Soluţii - PC Magazine Romania, Noiembrie
2002
Motto: "Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte ..."
(Mihai Eminescu - Luceafărul)
Bârfe
Răzvan Sandu
Închid alene o revistă românească de TI şi o pun alături, pe măsuţă. Senzaţia
pe care o încerc este, pe de o parte, una de mulţumire: din numărul pe care-l
am în faţă, aproape jumătate din articole se referă la sisteme de operare alternative,
cititorii şi redactorii sunt în dialog, părerile circulă... Lucrurile se schimbă.
Lumea monocolor de acum câţiva ani, presărată cu ecrane albastre, a început
să apună. Şi în TI-ul românesc, oamenii învaţă să fie mai liberi, mai stăpâni
pe ei înşişi...
Ca şi în viaţa de zi cu zi, însă, sunt neobosiţi aceia care nu se lasă până
când nu reduc noul la ceva vechi, cunoscut.
Orice fapt care nu respectă modelele din subconştient este sancţionat cu revoltă,
ca o abatere, iar similitudinile trebuie să existe neapărat şi să meargă până
în pânzele albe. Promotorii ideii numesc acest nivel comun, la care vor mereu
să se întoarcă, "normalitate". Eu l-aş numi, mai degrabă, "blocaj".
Recent, citind anumite materiale despre Linux, m-a amuzat graba cu care autorul
căuta uneltele grafice "normale" (?!) cu care se face configurarea sistemului.
Mai jos, el inventaria skin-urile unui program multimedia şi enumera "punctele
forte" de asemănare cu Windows Media Player. A fost inutil să încerc să explic,
pe o listă de discuţii, că interfaţa X a Linux-ului nu este obligatorie (mulţi
nici nu o instalează), că GUI-urile sunt numai "coji" grafice peste mecanisme
de control text-only extrem de flexibile şi de stabile... Preopinentul meu dorea
înfrigurat Control Panel-ul, fără de care părea că trăieşte un sentiment de
insecuritate. În fine ...
"Dumneata vorbeşti?", o să mă întrebe, belicoşi, alţii. "Ce-o să rămână după
UNIX-ul ăsta, pe care-l tot ridici în slăvi atât?". Plan9, spun experţii - un
sistem de operare oferit de Lucent Technologies (fosta Bell Labs), care moşteneşte
ce este mai bun din cele actuale. Dacă nu mă credeţi, vă invit la http://plan9.bell-labs.
com/ - puteţi să-l descărcaţi şi să-l testaţi.
Pentru toate motivele de mai sus, vă voi oferi azi câteva exemple ale puterii
şi supleţei sistemului de operare Linux. Iată ...
Coletăria
Mai mulţi dintre Dvs. mi-au scris, cerându-mi detalii despre felul cum îşi pot
procura Red Hat Linux. Pentru că nu m-am referit până acum la arhive şi colecţii
de programe, o voi face azi.
Dacă vă mai amintiţi discuţia noastră despre instalarea propriu-zisă a Linux-ului,
spuneam atunci că software-ul soseşte sub formă de pachete (packages). În sensul
pe care-l atribuim aici cuvântului, un pachet este o arhivă inteligentă care
conţine fişiere ce fac parte dintr-o anumită colecţie de programe (executabile,
surse, fişiere-text de configurare, documentaţie, etc.). Spre exemplu, în pachetul
telnet-0.17-20.i386.rpm veţi găsi fişierele clientului telnet folosit în distribuţie,
în timp ce telnet-server-0.17-20.i386.rpm conţine partea de server a aceluiaşi
serviciu.
În alte distribuţii, pachetele software nu sunt destinate a fi manipulate cu
utilitarul Red Hat Package Manager (rpm), ci cu alte utilitare. Cele mai cunoscute
sunt tar (Tape ARchiver), ce generează arhive cu extensia .tar, gzip (GNU Zipper),
care foloseşte .tar.gz sau .tgz şi bzip2, cu arhive .bz2. Desigur, distribuţiile
propun formate de arhivare alternative, cum ar fi .pkg, dar folosirea formatului
.rpm pare a se fi generalizat, din cauza uşurinţei în utilizare şi a altor avantaje.
Denumirea unui pachet vă oferă informaţii despre conţinutul acestuia. În exemplul
de mai sus, numărul de versiune subunitar 0.17 arată că este vorba de un program
aflat încă în stadiu alpha sau beta, în timp ce terminaţia i386 vă spune că
pachetul conţine executabile precompilate pentru platforma PC compatibilă Intel.
Similar, pachetele cu terminaţia .src conţin sursele aceloraşi programe.
Linux fiind un sistem de operare pe care se programează mult, este necesar
să puteţi deosebi şi versiunile experimentale ale programelor de cele finale,
stabile. Prin convenţie, pachetele având a doua cifră impară sunt cele "de laborator",
în timp ce variantele mature au în această poziţie o cifra pară. De exemplu,
distribuţia Red Hat Linux pe care o utilizez în prezent vine cu versiunea 2.4.18-3
a kernel-ului Linux (cuprinsă în pachetul kernel-2.4.18-3.i386.rpm), ceea ce
arată că nu este vorba de un nucleu experimental.
Mândria de a purta o pălărie roşie
Aşa cum ne îndeamnă documentaţia Red Hat, haideţi să ne impresionăm prietenii
cu rpm!
Utilitarul Red Hat Package Manager poate executa un număr de operaţii utile
şi critice pentru administrarea oricărui sistem:
- instalarea programelor disponibile în format arhivă .rpm, inclusiv verificarea
dependenţelor între pachete;
- upgrade-ul (sau downgrade-ul) de la o versiune de program la alta, cu păstrarea
automată a fişierelor de configurare ce au fost personalizate în versiunea
care este înlocuită;
- dezinstalarea pachetelor .rpm;
- verificarea integrităţii fişierelor unui program prin compararea cu originalele
din pachetul .rpm din care a fost instalat acesta;
- afişarea informaţiilor despre un pachet .rpm (informaţii care sunt conţinute
în interiorul acestuia), inclusiv a listei fişierelor ce se află în arhivă;
- verificarea autenticităţii şi integrităţii unui pachet .rpm cu ajutorul
semnăturii digitale incluse în acesta.
În marea majoritate a cazurilor, prima operaţie cu care vă veţi întâlni este
cea de instalare a unui pachet. În acest caz, comanda:
rpm -ivh pachet-1.2.3-i386.rpm
va realiza instalarea pachetului, generând şi o bară procentuală care vă permite
să urmăriţi desfăşurarea. Pentru aceia care preferă să folosească interfaţa
grafică X, toate operaţiile realizate de utilitarul text rpm pot fi obţinute
şi în mod grafic cu GnomeRPM. Se va verifica dacă există dependenţe între pachetele
instalate: în caz afirmativ, rpm vă va cere să instalaţi întâi pachetele care
lipsesc.
Similar, upgrade-ul unor pachete poate fi obţinut cu:
rpm -Uvh pachet-1.2.3-i386.rpm sau
rpm -Fvh pachet-1.2.3-i386.rpm
diferenţa între cele două forme fiind aceea că ultima va upgrada pachetele
numai dacă o versiune mai veche există deja instalată ("împrospătare" - freshening),
în timp ce prima le va upgrada sau le va înstala, dacă nu există deja pe sistem.
Dezinstalarea unui pachet este la fel de simplă:
rpm -e pachet
Verificarea se realizează cu:
rpm -Vp pachet-1.2.3-i386.rpm
dacă este vorba de o singură arhivă sau cu:
rpm -Va
dacă se doreşte testarea integrităţii întregului sistem. În fine, forma:
rpm -K pachet-1.2.3-i386.rpm
va verifica dacă semnătura digitală MD5 a pachetului este corectă, adică dacă
acesta este autentic şi nu a fost corupt prin download.
În alte cazuri, veţi procura software sub forma unei arhive în alt format -
cel mai des .tar.gz. În general, acestea conţin fişierele-sursă ale unui anumit
software, fişiere ce urmează a fi dezarhivate într-un director şi apoi compilate.
Merită subliniat că Linux vă oferă posibilitatea de a executa uşor şi aceste
operaţii. Este suficient să faceţi:
tar -zxvf pachet.tar.gz
şi veţi obţine fişierele dezarhivate într-un subdirector al celui curent.
Un mic râu de informaţie
Şi pentru că am vorbit despre download-ul pachetelor .rpm, voi spune că situl
Red Hat conţine distribuţia atât în formă expandată (de unde puteţi selecta
ce fişiere să descărcaţi), cât şi sub forma unor imagini .iso ale CD-urilor.
Aceasta din urmă este soluţia recomandată în cazul în care doriţi să obţineţi
o copie exactă a CD-urilor originale şi aveţi, totodată, posibilitatea de a
aduce din Internet fişiere de ordinul sutelor de megabytes.
Pentru download, vă recomand un client FTP specializat, capabil să execute
această operaţie în modul binar şi să reia un download întrerupt fără pierderi.
Dintre programele Windows cele mai cunoscute, aş menţiona GetRight sau CuteFTP,
iar pe un sistem Linux puteţi utiliza wget sau clientul clasic ftp.
După obţinerea imaginilor .iso şi verificarea checksum-urilor lor cu comanda:
md5sum fisier.iso
acestea pot fi "arse" pe CD-uri blank. Versiunea 7.3 a distribuţiei Red Hat
permite chiar verificarea finală a fiecărui CD obţinut, prin folosirea opţiunii
linux mediacheck din programul de instalare Red Hat.
Studiind structura discurilor, veţi observa că pachetele .rpm ce compun distribuţia
sunt găzduite în subdirectorul /RedHat/RPMS de pe CD. Independent de asta, veţi
putea găsi multe programe împachetate în format .rpm pe Internet - o sugestie
este situl http://www.rpmfind.net
Serviciul Secret
Pentru că am discutat despre semnături digitale, găsesc momentul să vă spun
cum vă puteţi proteja eficient intimitatea corespondenţei pe Internet.
În anul 1993 (parcă), la una dintre excelentele conferinţe ROSE (despre care
am mai amintit în prima noastră întâlnire), am avut ocazia să-l cunosc pe dl.
Phillip Zimmermann din Statele Unite. El este autorul unui software ajuns deja
celebru - Pretty Good Privacy sau PGP, un program de criptare a mesajelor bazat
pe tehnologia cheilor asimetrice.
În cursul întâlnirii, dl. Zimmermann ne-a mărturisit că este deja subiectul
unui proces răsunător în Statele Unite şi că se aşteaptă să fie arestat chiar
la întoarcerea din România. Pe scurt, făcând publică pe Internet sursa programului
său, el încălcase legea federală care interzice exportul algoritmilor de criptare,
consideraţi tehnologie militară. În schimb, căsuţa sa de e-mail era plină de
scrisori de mulţumire din partea utilizatorilor din ţările cu regimuri politice
opresive, care se vedeau pentru prima dată la adăpost de ochii iscoditori ai
serviciilor secrete.
Tehnologia criptării asimetrice prezintă o atât de mare importanţă deoarece
oferă un grad foarte înalt de siguranţă a textelor criptate şi, de aceea, este
folosită în sisteme militare critice. Unui utilizator i se atribuie două chei,
una privată, cunoscută numai de el şi alta publică, care este disponibilă oricui
doreşte să-i scrie. Mesajele trimise utilizatorului sunt criptate de expeditori
folosind cheia publică a acestuia şi nu pot fi decriptate decât cu cheia privată.
Deoarece, din punct de vedere matematic, este imposibil să se obţină cheia privată
pornind de la cea publică, iar spargerea prin forţă brută (prin încercări) ar
necesita câteva sute de ani de rulare continuă din partea celor mai mari supercomputere
actuale, algoritmul este considerat impenetrabil. În plus, se elimină şi necesitatea
ca un expeditor să trimită în prealabil destinatarului, printr-o metodă sigură,
cheia de decriptare a mesajului, aşa cum se întamplă în tehnologiile clasice,
simetrice.
Linux vă oferă in the box un utilitar deosebit de comod, GnuPG, cu care puteţi
să realizaţi următoarele operaţii:
- generarea perechii Dvs. de chei (publică şi privată);
- exportarea cheii publice (direct sau în Internet, folosind un server de
chei), astfel încât aceasta să fie disponibilă celor care vor să vă scrie;
- generarea unui certificat de revocare pentru cheia Dvs. publică (pentru
cazul în care v-aţi uitat propria parolă de acces (passphrase) sau aceasta
a fost descoperită şi nu mai doriţi ca expeditorii să folosească cheia publică
deja existentă în Internet)
- importarea cheilor publice ale altor utilizatori şi punerea lor pe inelul
Dvs. de chei (keyring)
Iată cum puteţi folosi programul GnuPG (numele executabilului este gpg):
1. Generaţi, mai întâi, o pereche de chei pentru Dvs.:
gpg gen-keyy
Vi se va cere să introduceţi o fraza de acces (passphrase), care joacă rol
de parolă. Vă rog să fiţi atenţi la alegerea acesteia, fiindcă folosirea unei
fraze nepotrivite sau prea scurte este singurul punct în care securitatea sistemului
poate fi compromisă. Numele Dvs., prenumele soţiei, numărul de la maşină, data
naşterii sau numele câinelui favorit sunt exemple elocvente de passphrase-uri
uşor de "spart".
Perechea de chei va fi găzduită în subdirectorul ascuns .gnupg din directorul
Dvs. şi o puteţi vedea folosind comanda:
gpg list-keyss
2. Generaţi un certificat de revocare pentru cheia Dvs. publică. Asta nu înseamnă
că anulaţi cheia publică abia creată, ci că pregătiţi un instrument pentru a
o face, în caz de nevoie. Presupunând că adresa Dvs. de e-mail este utilizator@provider.ro:
gpg output revocare.txt gen-revoke utilizator@provider.roro
Pentru a vă proteja intimitatea, certificatul de revocare revocare.txt trebuie
ţinut într-un loc sigur, cum ar fi o dischetă, în cutia Dvs. de valori de la
bancă sau într-un safe.
3. Exportaţi cheia publică către cei interesaţi să o cunoască. Dacă aveţi un
volum mic de mesaje criptate, numai cu anumiţi destinatari, atunci puteţi trimite
cheia Dvs. publică acestora, în mod direct, sau o puteţi publica pe pagina Web
personală. În caz contrar, trebuie să apelaţi la serviciile unor servere de
chei (keyservers). Puteţi găsi liste de servere de chei la:
http://www.keyserver.net
http://crypto.yashy.com/www/Keyservers/
Exportarea se face cu:
gpg armor export utilizator @provider.ro > cheiamea.txtxt
Acum puteţi trimite direct corespondenţilor cheia publică cuprinsă în fişierul
cheiamea.txt sau îl puteţi publica pe un server de chei. Publicarea pe server
se face printr-un browser Web, vizitând pagina serverului ales sau direct din
linie de comandă, folosind:
gpg keyserver search.keyserver .net send-key utilizator@provider.roro
Acum sistemul Dvs. de criptare este gata de utilizare.
4. Nu mai rămâne acum decât să criptaţi textul şi să îl expediaţi:
gpg encrypt text.txtt
O amprentă personală
Mecanismul de cifrare pe care tocmai l-aţi pus în funcţiune serveşte nu numai
pentru a trimite şi primi mesaje inviolabile, ci şi pentru a asigura autenticitatea
textelor, criptate sau nu. Orice document poate purta semnătura Dvs. digitală
- conform noilor legi din România, ea este la fel de valabilă juridic ca şi
cea olografă. Puteţi semna un document incluzând textul semnăturii ca un bloc,
direct în mesaj - această formă se numeşte semnătură în clar, clearsign. Cealaltă
formă vă permite să includeţi semnătura ca pe un fişier separat în cadrul corespondenţei
Dvs. - semnătură separată, detached signature.
În loc de încheiere
În fine, cred că am reuşit să salvez onoarea sistemului Linux în faţa celor
care răspândesc tot felul de vorbe pe la colţuri! V-am prezentat aşa, dintr-un
condei, două facilităţi extrem de puternice, ca să nu mai zică cârcotaşii că
...
Până la întâlnirea noastră viitoare, vă urez noi şi plăcute experimentări şi
vă aştept cu întrebări pe www.linuxwill.go.ro
|
