Comentarii şi interviuri - PC Magazine Romania, Martie  2002

În România piaţa e-business a trecut la faza de maturizare şi a început să evolueze.

Dumitru Dorin Prunariu,
preşedintele Agenţiei Spaţiale Române

România a intrat deja în era spaţială

PC Magazine: Poate suprinzător pentru unii, România nu doar că are o agenţie spaţială, dar aceasta este activă şi implicată în multiple proiecte. Care sunt principalele preocupări ale agenţiei pe care o conduceţi?

Dumitru Prunariu: În primul rând, Agenţia Spaţială Română, ca organism guvernamental, reprezintă România în toate relaţiile interne şi internaţionale în domeniul cosmic. Probabil că nu toată lumea înţelege implicaţiile activităţilor cosmice în ziua de astăzi şi cei mai mulţi, când se vorbeşte despre cosmos, se gândesc la o persoană care zboară în spaţiul cosmic, se întoarce glorioasă înapoi - sau păţeşte ceva - şi care este puternic popularizată. Se întâmplă şi astfel de lucruri, dar în ţările care au mult mai mulţi bani decât noi. În condiţiile României, orientăm în principal activităţile cosmice, prin instituţiile pe care le coordonăm în cadrul programului aero-spaţial naţional, spre aplicaţii, spre cercetare-dezvoltare, cu posibilitatea aplicării în diverse domenii economice a rezultatelor obţinute. În condiţiile actuale, cosmonautică înseamnă telecomunicaţii, agricultură, medicină, meteorologie, industrie sau cercetare de vârf în diferite domenii. De asemenea, înseamnă relaţii şi organizaţii internaţionale, afilieri, facilităţi, obţinere preferenţială a unor programe, acolo unde este cazul, sau implicarea într-o serie de programe, astfel încât nivelul de reprezentare şi de acceptare a României la nivel internaţional să crească cât mai mult.

Spre exemplu, în momentul de faţă avem un program în domeniul agriculturii de precizie, care se derulează foarte bine în colaborare cu agenţia spaţială franceză CNES - Centre Nationale d'Etudes Spatiales. Programul se implementează pe un lot experimental la Fundulea. Imaginile satelitare, alături de imagini din avion şi cu măsurători la faţa locului în teren, stabilesc la modul foarte realist şi precis un model-teren, astfel încât, atunci când se face agricultură pe un astfel de teren, foarte bine cunoscut, studiat şi monitorizat la intervale regulate şi foarte scurte de timp, se ştie exact ce culturi se dezvoltă mai bine, unde şi când trebuie stropit, în ce cantităţi, unde trebuie lucrat într-un anumit fel pământul, etc. În general, prin implicarea tehnologiilor spaţiale se obţin producţii cam de două-trei ori mai mari decât cele obţinute cu metode clasice.

Agricultura de precizie implică şi utilizarea sistemelor de poziţionare globale, tip GPS, pentru localizarea exactă a zonelor şi pentru coordonarea activităţii maşinilor agricole de la un calculator central, care optimizează consumurile de combustibil. În Statele Unite, unde sunt multe zone foarte întinse pe care sunt implementate astfel de tehnologii, maşinile agricole sunt coordonate efectiv prin calculator, fiind pornite dimineaţa şi apoi deplasându-se pe câmp şi făcându-şi treaba ... cât le ţine rezervorul. Nu am ajuns încă până acolo, dar un program experimental de genul acesta permite aplicarea ulterioară a rezultatelor şi a metodologiei pe loturi întinse. Programul, poate nu întâmplător, se numeşte Adam.

De asemenea, avem unele programe de telemedicină. Este vorba de medicină practicată de la distanţă prin tehnici satelitare, respectiv sisteme de transmitere-recepţionare a imaginilor video, a datelor, a informaţiilor vocale, stabilite între spitale din diferite ţări, situate la diferite latitudini geografice. Un astfel de sistem funcţionează bine de câţiva ani la spitalul Dr. Babeş din Bucureşti, legat cu un spital de aceeaşi specialitate din Italia. Medicii pot organiza conferinţe, schimburi de experienţă, viziona şi "vizita" reciproc pacienţii şi, de ce nu, învăţa unii de la alţii. Atfel de metode se aplică şi în zone defavorizate sau greu accesibile.

Sunt şi alte domenii în care suntem implicaţi. De exemplu, participăm şi oferim servicii autorităţilor locale în domeniul implementării unor sisteme informaţionale globale, aşa numitele GIS-uri. În momentul de faţă, avem din partea municipiului Braşov o solicitare de genul acesta pentru a participa la o licitaţie. Avem oameni care au experienţă în aşa ceva şi care pot pune într-un sistem informaţional toate bazele de date necesare unui municipiu sau judeţ, astfel încât, atunci când este nevoie de o informaţie corelată cu alte categorii de informaţii, aceasta se poate obţine foarte rapid în reţelele care sunt cuplate la un astfel de sistem.

Se poate vorbi mult mai mult despre ştiinţa propriu-zisă, pe care încercăm să o menţinem şi să o dezvoltăm. Un domeniu în care România a găsit o nişă care penetrează destul de puternic la nivel internaţional este domeniul lichidelor magnetice. Există două laboratoare în ţara noastră care se ocupă de aşa ceva, unul la Bucureşti şi unul la Timişoara. Între altele, acestea lucrează cu un institut din Germania, care ulterior promovează aceste tehnologii la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

PC Magazine: Un domeniu de interes particular pentru cititorii revistei este cel al comunicaţiilor prin satelit. Ne puteţi explica ce este tehnologia VSAT şi care sunt aplicaţiile comerciale ale acesteia, de care ar putea beneficia şi utilizatorii români?

Dumitru Prunariu:VSAT (Very Small Aperture Terminal) este o tehnologie foarte răspândită acum şi de care poate, cu câteva mii de dolari, să beneficieze orice utilizator. Numeroase bănci, de exemplu, fac schimburi de date la nivel internaţional utilizând astfel de sisteme. ASR nu este implicată direct în aplicaţii comerciale ale acestei tehnologii, în schimb, acolo unde putem promova idea, desigur că ne implicăm cu multă plăcere. Tehnologia favorizează nu numai schimburi de date la un volum suficient de mare, dar şi legături performante între reţelele de calculatoare. Primele discuţii pe care le-am avut pentru aducerea în România a unor astfel de staţii au fost încă din 1990-91, cu Agenţia Spaţială Europeană. Din păcate, atunci nu s-a găsit înţelegerea necesară şi, din câte am înţeles ulterior, s-au pierdut nişte documente pe la Guvern, prin care se solicita scutirea de vamă a acestor echipamente. După aceea, toate problemele s-au rezolvat la nivel strict comercial, dar o primă implementare a unor astfel de sisteme s-ar fi cerut atunci imediat, cu nişte facilităţi guvernamentale, care s-au dat pentru multe alte treburi mult mai puţin importante şi mai puţin legate de tehnologie. Acum, în România există numeroase staţii. Nu avem evidenţa lor pentru că nu intră în atribuţiile ASR, staţiile funcţionând în regim comercial pe teritoriul României.

PC Magazine: O altă aplicaţie spaţială care a făcut carieră în domeniul comercial este GPS-ul, care deja este prezentă la bordul unor autoturisme de ultimă generaţie. Cam când estimaţi că s-ar putea implementa un astfel de sistem de navigaţie prin GPS şi în România?
Dumitru Prunariu: Astfel de sisteme există. Toate avioanele comerciale au la bord obligatoriu un sistem GPS, care dublează alte sisteme de navigaţie. Navele maritime utilizează GPS-ul în mod curent. Există reţele de transport internaţional rutier care utilizează GPS-ul la bordul autovehiculelor respective.
Astfel de sisteme îşi găsesc o deschidere şi în domeniul privat, în momentul de faţă. Multe autovehicule sunt produse deja cu sistemul implementat la bord, sistem care, prin simpla apăsare a unor butoane, poate să îţi indice facilităţi precum: restaurante, spitale, staţii de benzină, adrese pe care le poţi localiza imediat, drumul optim până la destinaţie, poate să îţi recomande anumite trasee pentru a evita puncte aglomerate etc.

Sistemele GPS diferenţiale folosesc antene la sol, faţă de care precizia de măsurare a aparatului care se deplasează în teren poate să fie de milimetri. Astfel de sisteme se folosesc în topografie, cartografie, determinarea cu precizie a intersecţiilor etc. Acestea se aplică practic în România şi sunt numeroase firme care folosesc această tehnologie pentru produsele lor finale.

Ce ar fi de remarcat aici este faptul că GPS - Global Positioning System este un sistem militar, aflat în subordinea Comandamentului Spaţial al Forţelor Armate americane. Este compus din 24 de sateliţi funcţionali, dar fiind sub comanda strictă a armatei americane, la modul teoretic, există oricând posibilitatea ca această utilizare să fie stopată din anumite interese. Un alt sistem, tot militar dar rusesc, este GLONAS, dar acesta are o precizie mai redusă, funcţionând cu mai puţini sateliţi activi, din cauza costurilor mari de întreţinere. Mai există, în fază de proiectare şi implementare, un sistem european de navigaţie şi poziţionare globală, care se numeşte GALILEO. Sistemul va fi compatibil şi complementar cu GPS, dar va fi singurul sistem sub un control civil. Desigur, pentru Europa proiectul este unul de importanţă strategică, însă unele cercuri americane nu sunt interesate să existe un sistem paralel, mai ales civil, în afara controlului lor. Părerile sunt împărţite şi nu noi le vom rezolva. În sistemul european s-au investit deja circa 1,1 mld. euro şi ar urma să intre în funcţiune în 2008, dar încă nu sunt lămurite toate implicaţiile politice ale implementării.

PC Magazine: Există, la nivel regional, o iniţiativă de dezvoltare a unui mic satelit de telecomunicaţii, iniţiativă în care este implicată şi România. În ce stadiu se află dezvoltarea acestui satelit şi când vom putea spune că România are propriul ei satelit?

Dumitru Prunariu: ASR a demarat o serie de cercetări în domeniul implementării unui satelit propriu, care să aibă şi facilităţi de comunicare şi de transmitere a unor informaţii vizuale, deci fotografii din spaţiu, mai ales pentru monitorizarea unor zone defavorizate ca urmare a unor hazarde naturale. Şi cum în această parte a Europei se petrec şi alunecări de teren şi inundaţii, ca să nu mai vorbim de cutremure, utilizarea optimă a unor informaţii din spaţiul cosmic, controlabile de către cei implicaţi în luarea unor măsuri, ar fi recomandabilă. Am avut nişte prime discuţii cu parteneri internaţionali, din Anglia şi SUA. Preţurile unui astfel de program variază. Acum câţiva ani se măsurau în milioane de dolari, dar chiar dacă în prezent au scăzut destul de mult, lucrurile nu sunt deloc simple. Există şi alte variante, de care răspunde în principal Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, care rezolvă anumite probleme practice şi implică mai puţin activităţi de cercetare-dezvoltare, finanţate prin ASR.

PC Magazine: Aţi fost primul român în spaţiu. Când putem vorbi de un al doilea?

Dumitru Prunariu: Este foarte greu de spus, pentru că în momentul de faţă, în condiţiile economiei de piaţă, costul comercial al unei astfel de pregătiri şi lansări este de aproximativ 20 de mil.$. În prezent, doar ruşii şi americanii trimit oameni în Cosmos. Întotdeauna relaţiile politice cu aceste state au favorizat sau defavorizat acceptarea unor terţe ţări într-un program spaţial pilotat. Desigur, dacă programul spaţial ar fi orientat cu preponderenţă spre aplicaţii cu intervenţia directă a omului, poate că un astfel de program s-ar justifica şi şi-ar găsi o finanţare treptată. Dar în momentul de faţă, la puţinii bani alocaţi domeniului de cercetare-dezvoltare aerospaţial, priorităţile noastre sunt altele iar aplicaţiile sunt orientate în principal către optimizarea unor activităţi din economia naţională.

A consemnat Dan Şerbănescu