt mai puţin atenţi la securitatea sistemelor. Fiecare lecţie este exersată pentru un interval finit de timp. După care apare o nouă lecţie mai avansată. Suntem în plin roman poliţist, în care infractorul vrea ca toată lumea să ştie de el. Ştirile despre acest virus trec din paginile destinate IT-ului în prima pagină a ziarelor. A fost virusat un număr relativ mare de calculatoare. Din ceea ce se ştie, calculatoarele afectate transmit mesaje care virusează alte calculatoare şi execută un program pregătit pentru a prelua in acelaşi moment, din Internet, un program care se va executa şi despre care nu se ştie nimic. Varianta curentă SoBig.F a expirat pe 10 septembrie 2003. Deocamdată nu au apărut ştiri că ar exista un SoBig.G. Poate că acest experiment s-a încheiat. Până acum efectele acestui virus au constat în creşterea numărului de mesaje transmise în Internet. La ce nivel de accelerare a acestui fenomen se poate ajunge la blocarea Internetului pentru un interval semnificativ de timp, nu se ştie, după cum nu se ştie dacă acesta este scopul. Dacă ar fi să considerăm în continuare că suntem într-un roman poliţist, autorul trebuie să aibă în minte ceva la care "băieţii buni" nu s-au gândit. Era clar că pentru fiecare variantă nouă de virus firmele specializate în antiviruşi o să producă rapid un mecanism de identificare şi curăţare. După atâtea luni în care s-a repetat, inclusiv în mass-media, ideea că trebuie instalate programe antivirus şi actualizat sistemul de operare conform recomandărilor Microsoft este de presupus că a crescut numărul celor care au făcut-o. Era de presupus că organismele specializate vor găsi şi opri serverele despre care se ştie că urmează să conţină "programul". Şi atunci? La ce să ne aşteptăm? Ne priveşte?

Cu sau fără Internet suntem conectaţi şi facem parte dintr-o lume fragilă în care nu se mai poate supravieţui în izolare. Şi poate că nici altfel?