Legislaţie - PC Magazine Romania, Iunie 2002

Transformarea neautorizată a programelor pentru calculator

Lucian Bondoc Miculiţi & Asociaţii - Linklaters

După cum se cunoaşte, România prezintă o rată înaltă a criminalităţii în domeniul pirateriei software. Printre cauzele acestui fenomen se numără avantajele economice ale unor astfel de "practici'', imperfecţiunile cadrului legislativ, dificultăţile de implementare a legii, inclusiv din cauza slabei dotări a instituţiilor abilitate, precum şi oportunităţile deosebite pe care le oferă internetul şi dezvoltarea, în general, a unor noi tehnologii în materie - toate acestea coroborate cu numărul mare de experţi în informatică din România (o bună parte dintre aceştia aflându-se încă pe băncile şcolilor şi ale facultăţilor).

Este interesant, totuşi, de observat că, după cum demonstrează numeroase studii, o bună parte dintre atingerile care se aduc în România dreptului de autor asupra programelor pentru calculator se datorează, pur şi simplu, insuficientei cunoaşteri a cadrului legal existent şi, în consecinţă, ignorării gravităţii sancţiunilor prevăzute pentru astfel de acte.

Un exemplu de astfel de practică nelegală, relativ raspândită printre tinerii programatori români, este folosirea unui software existent, în vederea creării unei aplicaţii noi pe baza acestuia, fără să existe însă autorizarea prealabilă în acest sens a titularului dreptului de autor asupra programului respectiv. În cele ce urmează, ne propunem să prezentăm pe scurt cadrul legal aplicabil unor astfel de situaţii, cu dorinţa de a contribui la evitarea apariţiei unor grave dificultăţi pentru oameni cu o bună pregătire în domeniul informaticii.

Cu caracter general, în primul rând subliniem că protejarea juridică a unui program pentru calculator se asigură, în principal, pe calea recunoaşterii dreptului de autor asupra programului respectiv, regim juridic ce implică o serie de drepturi exclusive cu privire la acesta.

De asemenea, mai trebuie arătat că Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi alte drepturi conexe (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996) ("Legea nr. 8/1996") conţine, în Capitolul VI, o reglementare specială dedicată limitărilor permise cu privire la exercitarea drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator, ce derogă de la prevederile de drept comun (generale) prevăzute de menţionata lege. Prin această reglementare specială, programatorii beneficiază de un regim de protecţie mai energic, cu consecinţa că posibilitatea de a utiliza, copia, modifica etc. un program protejat, fără acordul prealabil al autorului, este semnificativ limitată.

În ceea ce priveşte modalităţile de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor (în condiţiile în care drepturile morale de autor nu sunt transmisibile), avându-se în vedere prevederile Legii nr. 8/1996, se poate deduce că acestea sunt:

i) contractul de cesiune a programului;
ii) contractul de închiriere a programului;
iii) contractul de utilizare a programului.

Sub aspectul ipotezei aflate în analiză, este de notat că, în conformitate cu art. 73 lit. (b) din Legea nr. 8/1996, autorul unui program pentru calculator beneficiază de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza, printre altele, "traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator'' (sublinierea noastră).

De aici rezultă, în mod clar, că pentru efectuarea oricărei transformări a unui program de calculator este imperativă obţinerea autorizării prealabile din partea autorului (sau a altui titular al dreptului de autor asupra acelui program). Este, de asemenea, supusă acestei autorizări reproducerea rezultatului transformării respective. În ambele cazuri, nu trebuie să fie prejudiciate drepturile de autor ale persoanei care transformă programul pentru calculator, în măsura în care transformarea se realizează cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege.

Prin excepţie, art. 76 din lege stabileşte că "În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.''

În concluzie, elaborarea unei aplicaţii pe baza unui program, fără autorizarea titularului dreptului de autor asupra respectivului program pentru calculator, reprezintă o încălcare a dreptului acestuia din urmă.

Cesiunea ("vânzarea") sau orice alt act juridic având ca obiect o astfel de aplicaţie este, de asemenea, supusă autorizării titularului dreptului de autor asupra programului pe baza căruia s-a creat aplicaţia respectivă iar, în măsura în care un asemenea act juridic s-a efectuat fără autorizarea respectivă, acesta reprezintă, de asemenea, o încălcare a dreptului de autor.

Sancţiunile prevăzute de către Legea nr. 8/1996 pentru astfel de atingeri aduse dreptului de autor sunt foarte severe, ţinând - inclusiv - de sfera dreptului penal. Astfel, conform art. 140 lit. d) din lege, "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 lei la 3 milioane lei fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o operă, pentru a obţine o operă derivată''. Este de menţionat că acţiunea penală cu privirea la infracţiunea menţionată mai sus se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că, din punct de vedere practic, atunci când un programator intenţionează să aducă îmbunătăţiri unui program existent, cea mai sigură cale din punct de vedere juridic este aceea de a se adresa titularului dreptului de autor cu privire la acel program în vederea obţinerii de la acesta a autorizării prealabile pentru elaborarea unei noi aplicaţii. În acest scop, internetul oferă căi de informare şi de contact rapide. Autorizarea autorului programului respectiv se va concretiza, de obicei, într-un contract de licenţă ce va stabili drepturile cu privire la eventuala aplicaţie care s-ar obţine, cu stabilirea, de exemplu, a unei cote procentuale din profiturile obţinute din exploatarea comercială a noii aplicaţii în favoarea autorului programului "de bază". Deşi eventualitatea ne-autorizării nu poate fi exclusă, trebuie, totuşi, avut în vedere că, în principiu, titularii drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator preferă să coopereze, decât să fie ocoliţi, fie prin dezvoltarea pieţei negre, fie prin orientarea programatorilor valoroşi către concurenţă.

Dacă un programator a elaborat deja o astfel de aplicaţie, fără să fi avut autorizarea titularului dreptul de autor asupra programului "de bază", situaţia este, desigur, mai complicată. Într-adevăr, după cum se poate deduce din precizările anterioare, acea persoană a comis deja o încălcare serioasă a legii, susceptibilă chiar de sancţionare penală.

În opinia noastră, şi în acest caz este necesară contactarea autorului programului transformat în vederea obţinerii autorizării pentru elaborarea acelei aplicaţii. Dacă acesta va acorda licenţa respectivă, situaţia se simplifică, iar autorul aplicaţiei o va putea exploata în condiţiile licenţei.

În cazul în care autorizarea respectivă este refuzată, autorul transformării nu va putea să o exploateze în mod legal. Acesta mai are, totuşi, posibilitatea să se adreseze unor beneficiari de licenţă care au dreptul să elaboreze noi aplicaţii, cu o propunere de colaborare. După semnarea contractului respectiv, autorul aplicaţiei va putea să facă publică reuşita sa şi să o exploateze în condiţiile contractului menţionat.

În măsura în care aplicaţia realizată fără acordul autorului programului de bază a fost deja comercializată (de asemenea, fără acordul aceluiaşi autor), mai multe aspecte trebuie avute în vedere. În primul rând, autorul aplicaţiei se află într-o situaţie dificilă, fiind pasibil de sancţiunile menţionate mai sus.

Considerăm în continuare foarte importantă contactarea titularului drepturilor de autor asupra programului "de bază'' în vederea obţinerii licenţei respective.

Dacă autorizarea (licenţierea) este obţinută şi comercializarea anterioară se încadrează în condiţiile acestei licenţe, situaţia se simplifică, autorul aplicaţiei având doar obligaţia să împartă cu autorul programului de bază profiturile din comercializare, conform înţelegerii lor.

Dacă aplicaţia a făcut obiectul unei cesiuni totale, sau, oricum, a fost transmisă în condiţii diferite de cele posibile pe baza licenţei, situaţia este dificilă. Autorul aplicaţiei a încălcat drepturile autorului programului "de bază". Pe de altă parte, cesionarul ("cumpărătorul") aplicaţiei se află, la rândul său, în contradicţie cu legea de fiecare dată când foloseşte sau comercializează aplicaţia respectivă, putând fi urmărit în justiţie de către titularul drepturilor de autor cu privire la programul "de bază''. De aceea, o opţiune ar fi contactarea cesionarului în vederea aducerii la cunoştinţa acestuia a situaţiei în care se află şi arătarea limitelor în care poate exploata aplicaţia respectivă. O înţelegere în acest sens va fi urmată, probabil, de o reducere corespunzătoare a preţului "cesiunii'' (care va fi, de fapt, doar o licenţă neexclusivă). Dacă cesionarul este necooperant, acesta îl poate urmări pe autorul aplicaţiei cu consecinţe patrimoniale (restituirea preţului şi daune interese) şi chiar penale (plângere penală), acesta putând sesiza chiar pe titularul drepturilor de autor cu privire la programul "de bază'' (deşi, în principiu, nu ar avea un interes în acest sens).

Dacă autorizarea nu este acordată, situaţia autorului aplicaţiei este foarte dificilă, el având doar posibilitatea de a solicita colaborarea cu un beneficiar de licenţă. Dacă se reuşeşte acest lucru, considerentele menţionate mai sus sunt aplicabile şi acestei situaţii.

În cazul în care nu se obţine autorizarea, autorul aplicaţiei poate fi urmărit atât de către autorul programului "de bază'', cât şi de partenerii de afaceri, cu consecinţe patrimoniale şi penale.

Desigur, este posibil ca autorul programului de bază să nu se sesizeze şi să nu apară probleme juridice cu privire la aplicaţia respectivă.

Trebuie reţinut, totuşi, că în această privinţă riscul va exista pentru o perioadă mare de timp: potrivit art. 30 din Legea nr. 8/1996, "Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani", iar în cazul răspunderii penale, prescripţia îşi produce efectele, pentru infracţiunile menţionate mai sus, la împlinirea unui termen de 5 ani de la săvârşirea faptei (conform art. 122(d) din Codul penal).