Editorial PC Magazine Romania, Aprilie  2001

De-a jocul, joaca

Mihaela Cârstea
Redactor şef
PC Magazine România

Mă gândisem să scriu despre noile realizări ale guvernului, despre proiecte de legi şi soluţionări de conflicte privind licenţele pentru funcţionarea în benzile de frecvenţă. Despre avalanşa de informaţii (asta însemnând trei în decurs de o săptămână) privind întreprinderea Microelectronica. Sau despre transparenţa faţă de presă a MCTI. O invitaţie căreia i-am dat curs, amânând pe a doua zi rezolvarea mai multor probleme f. f. urgente, mi-a dat planul peste cap. Despre ce a fost vorba? Despre o întâlnire cu un grup de tineri simpatici, puţin timizi, pasionaţi... de ce credeţi? Ei da, de programare.

Povestea ce ne-a adus la un loc e una cu un început banal. Au fost odată doi prieteni, unul a rămas în România iar celălalt a trecut oceanul. (Nu, nu e vorba de ceva gen Zece negri mititei, n-ar avea nici un farmec, am pornit doar de la doi, s-ar termina prea repede.) Cel ce a ales aventura americană şi-a făcut şi alţi prieteni. Şi, după principiul prietenii prietenului meu sunt prietenii mei, nativul român şi cu unul din nativii americani au pus împreună de-o afacere bazată pe pasiunea lor comună - programarea - şi pe moda vremii - internetul. Aşa a luat fiinţă firma ce poartă numele Web Development Group (poate că iniţial a te referi cu termenul grup la doar două persoane părea puţin cam mult, dar perspectivele de viitor erau optimiste). Românul Dan şi americanul Alec şi-au început astfel afacerile în urmă cu, dacă-mi permiteţi",a few years ago", adică nu cu foarte mult timp în urmă. Lucrurile au mers bine, începând să se contureze grupul, format în prezent din trei consultanţi în State şi nouă programatori pe malul Dâmboviţei. Ei, şi cum contractele au început să apară, a apărut necesitatea creşterii echipei (de programatori, of course). Şi cum toţi eroii din povestea noastră fac parte din generaţia gamerilor, nu-i de mirare că modalitatea de recrutare aleasă a fost lansarea unui concurs de realizare de jocuri pe calculator. Concursul a fost lansat la un târg de joburi, marele premiu pus în joc - o excursie în ţara tuturor posibilităţilor (în sensul pe care-l dădeam expresiei cu un deceniu în urmă).

Telefonul fără fir (nu, nu în sensul de wireless, ci de virtual) a funcţionat şi 20 de tineri au decis că merită să-şi dedice câteva zile acestui proiect, nu se ştie de unde poate sări iepurele. Pentru doi dintre ei iepuraşul a sărit, dar n-a avut forţa să ajungă chiar dincolo de Atlantic. Premiul constând în cărţi sau produse TI de la o anumită firmă bucureşteană ce vinde ,,commodities", adică produse TI ce iată au devenit bunuri de larg consum chiar şi la noi, codaşii clasamentelor privind investiţia în TI pe cap de locuitor. (Posibil să mai urcăm ceva locuri în clasamente, prin reducerea împărţitorului, creşterea deîmpărţitului fiind ceva mai anevoioasă).

Fără interviuri stresante şi nu întotdeauna relevante, WDG a testat un număr de potenţiali angajaţi. Eficienţă bună, bazată pe-o... joacă.

M-am bucurat să-i văd şi pe guvernanţii noştri angajaţi într-o joacă. La prima întâlnire cu ministrul Dan Nica, l-am întrebat dacă nu crede că ar fi utilă o şcolarizare a membrilor Parlamentului, Guvernului, Administraţiei, pentru ca să poată înţelege mai uşor utilitatea şi perspectivele pe care le poate deschide folosirea soluţiilor informatice, a internetului. Răspunsul a fost - bugetul nu permite. Iată însă că reprezentanţa din România a companiei Compaq Computer i-a antrenat pe miniştrii în joaca de-a internetul. Îmi place să cred că erau destui dintre ei care nu se aflau pentru prima oară în faţa calculatorului. Oricum ar fi, imaginea guvernanţilor butonând cu stângăcie pe tastaturi, scriind mesaje, trimiţând emailuri, navigând pe Web, transmisă de toate canalele de televiziune naţionale a reprezentat un semnal excelent. Nu era o joacă, de dragul jocului. Era o joacă serioasă, aşa cum e ea pentru copii, un mod de a exersa, de a obţine deprinderi şi experienţe ce urmează să fie valorificate ulterior.

Ei, dar chiar şi grecii au fost antrenaţi în joaca românilor. Miercuri, 7 martie, părţile (Romtelecom, Cosmorom, Mobilrom, MobiFon) aflate în conflictul privind acordarea licenţelor de transmisie în diferite benzi de frecvenţă au fost chemate la dialog de către ministrul MCTI, Dan Nica. Şi cum după câteva ore de dezbateri, tot nu se întrevedea un consens, a venit un argument hotărâtor - ameninţarea cu presa. Balaurul cu zeci de capete (ziariştii ce aşteptau la uşă deznodământul întâlnirii) a stârnit suficientă nelinişte în inimile tuturor taberelor şi, în faţa duşmanului comun, au găsit o cale amiabilă de soluţionare a problemei: Grecia - România 1-0.

Se zice că atâta timp cât mai poţi să te joci ca un copil eşti tânăr, indiferent de vârsta biologică, Şi dacă eşti tânăr mai poţi să creezi, iar cei din jurul tău îţi acordă credit în ceea ce faci. N-ar fi rău să vă gândiţi, când v-aţi jucat ultima oară?