Soluţii - PC Magazine Romania, Iunie  2002

Motto: "Corpus omne perseverare în statu suo quiescendi vel movendi uniformiter în directum, nisi quantenus illud a viribus impressis cogitur statuum suum mutare."

("Corpurile rămân întotdeauna în stare de repaus sau de mişcare uniformă în linie dreaptă, atât timp cât nu există o forţă aplicată care să le schimbe această stare de mişcare.")

Falsă introducere în artele marţiale

Răzvan Sandu

Poate că cea mai mare schimbare pe care Linux vrea să o aducă în lumea TI este aceea a mentalităţii utilizatorilor. Multe tehnologii schimbă modul cum privim calculatorul ca instrument, dar aici vorbim de o regândire a felului cum ne înţelegem pe noi înşine. Cum ne autocunoaştem. Cum ne autodisciplinăm. Cum devenim mai educaţi, mai stăpâni pe sine. Mai buni. Şi mai moderni.

Despre aceste lucruri fundamentale - documentare, lectură, autoeducare, redefinire - va fi vorba în cele ce urmează. Acesta este codul samuraiului care pune piciorul în lumea Unix.

Chemarea străbunilor
Înrudindu-se cu familia Unix, Linux beneficiază de cea mai mare moştenire de cultură tehnică care există în domeniul TI. Asta impune respect, fiindcă, din anii `70 încoace, o întreagă generaţie de programatori celebri, studenţi şi hackeri din toată lumea şi-a pus amprenta asupra Unix.

Îndepărtându-vă sistemele de operare Microsoft, senzaţia de "stânjeneală" pe care o veţi avea la început va fi cu atât mai mare cu cât foarte puţine cărţi, persoane sau situri vă vor explica noţiunile de bază. Acest lucru se datorează şi faptului că Unix este mediul de lucru zilnic pentru studenţii celor mai multe universităţi occidentale. Studenţi care capătă primele deprinderi despre el încă din anul I - contul de utilizator şi adresa de e-mail individuale se primesc la înscriere. Cu timpul, posibilităţile de comunicare şi atenta proiectare ce stă în spatele Unix-ului devin ca o a doua natură - excelent punct de plecare pentru formarea viitorilor absolvenţi! În România, Unix este o mare necunoscută dincolo de porţile facultăţilor de automatică. De aceea, fondul iniţial de cunoştinţe trebuie obţinut pe alte căi.

Nu aş vrea ca dvs. să repetaţi experienţa mea personală. Mărturisesc că, la începutul studiului, îmi vărsam furia pe nevinovata tastatură - în ciuda a 15 ani de experienţă în DOS şi Windows, nici nu reuşeam să închid corect calculatorul! Deci, vă recomand, pentru început, un document foarte general: Unix and Internet Fundamentals HOWTO. El poate fi obţinut de la www.tldp.org şi reuşeste, în câteva pagini, să facă o introducere pentru cei total străini de mediile Unix.

Mergi cu mine până la biblioteca şcolii ?
Încercând să obţineţi primele noţiuni despre Linux din cărţi, vă veţi izbi de la început de dificultăţi. Viteza extraordinară cu care acest proiect evoluează face ca lucrările apărute pe piaţă să fie, de obicei, depăşite încă de la apariţie. Potenţialii autori nici nu se încumetă să scrie foarte multă documentaţie în formă clasică - ce rost ar avea să publici o carte care, la lansare, nu va mai interesa pe nimeni?

Faptul de a citi că o sarcină se poate rezolva într-un anumit mod şi a descoperi că în practică cele scrise nu sunt aplicabile poate fi derutant. Parcurgeţi întotdeauna secţiunea introductivă a cărţii, acolo unde autorii scriu la ce versiune de Linux şi la ce distribuţie anume se referă lucrarea. Comparaţi aceste date cu cele ale Linux-ului instalat - dacă diferenţa este mare, informaţiile prezentate ar putea fi deja perimate.

Excepţie fac cărţile destinate începătorilor, care descriu acea parte a sistemului comună tuturor mediilor Unix - ele constituie un bun început pentru un studiu serios. Însă în scurt timp vă veţi plictisi să citiţi, sub diverse forme, despre procedura de copiere a unui fişier dintr-un director în altul. Şi atunci ?

Lucrări care v-ar putea fi de ajutor sunt şi manualele diverselor versiuni de Unix comercial. Ele nu se găsesc pe piaţa românească în mod curent, iar preţurile sunt destul de mari, dar scrierea lor didactică v-ar putea fi utilă pentru a înţelege bazele - acel "fond comun" de cunostinţe Unix despre care vorbeam la început.

Recent, câteva edituri româneşti au adus pe piaţă mai multe traduceri excelent realizate, destinate novicilor. Fără pretenţia de a putea furniza o listă completă, iată câteva titluri:

• Levine, John R.; Levine, Margaret Young - "Unix pentru to(n)ţi", Ed. Teora, Bucureşti, 1996
  
• Hall, Jon "maddog"; Sery, Paul G. - "Red Hat Linux pentru ... amici!", Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001
  
• Qualline, Steve - "Descoperiţi sistemul de operare Linux", Ed. Teora, Bucureşti, 1998
  
• "Internet pentru începători", editată sub auspiciile Fundaţiei Soros
  
• Barkakati, Naba - "Totul despre Red Hat Linux", Ed. Teora, Bucureşti, 2001
  
• Carter, Gerald; Sharpe, Richard - "Samba", Ed. Teora, Bucureşti, 2001
  
• Wilensky, Marshall; Leiden, Candace - "TCP/IP pentru to(n)ţi", Ed. Teora, 1996
  

Reviste
Despre rolul revistelor în peisajul TI românesc cred că nu mai este cazul să mai adaug nimic. Probabil că cei mai mulţi dintre actualii utilizatori le datorează accesul la Linux. Publicaţiile din domeniu ne-au adus nu numai distribuţiile (prin intermediul CD-ului insoţitor), dar şi un fond important de cunoştinţe de pornire, de neînlocuit.

Oceanul de biţi
Surpriză, nu? - Internetul este cea mai bogată sursă de documentaţie pentru Linux. Principala dificultate constă în a găsi şi a sorta această mare de informaţii.

Tot mai des, generaţiile noi de utilizatori tind să confunde web-ul cu internetul în sine. Se ignoră faptul că World Wide Web-ul este numai unul dintre serviciile marii reţele, celelalte fiind poşta electronică, FTP-ul, Gopher-ul, WAIS-ul, news-ul, finger-ul, chat-ul etc. Pentru dvs., aceasta este o confuzie care trebuie definitiv înlăturată!

Cel puţin câteva dintre serviciile internet amintite sunt importante surse de informare pentru Linux. Desigur, cel mai popular şi accesibil ar fi web-ul, dar şi listele de discuţii, news-ul şi serverele FTP pot contribui în aceeaşi măsură la obţinerea documentaţiei.

Iată numai câteva resurse avute la dispoziţie:

• Liste de întrebări frecvent puse. Dacă dvs.vă confruntaţi cu o problemă, este foarte probabil ca şi altcineva să fi pus întrebări despre ea. Listele cu Frequently Asked Questions (FAQs) sunt punctul de start al oricărei căutări de informaţie, pe pagini web sau în documente tipărite. De acolo trebuie întotdeauna să începeţi.
  
  
• Documentele HOWTO. Atunci când doriţi să rezolvaţi o sarcină specială, ce se adresează unei zone delimitate a sistemului ("Ce trebuie să fac pentru a-mi configura imprimanta?" sau "Cum pot primi şi trimite e-mail-uri?"), răspunsul se găseste în documentele numite HOWTO. Aceste documente, scrise de voluntari experimentaţi, sunt disponibile pe situl The Linux Documentation Project (TLDP), la www.tldp.org/, dar toate marile portaluri vă vor trimite şi către alte locaţii.
  Din ce în ce mai mult, români din ţară şi din diaspora contribuie la traducerea documentaţiei Linux şi în româneşte. Dacă doriţi să participaţi, contribuţia dvs. este oricând binevenită - acesta este cheia care asigură accesul unui număr mai mare de utilizatori de la noi la o cultură alternativă Windows-ului. Situl TLDP şi cel al Grupului Utilizatorilor Români de Linux (RLUG - www.lug.ro) vă pot îndruma cum să vă oferiţi ajutorul.
  
  
• Liste de discuţii prin poşta electronică. Până acum câţiva ani această modalitate de obţinere a suportului tehnic era aproape necunoscută la noi. O listă de discuţii este o comunitate de utilizatori, definită ca atare pe un server, care schimbă informaţii despre un anumit subiect. Mesajele postate de un participant sunt trimise serverului listei, iar aceasta are grijă ca fiecare dintre membrii săi să le primească pe toate. De obicei, este modalitatea cea mai rapidă de a obţine soluţii pentru problemele tehnice - funcţionează excelent. Aţi încercat vreodată să sunaţi la numărul de telefon indicat în prospectele software-ului comercial pentru obţinerea asistenţei? Este foarte probabil ca răspunsul obţinut după o lungă aşteptare să fie "Ne pare rău, este vorba de o configurare deosebită la care nu vă putem ajuta ...". Ahhhhhh !
  
  

Pentru Linux, listele cele mai active în România par a fi cele găzduite de portalul România Online (lista linux-l@rol.ro) şi cele ale RLUG (rlug@lug.ro, offtopic@lug.ro, humour@lug.ro etc.)

• News. În ciuda numelui, serviciul Usenet News nu se referă numai la ştiri. Funcţia sa este asemănătoare listelor de discuţii prezentate mai sus, dar mecanismul de replicare a "articolelor" ("articles") este diferit. Subiectele sunt organizate în uriaşi arbori ierarhici, astfel încât vă puteţi abona la grupuri de discuţii despre orice subiect imaginabil.
  Din păcate, deşi cantităţile de date vehiculate sunt impresionante, această formidabilă sursă de informaţie pare a fi mai puţin folosită la noi. Dacă aveţi acces la un server News, puteţi configura programele Outlook Express sau Outlook pentru a prelua ştirile unui anumit grup (v. menurile Tools -> Accounts -> News, respectiv View -> Go To -> News). Pentru Linux, câteva exemple de newsreadere (programe-client pentru serviciul News) sunt trn, tin şi Pine, disponibile gratuit în distribuţie.
  

Iată câteva denumiri de grupuri News
relevante: comp.os.linux.help, comp.os. linux.setup, comp.os.linux.answers, comp. os. linux.announce, comp.os.linux.advocacy, comp.unix.misc

• File Transfer Protocol (FTP). Pe lângă programe, serverele FTP pot conţine şi documentaţie: fişiere README, manuale în format .pdf etc. Vă semnalez faptul că distribuţia Red Hat este "oglindită" ("mirrored") pe cel puţin trei situri FTP din România: //ftp.dntis.ro/, //ftp. timisoara. roedu.net şi //ftp.warp.ro.
  

Ajunşi aici, mă simt dator să fac o recomandare. Modalitatea de acces la un server FTP prin intermediul unei pagini web (prin protocolul HTTP) este comodă, dar pentru descărcarea propriu-zisă a programelor folosiţi protocolul FTP (prin intermediul clienţilor specializaţi). Beneficiaţi astfel de avantaje: reluarea descărcării în cazul în care legătura internet s-a întrerupt brusc în timpul download-ului şi utilizarea cu mai mare eficienţă a lăţimii de bandă. În definitiv, protocolul FTP a fost special proiectat în acest scop! Sub Windows, programele-client sunt utilitarul ftp clasic (în linie de comandă) sau popularul CuteFTP, iar Linux vă oferă (şi) unealta mea preferată, wget.

• Manuale şi ghiduri "pas cu pas". Manualele online şi ghidurile asistate ("tutorials") vă oferă o imagine coerentă a cunostinţelor despre Linux. O lectură aproape obligatorie sunt excelentele "Linux System Administrator's Guide - SAG" ("Ghidul administratorului de sistem Linux") şi "Linux Network Administrator's Guide - NAG" ("Ghidul administratorului de reţea Linux"), disponibile în cadrul proiectului TLDP. Un foarte serios document destinat studiului gradat este şi cel oferit de Rute (www.obsidian.co.za/rute/).
  
  
• World Wide Web. Nu pot inventaria aici multitudinea de resurse oferite de web pe tema Linux-ului. Este suficient să folosiţi un motor de căutare pentru a găsi instantaneu câteva sute de link-uri către situri ce conţin referinţe. Le voi aminti numai pe cele fundamentale: www.linux.org, www.kernel.org, www.sourceforge.net, www.freshmeat.net, www.tldp.org, www.gnu.org, www.ibiblio.org, la care se adaugă paginile principale ale distribuţiilor (ca www.debian.org) şi subpaginile dedicate documentaţiei (ca www.redhat.com/docs).

În ţară, resursele web destinate Linux-ului tind să se grupeze în jurul furnizorilor de internet, al revistelor, al siturilor întreţinute de hackeri şi al grupurilor oficiale de suport. Detalii puteţi găsi la www.lug.ro. O modestă încercare personală de a identifica cât mai multe resurse Linux în România este situl proiectului Linux Will Go To Romania (www.linuxwill.go.ro).

Ai carte, ai parte
De ce Linux este cotat ca software gratuit de vreme ce achiziţionarea pachetului original al unei distribuţii poate costa peste 200$? Răspunsul ar fi acela că softul în sine este gratuit - se găseşte pe internet - dar serviciile adăugate (împachetarea pe CD-ROM, documentaţia tipărită însoţitoare, suportul, preconfigurarea şi alte "ajustări" care fac exploatarea mai comodă) costă bani. Din când în când, este recomandabil să faceţi lectura manualelor distribuţiei dvs., pentru a descoperi noutăţile. Spre exemplu, pachetul Red Hat 7.0 DeLuxe conţine următoarele materiale ce ţin de informarea utilizatorului:

• Documentation CD (#3 - ghiduri, manuale, FAQs, HOWTO-uri în mai multe limbi)
  
• Source CD (#4 - sursele programelor din distribuţie)
  
• Red Hat Installation Guide (tipărit)
  
• Red Hat Getting Started Guide (tipărit)
  
• Red Hat Resource Guide (tipărit)
  
• Pliante, autocolante cu sigla Red Hat şi alte materiale publicitare
  
• Formular de înregistrare ca utilizator autorizat
  
• Dreptul de acces la situl de suport Red Hat Network (//rhn.redhat.com) pentru o perioadă limitată
  

Sunt prea puţine firmele româneşti care oferă, în momentul de faţă, pachetele originale ale distribuţiilor - personal, n-am reuşit să identific decât Romsym Data, Genesys România, ProVision şi MaroNet. Lipsa acestor "boxed set"-uri se simte cel mai acut în magazine, care par a ignora complet software-ul non-Windows - cu toate că numărul de utilizatori din acest segment a crescut exponenţial. Concurenţa, clar, nu funcţionează încă - este şi vina noastră, a celor ce folosim Linux. Haideţi să-i întrebăm, din ce în ce mai des... De noi cine se ocupă? Declar licitaţia deschisă!

V-au dat manuale gratuite la şcoală?
Ceea ce în Windows se numeste help, în Unix se cheamă pagină manual (man) sau pagină info. Sistemul man cuprinde scurte descrieri ale utilizării unui program, în general nu mai lungi de o pagină, în timp ce fişierele info pot conţine întreaga documentaţie a acestuia. Spre exemplu, comanda man emacs va afişa câteva informaţii despre editorul de texte emacs, în timp ce info mgetty vă va oferi acces la "povestea" completă despre faxing. Atenţie, însă: paginile manual sunt destinate doar persoanelor care vor să-şi reamintească rapid sintaxa unei comenzi deja cunoscute.

Întoarcerea la surse: iarba verde de acasă ...
Un vechi slogan Unix spune "Use de force / Read the source". Pentru dvs., sursele programelor sunt izvorul ultim de informaţie, unde puteţi descoperi toate detaliile de implementare. Ba mai mult, puteţi opera modificări. În general, limbajul folosit este C, mai rar C++, iar comentariile incluse în fişiere vă pot fi cu atât mai utile cu cât mulţi din autorii acestor programe sunt adevăraţi experţi mondiali...

Dacă nu aţi avut ocazia să utilizaţi până acum instrumente avansate de programare, Linux le oferă pe întreg lanţul de la sursă la executabilul final. Printre altele, puteţi beneficia gratuit de sisteme de arhivare automată ce ţin evidenţa versiunilor succesive ale fişierelor-sursă, destul de greu de sincronizat în cazul lucrului în echipă. Acestea sunt Concurrent Version System (CVS) şi mai vechiul Revision Control System (RCS). Cât despre compilatorul gcc al Proiectului GNU (zis, de unii, şi "compilatorul lui Stallman"), eu nu-mi pot permite să fac nici o apreciere - programatori cu experienţă spun că numai celebrele compilatoare ale firmei Borland par să fi ajuns vreodată la un asemenea nivel de calitate.

Scrieţi numai în Esperanto
Începând studiul, vă veţi confrunta curând cu o întrebare mai puţin evidentă: ce format de fişier ar trebui să folosesc pentru documentaţie? Partizanii Windows-ului vă vor privi ciudat, fiindcă li se pare firesc să folosească, tacit, formatul Word (.doc). Însă acesta este un format proprietar Microsoft. Atunci?

Scopul pentru care creaţi documente determină formatul lor. Pentru fişiere ce urmează a fi vizualizate sau imprimate cu o calitate ireprosabilă, formatul Portable Document Format (.pdf) este întotdeauna preferat. Fişierele .pdf pot fi deschise cu Acrobat Reader, pe orice platformă hardware/software. Fişierele PostScript (.ps) sunt destinate tipăririi - fie direct, pe imprimantele care cunosc acest limbaj, fie prin intermediul filtrelor. Documentele pentru publicare pe internet vor folosi HTML (cu cât mai puţine extensii nestandard), iar când spaţiul ocupat este un criteriu important, formatul text (.txt) este imbatabil.

În ultimul caz, fişierele create sub Windows şi Linux nu sunt perfect compatibile. Mediile Microsoft folosesc perechea de caractere ASCII CR/LF drept secvenţa de sfârşit de linie, dar maşinile Unix utilizează doar LF. Ca urmare, un text redactat sub Linux va apărea în Notepad ca o singură linie, foarte lungă. Nu vă îngrijoraţi: Word detectează problema şi va formata corect un text pe care l-aţi adus din mediul Unix.

Dacă sunteţi deja în situaţia de a redacta documente în Linux, vă recomand călduros formatul Standard Generalised Markup Language (SGML), o variantă mai generală a clasicului HTML. Modalitatea cea mai uzuală de a crea un document SGML este exportarea din excelentul procesor de text Lyx, (la www.lyx.org îl găsiţi în versiuni Linux şi Windows). Rezultatele obţinute fiind cu adevărat impresionante, facilităţile acestui sistem de pregătire a documentelor vor face obiectul unei discuţii viitoare.

Mă voi mărgini să spun că un document .sgml poate fi transformat, printr-o singură comandă, spre mai toate formatele posibile: ASCII, HTML, PostScript, Device Independent File (.dvi), Rich Text Format (.rtf) şi apoi Word (.doc) etc. în lumea Windows, aţi visat întotdeauna să dactilografiaţi un text o singură dată, apoi să puteţi să-l folosiţi, fără modificări, ca fişier de imprimat, hypertext, text ASCII, text formatat etc. Visul dvs. a devenit acum realitate.