Editorial PC Magazine Romania, Noiembrie  2000

Pe coasta de vest nimic nou

M-am intors recent dintr-o scurta calatorie in Statele Unite. E deja a patra mea vizita pe acest teritoriu si cred ca am depasit demult faza socului intalnirii cu aceasta lume. Dar niciodata ca acum nu m-a frapat atat de tare discrepanta dintre impetuozitatea zgarie norilor si a numeroaselor limuzine, dincolo de geamurile carora ochiul nu poate sa patrunda, si numarul extrem de mare de oameni sarmani care cersesc, se drogheaza, dorm pe ziare la adapostul intrarilor in magazine. Din acest unghi de vedere, San Francisco mi s-a parut izbitor de asemanator cu Bucurestiul. Si, involuntar, mi-am amintit ca in 1997, la aniversarea a 50 de ani de la infiintarea ACM (Association for Computing Machinery) - prima asociatie a specialistilor in informatica, constituita la numai un an dupa infiintarea primului calculator - una dintre intrebarile ce facea parte dintr-un sondaj efectuat in randul participantilor la eveniment se referea la posibilitatea disparitiei diferentelor dintre saraci si bogati pana in 2020, datorita noilor tehnologii in domeniile informaticii si comunicatiilor. Desi au existat si optimisti, realistii au considerat ca acest lucru nu este posibil. Folosirea pe scara larga a calculatoarelor, internetului, comertului electronic etc. intr-o tara nu este suficienta, acestea sunt doar niste unelte in slujba unor oameni. Pot ajuta mult la dezvoltarea economica, culturala, sociala, dar nu pot face totul.
Prezenta mea in Statele Unite s-a datorat de aceasta data participarii la un impresionant eveniment (prin numar de participanti - 35.000, de conferinte - peste 700, de persoane cu functii foarte inalte in ierarhia catorva dintre cele mai mari companii TI din lume: CEO, President, Vice President) - Oracle Open World 2000. Despre ce s-a discutat acolo veti gasi informatii la rubrica Eveniment, acum voi incerca sa evidentiez cateva aspecte colaterale. Cum taxa de inregistrare a fost de peste 1000 de dolari, este limpede ca participantii erau persoane realmente interesate de ce urma sa fie prezentat acolo, asa se si explica avalansa cu care erau luate cu asalt salile de conferinte, in special cand acestea erau sustinute de VIP-uri ca Larry Ellison, Craig Barrett, Duane Zitzner, Scott McNeally s.a. In America oamenii nu se sfiesc, daca nu gasesc loc pe scaune, sa se aseze pe perne, pe scari sau chiar jos pe mocheta, astfel incat numarul auditoriului dintr-o sala poate fi dublu fata de cel al scaunelor, ceea ce nu am prea vazut la noi, nu-i vorba ca nici un interes asa de mare nu am intalnit vreodata. Un alt element specific in State este imbinarea lucrurilor foarte serioase cu mult umor. Daca la noi ar parea o blasfemie sa razi la o conferinta despre baze de date si solutii de e-business, ei bine americanii sunt invatati sa-si cultive calitatile artistice si sa le foloseasca ori de cate ori este nevoie. S-au facut in dreapta si in stanga promisiuni de milioane de dolari. Dupa anuntul lui Larry Ellison ca va oferi un milion de dolari oricarui client ce foloseste IBM DB2 sau Microsoft SQL Server si care, prin migrarea la platforma Oracle 9i, nu va obtine performante de trei ori mai bune, a urmat un concurs gen "cine stie, castiga", avand ca premiu, cat credeti? Ei da, tot un milion de dolari. Moderatorul, nimeni altul decat Mark Jarvis, Senior Vice President, Marketing la Oracle Corp., a cantat, a dansat, a invartit cercurile la hoola-hop, alaturi de participanti. Si chiar daca nu s-a acordat milionul de dolari, oricum toti cei zece participanti au primit cate un scuter (foarte la moda in ultimul timp), cu care vor putea sa se descurce mai bine pe strazile superaglomerate.
Si daca in timpul conferintelor s-au folosit efecte pirotehnice, muzica, jocuri de lumini, glume si ironii la adresa competitorilor, expozitia a fost un alt prilej de a invata lucruri serioase, jucandu-te. Am criticat de multe ori pe cei care vin in Romania la un targ cu scopul de a aduna materiale publicitare: baloane, pixuri, sepcute, tricouri si... ce s-o mai gasi. Ei bine, credeti ca e un specific national? Nici vorba. Pentru a atrage spectatorii la prezentarile din standuri, expozantii se straduiau sa fie cat mai inventivi. Jonglerii. Concursuri de minigolf sau de masinute. Tricouri. Pixuri. Brelocuri. Tombole cu premii constand in palmtopuri, notebookuri si... chiar un Ford Mustang GT. Cat despre atitudinea vizitatorului - superspecialistul ce a dat o mie de dolari pentru a-i asculta pe cei care fac tehnologia azi - este poate greu de crezut, dar purul adevar e ca fiecare si-a dorit sa plece acasa cu cateva mici nimicuri, adesea inutile. Interesanta pentru optica vizitatorului mi s-a parut o ancheta facuta de un post de televiziune local. Reporterul il intreaba pe un cetatean aflat la o coada, ce asteapta. Raspunsul: "Nu stiu. Cred ca se da ceva.". - Ce? - "Cred ca un pix". Am vazut sute de oameni carand dupa ei tuburi de carton de peste doi metri fara sa stie ce se afla inauntru. Dar... pentru a obtine aceste cadouri trebuia sa asculti o prezentare si/sau sa completezi un formular cu date personale, ce urmeaza sa fie folosite adecvat de reprezentantii firmelor. O mica amagire si iata baza de date cu persoane care pot sa-ti devina potentiali clienti sau parteneri completata. Toata lumea parea multumita.

Mihaela Carstea