Timpul Liber- PC Magazine Romania, Martie 2002
Ia armaghidonu', neamule!
Dan
Iancu
De la an la an prezenţa românească pe internet se diversifică. Nu numai siturile
personale sau firmele ce-şi doresc să îşi facă simţită prezenţa în noul comerţ
electronic, dar şi rapoarte de tot felul. Cum ceea ce numim de obicei "avalanşa
informaţională" are drept promotori pe vânzătorii de ştiri, să vedem ce mai
e nou la capitolul ziare unde unii au rămas pe loc, alţii au luat-o înainte,
iar câţiva s-au gândit să-şi tragă un drăguţ de bizniz electronic doar pentru
diasporă, pe principiul că dolarii lor sunt mai inteligenţi decât lei noştri.
Eu le urez succes şi la mai mare.
Ce ne dorim de la un ziar pe internet? Să începem cu articolele. Dacă se poate,
să fie toate. Apoi să pot citi normal. Înţeleg prin aceasta un format care să
nu îmi producă dureri de ceafă prin lungimea rândurilor şi un contrast bun,
fără "descoperiri" grafice 'telijente. Ar fi importantă prezenţa unor date sintetice
interesante, cum ar fi vremea, cursul valutar sau stirile cele mai importante.
Din punct de vedere tehnic vom urmări mai ales timpul de încărcare în raport
cu informaţia paginii respective şi arhivele. Orice surplus va fi cotat ca un
bonus dat cititorilor şi deci binevenit.
 Adevărul
O schimbare fundamentală. Trecerea de la o "ciosvârtă" de ziar electronic la
un sit de amploarea celui de acum mă face să cred că au stat cu folos pentru
a definitiva un model de mult aşteptat. Proiectat pentru 800x600 cu spaţiul
folosit la maximum, cu o grafică elegantă, fără să fie exagerată, având elemente
distinctive bine definite, paginile acestui sit sunt după părerea mea un bun
exemplu în domeniu. Meniuri multiple, rubricaţia prezentă atât sus cât şi, detaliat,
în subsolul paginii, rezumat cu ştirile cele mai importante ale zile, date meteo
şi curs valutar, o nouă modalitate de arhivare a numerelor vechi, iată lista
celor mai importante atuuri ale noii prezenţe pe internetul românesc. O altă
bilă albă pentru contrast şi formatarea paginii. Mai dau una pentru ideea de
trimitere prin e-mail sau de a tipări articolul dorit. Mai mult decât atât,
la transmiterea lui prin poşta electronică poţi adăuga o observaţie şi formatul
este la fel cu cel din ziar incluzând şi fotografia aferentă. La "bomboane"
putem trece capitolul "Dosare" constituit din articolele apărute în decursul
vremii având ca temă câte o anchetă declanşată de ziarul Adevărul. Recunosc
că am parcurs cu plăcere situl, fără a avea impedimente majore de acces, mai
ales că multitudinea de posibilităţi oferite sunt gândite în aşa fel încât totul
să fie natural şi cât mai divers. Încă proaspătă, arhiva este în stare de funcţionare
şi căutarea merge bine. Poate se vor putea pune acolo şi numere anterioare trecerii
la noua formă. Situl este încă în dezvoltare şi promite mai multe facilităţi
precum o galerie foto, legături utile etc.
Să trecem la minusuri. Deşi redactorul şef este şi poet, nu am găsit acel minim
respect pentru limba română numit "diacritice". Invocarea unor impedimente tehnice
nu este un motiv. Cred că ziarul este e-"cules" şi este tipărit cu binecunoscutele
caractere româneşti. Cred că unele dintre pamfletele dumnealui ar putea fi citite
întocmai şi nu aproximate în romgleză. Mde... Apoi ce rost are ca promisiunile
să fie prezente la Dosare? Un mic buton, care să trimită la o pagină unde se
poate citi despre noutăţi în sit sau dezvoltarea ulterioară, ar fi fost preferabil.
Acolo putea fi cazat şi "My Adevărul", pentru că "under construction" este perimat.
La "Vremea în alte oraşe" am găsit un amestec interesant. Parţial noros la Cluj-Napoca
şi "Partly Cloudy/ Wind" la Târgu-Mureş. La Constanţa nimic deşi după semne
tot aia. Un pic de atenţie nu ar strica. Tot la neajunsuri trec şi adresa unică
de guvernământ pentru toţi redactorii indiferent de cât de editorialişti sunt
ei. De altfel la redacţie găsim Consiliul Director, dar şi trimitere la acelaşi
consiliu. Nici aici nu găsim adrese de e-mail. În rest nu se pomeneşte numele
vreunui redactor, vreunui şef de rubrică... Avem parte în schimb de un statut,
care nu ţine loc de informaţii de contact.
www.adevarul.ro
Apreciere: 
 Cotidianul
Mult mai clasic, situl ziarului Cotidianul nu îşi propune decât o redare cât
de cât fidelă cu puţine plusuri oferite vizitatorilor. În primul rând îţi sare
în ochi spaţiul folosit neeconomic, lipsa diacriticelor şi "fonturile" serifate
împroprii unui contrast bun pe ecranul monitorului. Meniul, plasat doar în stânga
paginii, se schimbă odată intrat pe altă pagină decât prima şi crează un discomfort
celui care încearcă să citească, aventură la care va renunţa curând din cauza
rândurilor prea lungi. De altfel la rezoluţia citibilă de 800x600 butoanele
îşi pierd acurateţea devenind uşor neclare. Senzaţia de lucru părăsit la jumătate
e întărită de secţiune "english" unde nu prea am găsit ceva de citit. Ştirile
cele mai importante ale zile sunt nefericit plasate într-o fereastră ce se deschide
enervant la fiecare apelare a primei pagini. Motivul l-aţi ghicit, "Votaţi pentru
noi în Top 100". Altfel pe o coloană nesfârşită, pusă în dreapta paginii, sunt
înşiruite alandala titlurile. Dacă în prima pagină butoanele meniului sunt împărţite
după o oarecare logică, pe alte pagini ele sunt puse ototva şi nu prea îşi păstrează
locul. Mai există şi titluri subliniate contraindicate pe web datorită conotaţiei
funcţionale de a semnala o legătură la altă adresă. Deşi la Editorial găseşti
adresa de e-mail a lui Octavian Paler (alt scriitor fără diacritice), la redacţie
nu mai figurează decât redactorul şef, care oricum nu răspunde la misive. Există
şi o pagină de intermedieri la care vezi "job"-uri. De fapt oarece articole
pentru că locuri de muncă în România nu prea sunt pe acolo. Pe scurt o apariţie
doar ca să fie. Singurul lucru pe care l-am reţinut pentru vizite viitoare a
fost prezenţa suplimentului LA&I, Litere, Arte, Idei, (www.cotidianul.ro/lai/LAI.htm)
oferit integral în format pdf. Şi pentru că veni vorba, revistele pe internet
nu sunt o cultură alternativă...
www.cotidianul.ro
Apreciere: 
 Jurnalul
Naţional
Un sit uşor de parcurs fără multe surprize, dotat cu toate cele necesare sau
aproape toate pentru că veţii găsi doar ă, î şi â, dar nu ş sau ţ. Spaţiu destul
de bine folosit face ca situl să fie citit în mod plăcut, deşi trimiterea la
Gazeta Sporturilor ocupă cam prea mult spaţiu într-o pagină proprie unei rezoluţii
de 1024x768. Există şi o arhivă a vechiului sit, soluţie bună chiar dacă nu
s-a făcut o reevaluare a lungimii rândurilor. Pe lângă posibilitatea de a tipări
ştirea sau a o expedia prin poştă electronică, a fost creată o posibilă particularizare
de intrare pe sit, conform unei înregistrări. O altă notă bună o reprezintă
posibilitatea de a trimite corespondenţe şi comentarii la articolele apărute.
Din păcate la "link"-uri (de ce nu folosim cuvântul legătură nu înţeleg) sunt
surprinzător de puţine, doar cele din trustul de presă care patronează ziarul.
Să fie frica de concurenţă chiar atât de mare? Totuşi este un sit plăcut, util,
chiar dacă nu găseşti pe undeva care este componenţa redacţiei. Aş fi preferat
o mai mare compactizare pentru a fi citit şi pe 800x600, dar, cum în curând
vom trece la rezoluţii mai procopsite, nu e bai mare. Interesantă precizarea
numărului de caractere la fiecare articol în rezumat. Un amănunt folositor celor
legaţi la internet prin dial-up.
www.jurnalul.ro
Apreciere: 
 Prosport
Nu numai cotidienele obişnuite au situri de web, ci şi cele specializate, mai
ales cele dedicate sportului, precum Prosport. Situl este vioi interesant şi
bine garnisit cu informaţie, chat, pariuri "live", dar şi mondenităţi despre
soţiile unor fotbalişti. Şi aici starea diacriticelor este parţială, ce să-i
faci. Măcar Ovidiu Ioaniţoaia este doar jurnalist. Există şi posibilitatea de
a da anunţuri, de a face cumpărături sau de a vinde oarece sau de a cumpăra
într-un bazar propriu. Ar fi de preferat şi aici compactizarea spaţiului folosit
pentru că derularea devine uneori obositoare. M-a bucurat existenţa forumului
şi opţiune de a putea trimite comentarii la diferite articole. Modalităţile
de a fi mereu în contact cu publicul trtebuie să fie exploatate cu atenţie,
dar şi cu dărnicie. Nu am găsit până acum vreo satistică afirmativă la întrebarea
următoare: există vreo scădere a tirajului în urma publicării totale a ziarului,
revistei, pe internet? În mod normal situl nu este un criteriu de dezavantaj,
ci un mijloc de apropiere. Prosport ştie să facă aceasta şi cred că beneficiază
de o cotă suficient de bună în urma legăturii directe cu cititorii săi. În cazul
de faţă a fost adăugat şi un loc unde se pot vinde diferite obiecte amatorilor,
mod bun de a îmbina plăcutul cu utilul. tot interesantă mi s-a părut şi mica
rubrică de televizări ale unor evenimente sportive.
www.prosport.ro
Apreciere:
Dacă stăm să ne gândim bine, ştirile de ultimă oră nu mai sunt apanajul strict
al ziarelor şi atunci te întrebi de ce ai nevoie de un sit pentru un ziar. E
nevoie de ceva mai mult decât simpla copie pe ecran. În acelaşi timp evoluţia
unui astfel de sit este o necesitate pentru a capta atenţia cititorilor. Din
această cauză mi-au plăcut schimbările la faţă şi căutarea unor modalităţi noi
de a veni în contact cu publicul. Nu ştiu câţi dau bani pe existenţa pe web,
dar nu văd un viitor prea interesant hârtiei. Desigur totul e perisabil, cu
atât mai mult "scripta manet" e mai adevărată pe internet. Cei care rămân pe
loc încăpăţânându-se să nu dinamizeze paginile proprii sau să le trateze cu
indiferenţă, mai devreme sau mai târziu vor plăti. Cum? Simplu. Prin a fi uitaţi.
|
