Legislaţie - PC Magazine Romania, Decembrie 2002

tehnologia informaţiei din punct de vedere juridic
Internetul între copy-right şi copy-wrong

Mihaela Cârstea

Mulţi dintre cei ce folosesc internetul sunt tentaţi să considere că tot ceea ce se găseşte cu atâta uşurinţă acolo reprezintă un bun public, fie că este vorba de ştiri, de rezultate ale unor cercetări ştiinţifice, de opere literare, muzică, fotografii, desene ş.a.m.d.

Aşa să fie oare? Dacă citim cu atenţie condiţiile de descărcare a fişierelor, ce sunt afişate într-o fereastră ce apare pe ecran după comanda de download, şi nu vom da cu nepăsare clic pentru a activa mai rapid descărcarea, vom constata că ne angajăm într-un contract de care ar trebui să fim conştienţi pentru că este necesar să îl respectăm.

Conform BSA, pirateria prin internet se referă la orice formă de piraterie software care implică utilizarea internetului ca mijloc de promovare sau distribuţie a programelor software protejate prin legea copyright-ului.

Un studiu efectuat de această organizaţie în prima jumătate a acestui an, arată că mai puţin de jumătate din utilizatorii de internet din SUA chestionaţi plătesc cu regularitate pentru software-ul pe care-l descarcă prin internet, deşi majoritatea sunt de acord că dezvoltatorii de software trebuie să fie recompensaţi pentru munca lor. Acest studiu reprezintă o primă tentativă a BSA de a înţelege comportamentul utilizatorilor şi atitudinea acestora în privinţa distribuţiei de software.

Cu toate că distribuţia neautorizată de software prin internet reprezintă în momentul de faţă doar un segment mic din pierderile de 12 mld.$ cauzate industriei de software de piraterie, lucrurile nu trebuie să scape de sub control deoarece se estimează că până în 2005, două treimi din distribuţia de software se va realiza prin internet.

CĂI DE MANIFESTARE A PIRATERIEI PRIN INTERNET
Istoria a arătat că orice tehnologie nouă este folosită atât în scopuri constructive cât şi distructive. Internetul nu face excepţie. Posibilităţile extrem de variate de comunicare pot fi folosite în scopuri benefice, dar oferă şi o mulţime de modalităţi care permit dezvoltarea pirateriei. Iată care sunt principalele căi de manifestare a pirateriei prin internet:

Peer-to-Peer (P2P) - Tehnologia P2P permite utilizatorilor să localizeze, partajeze şi distribuie informaţii între staţii de lucru fără conectarea la un server central, reprezentând una dintre cele mai populare modalităţi de transfer de materiale protejate prin internet. Ex.: programe pure P2P ca Gnutella sau FreeNet elimină serverul, nu există nici un punct central din care sistemul să poată fi oprit.

E-mail - Poşta electronică permite transferul de materiale piratate prin fişiere ataşate sau codificare în textul mesajelor, precum şi distribuţia de reclame, oferte, comenzi etc.

News Groups - Funcţionează ca o poştă electronică publică. Deşi majoritatea servesc ca mijloace de informare legitime, pot constitui şi vehicule pentru distribuţia de software piratat. Participanţii pot codifica software-ul piratat în corpul mesajelor postate. Pentru facilitarea transferului, software-ul este divizat în fişiere de dimensiuni mici (aprox. 1 MB).

Internet Relay Chat (IRC) - Sistemul de chat interactiv prin internet permite vizualizarea a ceea ce tastează ceilalţi membrii conectaţi la chat ca şi când s-ar tasta de pe propriul calculator. El reprezintă o modalitate foarte populară de a face cunoscute noile situri pirate care permit download-urile. Ca şi în cazul News Group-urilor, reprezintă o modalitate facilă de a pune în legătură ofertanţii şi solicitanţii de software ilegal.

Situri de licitaţii - permit achiziţionarea online pe lângă produse legale şi de CD-uri, DVD-uri piratate, software contrafăcut etc.

File Transfer Protocol (FTP) - limbaj standard care permite schimbul rapid şi uşor de fişiere de dimensiuni mari între calculatoare diferite. Uneori piraţii penetrează calculatoarele unor companii, ale instituţiilor guvernamentale, educaţionale şi folosesc facilităţile FTP pentru a stoca şi facilita download-area programelor.

Informaţii de fraudare - În afara software-ului piratat, internetul a devenit şi depozitarul unor informaţii pentru păcălirea mijloacelor de protecţie a software-ului. De exemplu, situri pirat oferă liste de numere seriale care permit persoanelor care obţin copii pirat ale unor programe soft să realizeze instalarea completă a acestora, să obţină asistenţă tehnică şi chiar să îşi înregistreze programele.

Link-uri la situri - Natura grafică a Web-ului i-a inspirat pe piraţi, care lucrează clandestin sau în grupuri mici şi creează în faţa dvs. situri ilegale de promovare. Una dintre cele mai frecvente abordări constă în prezentarea de linkuri către alte situri de unde poate fi descărcat cu uşurinţă software ilegal. Creatorii şi operatorii de directoare pirat vânează linkuri noi sau interesante pentru a-şi face siturile mai atractive.

Linkuri directe - Unii piraţi creează pe acelaşi calculator pagini web şi stochează software-ul piratat, care poate fi descărcat din pagina respectivă. Un astfel de sit are însă limitări importante datorită resurselor pe care le necesită.

Linkuri la distanţă - Sunt similare cu cele directe, dar programele sunt stocate pe alte calculatoare.

Activităţi de "elită" - Piraţii de elită sunt experţi angajaţi în activităţi mai specializate decât traficul de soft piratat, cum ar fi crearea de "crack-uri" pentru dezactivarea protecţiei la copiere, instalare, înregistrare.

PIRAŢII INFORMATICI
În afara celor care îşi procură prin diverse metode produse software fără licenţă, era digitală a facilitat şi apariţia piraţilor informatici. În prezent există trei categorii de astfel de piraţi: hackeri, phreakeri şi crackeri. Hackerii sunt persoane care pătrund fără autorizaţie în reţelele de calculatoare, prin internet, forţând barierele de securitate existente. Phreakerii sunt hackeri care au cunoştinţe aprofundate în sistemele de telecomunicaţii şi care îşi folosesc cunoştinţele pentru a se sustrage de la plata facturilor telefonice pentru folosirea internetului. Crackerii sunt persoane care sparg protecţia produselor software pentru a le putea folosi fără plata licenţei. Interesant este că marea lor majoritate nu recunosc că fac ceva rău, dimpotrivă de cele mai multe ori prin activitatea lor sesizează breşele de securitate existente în diferite organizaţii, ajutându-le astfel să ia măsurile necesare, sau acţionează ca un fel de haiduci moderni care iau de la cei bogaţi şi-i sprijină pe cei săraci.

"Piraţii secolului XVIII erau aventurieri aparţinând tuturor naţiunilor, refugiaţi politici sau persecutaţi din cauza religiei lor, care se izolau în locuri unde descopereau libertatea şi primele utopii. Azi, piraţii informatici au la rândul lor propriile utopii şi ideologii destul de asemănătoare. Insulele au devenit zone de autonomie temporară. Noi nu navigăm pe aceleaşi mări, nu căutăm bogăţie, ci mai degrabă cultură, cunoaştere. Nouă ne place informatica şi preferăm să creăm decât să distrugem. Avem şi noi morala noastră. Ceea ce facem, facem pentru alţii, furnizăm crack-uri de programe celor care nu îşi permit să plătească. Nu ne plac parolele care ascund informaţii importante. Ne place justiţia socială şi acţionăm în conformitate cu idealurile noastre. Culpabilizarea hack-erilor este o exagerare, ea blochează o stare de spirit".- susţinea un hacker francez.

CE ESTE ŞI CE NU ESTE WAREZ?
Software-ul piratat prin internet este cunoscut şi sub denumirea de warez. Şi, cu toate că până acum am vorbit numai despre piraterie, vom vedea în continuare că nu orice produs software descărcat din internet intră în această categorie.
V-aţi întâlnit atât pe internet cât şi pe CD-urile revistelor de specialitate cu termenii shareware, freeware, public domain. Criticile şi reproşurile de multe ori agresive ale unor cititori ce se simt frustraţi că găsesc produse care funcţionează doar un număr limitat de zile sau nu sunt complete (aşa cum le găsesc la vânzătorii ambulanţi de pe străzi sau care îşi fac cunoscute ofertele prin internet), mă fac să subliniez înţelesul acestor termeni. Cele trei categorii oferă, după cum veţi putea constata, diverse grade de libertate în folosirea acestor de produse software.

Shareware este un produs software care este distribuit gratuit, în scopul încurajării utilizatorilor de a-i încerca funcţionalităţile. Unii producători oferă o versiune shareware a programului lor pentru un anumit interval de timp (de obicei 30 de zile), la expirarea căruia folosirea fără licenţă devine un act de piraterie. Alte produse shareware, numite şi liteware, au dezafectate anumite funcţii esenţiale (de exemplu, editorul HTML - HTML Assistant Pro - care permite crearea şi afişarea de pagini web, dar nu permite utilizarea facilităţilor de creare şi utilizare de formulare), ce sunt activate odată cu achiziţionarea licenţei.

Freeware este un produs software care poate fi folosit gratuit o perioadă de timp nedeterimnată. Totuşi există câteva restricţii. Dreptul moral al autorului asupra produsului se păstrează, astfel, de exemplu, dacă produsul conţine informaţii despre autor, suprimarea acestora constituie contravenţie. De asemenea, un program freeware nu poate fi incorporat într-un alt program dezvoltat ulterior.

O categorie specială de programe freeware sunt aşa numitele postcardware, care pot fi utilizate gratuit pe baza unei cărţi poştale trimise de utilizator furnizorului ca formă de plată. În acest fel, furnizorul are un control asupra numărului de copii folosite.
Public Domain Software sunt programe care pot fi utilizate fără restricţii, inclusiv ca părţi componente ale altor programe. Astfel de programe au fost realizate de-a lungul anilor de comunitatea Unix.

PROVOCAREA DIGITALĂ AFeCTEAZĂ ŞI INDUSTRIA DIVERTISMENTULUI
Nu numai produsele software sunt piratate prin internet, formatele digitale de reprezentare a sunetelor şi imaginilor contribuie la diversificarea posibilităţilor de stocare şi distribuire a muzicii şi filmelor, nu întotdeauna însă pe căi legale. Specialiştii studiază fenomenul pentru a avertiza din timp asupra pericolelor posibile.

Compania de cercetare Forrester Research susţine că "Pirateria prin internet nu este periculoasă pentru industria muzicală". Un studiu dat publicităţii pe 13 august 2002, efectuat asupra 1000 de consumatori online din SUA, arată că nu s-a observat o descreştere evidentă a vânzărilor de CD-uri cu muzică digitală, iar lucrurile pot fi îmbunătăţite dacă vor fi perfecţionate modalităţile de căutare, copiere şi plată a firmelor autorizate de distribuţie.

Specialiştii de la Forrester Research consideră că scăderea vânzărilor din ultimii doi ani nu se datorează download-urilor, ci mai degrabă recesiunii sau competiţiei altor mijloace de divertisment, cum ar fi de exemplu jocurile video. Mai mult, Forrester prezice o creştere a veniturilor din vânzările de muzică digitală în US de la 3 mil.$ în 2001 la peste 2 mld.$ în 2007, reprezentând 17% din totalul veniturilor ce urmează a fi obţinute în industria muzicală.

Un alt studiu, realizat de KPMG şi The Economist Intelligence Unit, dedicat situaţiei mediilor digitale, publicat pe 2 octombrie 2002, la care au răspuns şase din cele zece companii media de vârf din SUA, Marea Britanie, Australia şi Japonia, a urmărit colectarea de informaţii privind modul în care răspândirea pirateriei software (CD, MP3, DVD etc.) pe internet afectează strategiile companiilor media de distribuire de conţinut digital şi servicii. 43% din repondenţi au spus că oferă majoritatea produselor pe internet, iar 81% au afirmat că folosesc diferite modalităţi de codificare/protecţie la copiere a conţinutului.

Subliniind ameninţarea deosebită pe care o reprezintă pirateria prin internet, raportul subliniază că firmele de media sunt ele însele vinovate de amploarea pe care a luat-o pirateria. În primul rând, noile modele de business ar fi trebuit să ţină seama nu numai de beneficiile cât şi de riscurile internetului. Apoi, furnizorii ar trebui să prevadă metode de fidelizare a clienţilor, să prevadă reduceri masive de costuri etc., astfel încât cumpărarea produselor piratate să nu mai fie atractivă. Nu în ultimul rând, ar trebui să se acorde o atenţie sporită metodelor de codificare.

Dinamica dezvoltării noilor tehnologii a făcut ca pentru a doua oară în cei cinci ani de existenţă a legii copyright-ului în SUA, să fie necesară luarea unor decizii privind modalităţile de aplicare ale acesteia şi identificarea excepţiilor. În Statele Unite se desfăşoară în prezent o dezbatere publică referitoare la protejarea conţinutului media digital: muzică, film, software, cărţi electronice etc., care urmează a fi finalizată pe 18 decembrie. Necesitatea dezbaterii a apărut ca urmare a unor controverse privind aplicarea acestei legi. Nu se urmăreşte modificarea legislaţiei existente, ci sugestiile publice privind tipurile de activităţi care ar trebui legalizate în spiritul legilor curente.

Sub microscopul public se află aşa numita clauză anti-fraudă a Digital Millenium Copyright Act, care interzice folosirea în scop de înşelăciune a "metodelor tehnologice care controlează accesul la o lucrare", precum şi crearea şi distribuirea de instrumente cu acelaşi scop. Legea a fost folosită la Hollywood pentru interzicerea programului DeCSS, care poate fi utilizat la copierea DVD-urilor. De asemenea a stat la baza arestării de către FBI a programatorului rus Dmitry Sklyarov, care a contribuit la crearea tehnologiei de spargere a protecţiei cărţii electronice despre sistemele Adobe. Printre excepţiile propuse se află posibilitatea de ştergere din filme a unor scene cu un conţinut discutabil, care să poată fi închiriate părinţilor sau altor persoane care doresc eliminarea unui anumit tip de abordări.

Notă: Puteţi trimite orice întrebare privind pirateria software sau legea copy-right-ului pe adresa [email protected]. Veţi primi răspunsuri de la avocaţi ai biroului BSA România şi ai altor specialişti din domeniu.