Eu cu cine votez?
Se apropie cu paŞi repezi alegerile, poate când veţi citi aceste rânduri ele
se vor fi şi terminat. Dar eu scriu acest editorial pe 3 noiembrie, în faţă
mai am ceva mai mult de 3 săptămâni şi stau şi mă întreb ca majoritatea concetăţenilor
"Eu, cu cine votez?". În afara lucrurilor generale, ce interesează pe toată
lumea, indiferent de profesie, precum stoparea inflaţiei, privatizarea, asigurarea
unei evoluţii sănătoase a economiei ţării, relaţii internaţionale bune ş.a.m.d.,
tare aş vrea să ştiu care sunt intenţiile candidaţilor cu privire la dezvoltarea
informatică, la modalităţile de asigurare a infrastructurii de informatizare
a tuturor sectoarelor de activitate, la strategia de informatizare a învăţământului,
la asigurarea accesului gratuit la internet şi la câte toate necesare unei vieţi
şi activităţi în concordanţă cu cerinţele moderne, ce ne-ar putea ajuta să ne
integrăm mai rapid în societatea globală atât de aproape şi, vai, atât de departe
de noi. Marea majoritate a specialiştilor străini ce ne vizitează ţara sunt
de acord în unanimitate că "avem un potenţial imens", că putem beneficia de
absenţa unei moşteniri informatice, folosind direct cele mai noi tehnologii,
intrând astfel direct pe o treaptă superioară de informatizare, fără să fie
necesară parcurgerea mai multor trepte pentru a ajunge aici.
Ca ziarist, am acces la destul de multe mijloace de informare, am învăţat
să citesc printre rânduri, întâlnesc oameni din diverse domenii de activitate,
situaţi pe diverse niveluri ierarhice, deci ar trebui poate să aflu cu mai multă
uşurinţă cine ce intenţii are, cât la sută din promisiuni sunt sincere şi cât
promisiuni electorale, bune să păcălească masa de oameni ajunşi în pragul disperării,
care pot fi manipulaţi mai uşor. Ghinionul meu este că ştiu prea multe lucruri,
dar ele nu sunt deloc dătătoare de speranţe. Cele mai dure veşti vin, cum e
şi firesc, chiar din viesparul parlamentar. Cui îi pasă de TI în momentul de
faţă? Importante sunt aranjamentele de culise, maşinaţiunile murdare, scormonirea
în trecutul adversarilor, doar-doar e rost de vreun scandal defăimător şi, la
o adică, chiar şi o infamă insinuare e bună, căci până a fi verificată aruncă
un val de suspiciune asupra celui incriminat cu sau fără temei. Astea sunt lucruri
cu adevărat importante pentru viitorul cetăţenilor acestei ţări.
"TIC? Ce înseamnă asta? A... tehnologia informaţiei. Comunicaţii. Da, trebuie
să ne interesăm. N-avem nimic prevăzut în program despre aşa ceva. Dar, sigur,
mai treceţi pe la noi, vom pregăti un punct oficial de vedere". - Cam acestea
au fost reacţiile staff-urilor electorale ale candidaţilor la preşedenţie, interpelaţi
de redactorii noştri. E limpede că nu-i interesează domeniul, poate doar prin
prisma posibilităţilor de a-şi face campanie electorală prin internet, dar nu
mai mult. A, ba da, poate fi. Din sursă ANCI, am aflat că anunţarea lui Sorin
Pantiş ca fiind co-iniţiator alături de Varujan Pambuccian al proiectelor de
legi privind comerţul electronic şi semnătura electronică, nu a fost decât o
manevră electorală, menită să obţină sprijinul grupului liberal. La urma, urmei,
scopul scuză mijloacele. Doar n-o să ne încurcăm de amănunte.
Şi pentru că tot aminteam de ANCI, existenţa acestei agenţii în forma şi cu
importanţa ei actuale, arată cât de lipsite de interes sunt aceste două domenii
pentru guvernanţii noştri, care nu le-au considerat suficient de importante
pentru a exista un minister specializat. Ca urmare, nici în rarele ocazii când
ar fi fost necesară consultarea unor specialişti TIC, aceasta nu s-a făcut.
Sau poate a fost vorba de altceva... Poate nu e vorba numai de necunoaştere
şi de incompetenţă, ci de existenţa unor interese de altă natură. Îmi amintesc
că prin '90 - '91, colegii mei de la Institutul de Tehnică de Calcul, la care
lucram pe atunci, începuseră să realizeze proiecte de informatizare pentru spitale,
farmacii, benzinării şi alte locuri unde gestiunea unor produse putea fi informatizată,
întâmpinând rezistenţe serioase la implementarea acestora pentru că folosirea
lor determina un control mai riguros al intrărilor şi ieşirilor, îngreunând
obţinerea de profituri personale.
Probabil că ar trebui ca la conducerea ANCI să ajungă (nu ştiu cum?) o persoană
foarte agresivă (în sensul bun al cuvântului), care să se bată, aproape la sensul
propriu al cuvântului, pentru legile şi reglementările necesare dezvoltării
societăţii informaţionale. Comerţul electronic poate fi o şansă pentru firmele
româneşti, mâna de lucru specializată şi ieftină, la fel. Cât de simplu ne-ar
fi dacă nu am mai alerga la n instuţii pentru obţinerea unei banale adeverinţe
sau dacă admiterea la liceu nu ar mai reprezenta pentru mulţi părinţi un cros
fără fond. Credeţi că impozitarea naţiunii pe salariul global e pregătită logistic?
Nu fiţi naivi. Nu este.
Până una alta, paşi mai importanţi face sectorul privat. Mai o donaţie. Mai
o investiţie. Pentru că aceia care ştiu realmente să facă afaceri ştiu să profite
de oportunităţile care li se oferă (altfel decât aleşii poporului).
"În România sunt de două ori mai mulţi specialişti TI la mia de locuitori
decât în SUA şi de cinci ori mai mulţi decât în Rusia", declara de curând Robert
Luke, Director General al Fondului Român Post-Privatizare. Nu ştiu cât de exacte
sunt estimările, dar cu siguranţă nu se ştie la nivele înalte cum se poate folosi
această bogăţie a ţării. Păcat.
Nici colegii din presa de largă circulaţie (cotidiene, televiziuni, posturi
de radio) nu ştiu de altfel prea multe. Nu e subiect de scandal, nu contează.
Încă informatica mai e privită doar prin prisma hackerilor şi a distribuirii
de produse pirat. În rest, who cares?
Mai sunt câteva săptămâni până la alegeri. Poate se va întâmpla o minune.
În fond, de ce nu? Aşa spunea fata mamei Omida.
Până atunci, clicuri (căci voturi nu ştiu cui să le dau) din Târgu Mureş.
|