Eu cu cine votez?

Se apropie cu paŞi repezi alegerile, poate când veţi citi aceste rânduri ele se vor fi şi terminat. Dar eu scriu acest editorial pe 3 noiembrie, în faţă mai am ceva mai mult de 3 săptămâni şi stau şi mă întreb ca majoritatea concetăţenilor "Eu, cu cine votez?". În afara lucrurilor generale, ce interesează pe toată lumea, indiferent de profesie, precum stoparea inflaţiei, privatizarea, asigurarea unei evoluţii sănătoase a economiei ţării, relaţii internaţionale bune ş.a.m.d., tare aş vrea să ştiu care sunt intenţiile candidaţilor cu privire la dezvoltarea informatică, la modalităţile de asigurare a infrastructurii de informatizare a tuturor sectoarelor de activitate, la strategia de informatizare a învăţământului, la asigurarea accesului gratuit la internet şi la câte toate necesare unei vieţi şi activităţi în concordanţă cu cerinţele moderne, ce ne-ar putea ajuta să ne integrăm mai rapid în societatea globală atât de aproape şi, vai, atât de departe de noi. Marea majoritate a specialiştilor străini ce ne vizitează ţara sunt de acord în unanimitate că "avem un potenţial imens", că putem beneficia de absenţa unei moşteniri informatice, folosind direct cele mai noi tehnologii, intrând astfel direct pe o treaptă superioară de informatizare, fără să fie necesară parcurgerea mai multor trepte pentru a ajunge aici.

Ca ziarist, am acces la destul de multe mijloace de informare, am învăţat să citesc printre rânduri, întâlnesc oameni din diverse domenii de activitate, situaţi pe diverse niveluri ierarhice, deci ar trebui poate să aflu cu mai multă uşurinţă cine ce intenţii are, cât la sută din promisiuni sunt sincere şi cât promisiuni electorale, bune să păcălească masa de oameni ajunşi în pragul disperării, care pot fi manipulaţi mai uşor. Ghinionul meu este că ştiu prea multe lucruri, dar ele nu sunt deloc dătătoare de speranţe. Cele mai dure veşti vin, cum e şi firesc, chiar din viesparul parlamentar. Cui îi pasă de TI în momentul de faţă? Importante sunt aranjamentele de culise, maşinaţiunile murdare, scormonirea în trecutul adversarilor, doar-doar e rost de vreun scandal defăimător şi, la o adică, chiar şi o infamă insinuare e bună, căci până a fi verificată aruncă un val de suspiciune asupra celui incriminat cu sau fără temei. Astea sunt lucruri cu adevărat importante pentru viitorul cetăţenilor acestei ţări.

"TIC? Ce înseamnă asta? A... tehnologia informaţiei. Comunicaţii. Da, trebuie să ne interesăm. N-avem nimic prevăzut în program despre aşa ceva. Dar, sigur, mai treceţi pe la noi, vom pregăti un punct oficial de vedere". - Cam acestea au fost reacţiile staff-urilor electorale ale candidaţilor la preşedenţie, interpelaţi de redactorii noştri. E limpede că nu-i interesează domeniul, poate doar prin prisma posibilităţilor de a-şi face campanie electorală prin internet, dar nu mai mult. A, ba da, poate fi. Din sursă ANCI, am aflat că anunţarea lui Sorin Pantiş ca fiind co-iniţiator alături de Varujan Pambuccian al proiectelor de legi privind comerţul electronic şi semnătura electronică, nu a fost decât o manevră electorală, menită să obţină sprijinul grupului liberal. La urma, urmei, scopul scuză mijloacele. Doar n-o să ne încurcăm de amănunte.

Şi pentru că tot aminteam de ANCI, existenţa acestei agenţii în forma şi cu importanţa ei actuale, arată cât de lipsite de interes sunt aceste două domenii pentru guvernanţii noştri, care nu le-au considerat suficient de importante pentru a exista un minister specializat. Ca urmare, nici în rarele ocazii când ar fi fost necesară consultarea unor specialişti TIC, aceasta nu s-a făcut. Sau poate a fost vorba de altceva... Poate nu e vorba numai de necunoaştere şi de incompetenţă, ci de existenţa unor interese de altă natură. Îmi amintesc că prin '90 - '91, colegii mei de la Institutul de Tehnică de Calcul, la care lucram pe atunci, începuseră să realizeze proiecte de informatizare pentru spitale, farmacii, benzinării şi alte locuri unde gestiunea unor produse putea fi informatizată, întâmpinând rezistenţe serioase la implementarea acestora pentru că folosirea lor determina un control mai riguros al intrărilor şi ieşirilor, îngreunând obţinerea de profituri personale.

Probabil că ar trebui ca la conducerea ANCI să ajungă (nu ştiu cum?) o persoană foarte agresivă (în sensul bun al cuvântului), care să se bată, aproape la sensul propriu al cuvântului, pentru legile şi reglementările necesare dezvoltării societăţii informaţionale. Comerţul electronic poate fi o şansă pentru firmele româneşti, mâna de lucru specializată şi ieftină, la fel. Cât de simplu ne-ar fi dacă nu am mai alerga la n instuţii pentru obţinerea unei banale adeverinţe sau dacă admiterea la liceu nu ar mai reprezenta pentru mulţi părinţi un cros fără fond. Credeţi că impozitarea naţiunii pe salariul global e pregătită logistic? Nu fiţi naivi. Nu este.

Până una alta, paşi mai importanţi face sectorul privat. Mai o donaţie. Mai o investiţie. Pentru că aceia care ştiu realmente să facă afaceri ştiu să profite de oportunităţile care li se oferă (altfel decât aleşii poporului).

"În România sunt de două ori mai mulţi specialişti TI la mia de locuitori decât în SUA şi de cinci ori mai mulţi decât în Rusia", declara de curând Robert Luke, Director General al Fondului Român Post-Privatizare. Nu ştiu cât de exacte sunt estimările, dar cu siguranţă nu se ştie la nivele înalte cum se poate folosi această bogăţie a ţării. Păcat.

Nici colegii din presa de largă circulaţie (cotidiene, televiziuni, posturi de radio) nu ştiu de altfel prea multe. Nu e subiect de scandal, nu contează. Încă informatica mai e privită doar prin prisma hackerilor şi a distribuirii de produse pirat. În rest, who cares?

Mai sunt câteva săptămâni până la alegeri. Poate se va întâmpla o minune. În fond, de ce nu? Aşa spunea fata mamei Omida.

Până atunci, clicuri (căci voturi nu ştiu cui să le dau) din Târgu Mureş.