Editorial PC Magazine Romania, Aprilie  2002

Lupi paznici la stână

Mihaela Cârstea
Redactor şef
PC Magazine România

Printre cele mai frecvent folosite cuvinte din ultimul timp se află cuvântul securitate. Scris cu majusculă, vreo 5 decenii l-am ascultat cu teamă, l-am pronunţat cu ură şi nu l-am scris aproape deloc. DEX-ul ne prezintă o variantă la polul opus: "faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol". Sinonime: protecţie, apărare.

Evenimente neplăcute de mai mică sau mare amploare care au pus în pericol siguranţa oamenilor, a informaţiilor, a bunurilor au făcut să crească interesul pentru îmbunătăţirea soluţiilor de asigurare a securităţii, căci, nu-i aşa, este mai bine să preîntâmpini posibilele pericole.

Epoca inocenţei pe internet a trecut, s-a format o comunitate din ce în ce mai bine pregătită de indivizi care îşi canalizează abilităţile spre identificarea şi străpungerea breşelor de securitate. Cunoscuţi sub numele de hackeri, aceşti indivizi sunt blamaţi de unii şi priviţi cu admiraţie de alţii. Fără îndoială, nu li se pot nega cunoştinţele şi iscusinţa, dar pe cei care îi admiră i-aş întreba dacă ar avea aceleaşi sentimente pentru cineva care ar da buzna peste ei în casă, chiar dacă nu le-ar fura nimic. Contează dacă încălcarea teritoriului privat a fost făcută de un ageamiu sau de un profesionist? Chiar v-aţi pune lupul paznic la stână, aşa cum propunea la un moment dat ministrul Dan Nica?

Căutând pe Google situri despre hackeri (destul de numeroase de altfel), am găsit următoarea definiţie, existentă într-un îndreptar numit "Cum să devii hacker": "Este vorba de o comunitate, o cultură împărtăşită, de programatori experţi şi de vrăjitori ai reţelelor care şi-au făcut simţită prezenţa de-a lungul deceniilor începând din perioada primelor minicalculatoare şi a experimentelor timpurii ale ARPAnet. Membrii acestei culturi au impus numele de hacker.

Hackerii au construit internetul. Hackerii au făcut din sistemul de operare Unix ceea ce este astăzi. Hackerii au creat Usenet-ul. Hackerii fac World Wide Web-ul să funcţioneze. Dacă faci parte din această cultură, dacă te solidarizezi cu ea şi dacă alte persoane care îi aparţin ştiu cine eşti şi te numesc hacker, înseamnă că eşti hacker". Legendă? Adevăr? Dar chiar dacă hackerii au avut iniţial un rol pozitiv la dezvoltarea internetului, intruziunile lor forţate nu au nici o justificare.

Când numărul inamicilor este în creştere, când riscurile sunt din ce în ce mai importante, este normal ca aceia care se simt în pericol să acţioneze. Guvernele multor ţări au legi care definesc infracţiunile prin internet (intercepţia datelor, modificarea datelor, furtul datelor, interferenţa în reţea, sabotajul în reţea, accesul neautorizat, împrăştierea viruşilor etc.) şi pedepsele aferente acestora. În România, cardingul, răspândirea viruşilor şi alte asemenea acţiuni sunt privite cu prea multă îngăduinţă, poate să existe ceva şanse cu armaghedoanele.

Studiile arată că ignorarea pericolelor sau tratarea lor fără responsabilitatea necesară pot aduce pagube extrem de serioase. Iar noile tehnologii, pe lângă avantajele incontestabile pe care ni le oferă, permit şi dezvoltarea de mijloace distructive, pe care trebuie să fim pregătiţi să le preîntâmpinăm. Iată de ce, revenim în acest număr al revistei la această temă, chiar dacă ea a fost destul de des prezentă în paginile publicaţiei.

Am acordat un spaţiu mai mare ca de obicei secţiunii Cover Story pentru că discuţiile avute în diverse medii ne-au arătat că încă mai există în multe locuri mentalităţi de genul "mie nu poate să mi se întâmple" sau "cine are nevoie de informaţiile pe care le deţin?".

Ori lucrurile nu trebuie deloc abordate cu atâta uşurinţă. Datele unei firme, cât de modeste, pot fi distruse, cu efect imediat şi radical asupra acesteia, sau pot fi exploatate în scopul obţinerii de beneficii de către alţii, uneori cu rezultate nefaste nu numai asupra firmei care nu a ştiut să şi le protejeze dar şi a intimităţii persoanelor ale căror date figurau în bazele de date ale acesteia.

Grupajul din acest număr, intitulat "Securitatea ca mod de viaţă", cuprinde sperăm suficiente informaţii care să vă facă să reflectaţi asupra necesităţii folosirii unor soluţii corespunzătoare activităţii dvs. Pentru că, într-adevăr şi acest lucru e deseori privit cu superficialitate, crezându-se că există panacee universale. Pentru a vă veni în ajutor, ne-am adresat câtorva firme româneşti care oferă servicii şi produse de securitate proprii sau create de alte companii. Nu ne-am propus să facem o prezentare exhaustivă a ofertei existente, ci numai să punctăm câteva dintre ele, într-o gamă cât mai diversificată. În afara grupajului amintit, veţi mai putea găsi informaţii legate de această temă la rubricile Prima Impresie şi Soluţii. Iar pe CD-ROM sunt incluse câteva versiuni de încercare pentru unele dintre produsele prezentate.

Ne-am bucura dacă ne-aţi scrie despre acest subiect şi despre propriile voastre experienţe în această direcţie. Şi, nu uitaţi, datele dvs. nu pot fi mai importante pentru alţii decât chiar pentru dvs. înşivă.