- PC Magazine Romania, Mai  2001

PROIECT - L E G E privind comerţul electronic


Parlamentul României adoptă prezenta lege:


CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1
Definiţii

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
1. prin mijloace electronice înseamnă prin intermediul echipamentelor electronice şi al reţelelor de cablu, fibră optică, radio, satelit, etc., utilizate pentru prelucrarea, inclusiv prin compresiunea digitală, şi stocarea, respectiv pentru transmiterea informaţiei astfel transmise sau stocate;
2. serviciu al societăţii informaţionale reprezintă orice ofertă de bunuri sau servicii, urmată sau nu de acceptare, efectuată prin mijloace electronice şi prezentată într-o manieră de natură a determina destinatarii să trimită acceptarea prin mijloace electronice, de regulă prin intermediul unei pagini de web, ofertă care prezintă următoarele caracteristici:
a) acceptarea presupune de regulă o contraprestaţie;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul ofertei să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c) este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia.
3. furnizor de servicii reprezintă orice persoană, fizică sau juridică, ce pune la dispoziţia unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat reprezintă orice furnizor de servicii care desfăşoară în mod efectiv o activitate economică utilizând o locaţie fixă în acel stat, pentru o perioadă nedeterminată; situarea locaţiei furnizorului unui serviciu dat într-un anumit stat nu este condiţionată de localizarea şi utilizarea mijloacelor tehnice necesare pentru oferirea serviciului respectiv, cum sunt cele care susţin pagina de web a furnizorului sau cele care permit accesul la aceasta, ci se determină pe baza următoarelor criterii:
a) locul în care furnizorul îşi desfăşoară activitatea economică;
b) în cazul în care furnizorul îşi desfăşoară activitatea economică în mai multe locuri, locul din care este oferit serviciul respectiv;
c) în cazul în care nu se poate determina cu certitudine din care anume loc este oferit serviciul, locul în care furnizorul desfăşoară principalele activităţi legate de oferirea serviciului respectiv.
5. comunicare comercială reprezintă orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant sau membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică;
comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele sau mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
6. registrul de opt-out reprezintă o bază de date în formă electronică, permanent accesibilă on-line, unde persoanele fizice îşi pot înregistra adresele de poştă electronică la care nu doresc să primească comunicări comerciale pe care nu le-au solicitat, denumite în continuare comunicări comerciale
nesolicitate.
7. autorităţile sau organele cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii reprezintă ministerele şi alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului, autorităţile administrative autonome centrale, autorităţile administrative autonome locale şi structurile subordonate acestora, autorităţi şi organe cărora le este atribuită prin lege competenţa de a supraveghea şi controla respectarea dispoziţiilor legale care privesc exercitarea activităţilor de furnizare de bunuri sau de prestare de servicii în diferite domenii.

ARTICOLUL 2
Scop şi domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, în scopul asigurării unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării acestor servicii.
(2) Nu pot constitui servicii ale societăţii informaţionale:
a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care se efectuează prin telefonie vocală, telegraf, telex sau fax;
d) oferta de bunuri sau servicii care nu se efectuează prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului, precum difuzarea programelor de radio şi televiziune, oferirea serviciilor de teletext televizat sau alte oferte de bunuri sau servicii care presupun transmiterea informaţiei în scopul recepţiei acesteia de către un număr nedeterminat de destinatari;
e) difuzarea programelor de televiziune prin Internet, chiar dacă transmiterea informaţiei este efectuată la cererea individuală a destinatarului, cu condiţia ca programele în cauză să fi fost anterior difuzate printr-un alt mediu.
(3) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere:
a) dispoziţiilor legale fiscale;
b) dispoziţiilor legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi celor care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;
c) prevederilor legale în materie de concurenţă;
d) dispoziţiilor legale privind activitatea notarilor publici;
e) prevederilor legale care reglementează raporturile de reprezentare a clienţilor şi apărarea intereselor acestora în faţa instanţelor judecătoreşti;
f) dispoziţiilor legale care reglementează activităţile de jocuri de noroc cu câştiguri în bani, inclusiv loteriile şi pariurile.
(4) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind regimul juridic al contractelor la distanţă, cu celelalte dispoziţii legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice, precum şi cu cele privitoare la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

ARTICOLUL 3
Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale

De la data intrării în vigoare a prezentei legi, serviciile societăţii informaţionale oferite de furnizorii de servicii stabiliţi în România sunt supuse prevederilor în vigoare ale legilor române care reglementează activităţile de furnizare a bunurilor sau serviciilor care fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale în cauză, inclusiv prevederilor prezentei legi, în privinţa:
a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii în vederea începerii activităţii, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;
b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii pentru desfăşurarea activităţii, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi de conţinut şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor.

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 4
Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale

(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea actelor normative în vigoare.
(2) Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării anumitor activităţi, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv furnizorii de servicii în înţelesul prezentei legi.
(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile prevăzute în Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă
parte.

ARTICOLUL 5
Informaţii generale

Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, într-o formă clară şi în mod permanent, prin afişare la loc vizibil în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, cel puţin următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului în mod direct şi efectiv;
d) în cazul în care furnizorul este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare;
e) în cazul în care activitatea furnizorului este supusă unui regim de autorizare, datele autorităţii competente;
f) în cazul în care furnizorul este membru al unei profesii liberale, corpul profesional sau orice alt organism similar din care acesta face parte, titul profesional şi statul în care a fost acordat, precum şi indicarea regulilor profesionale aplicabile în statul în care furnizorul este stabilit şi a mijloacelor de acces la acestea;
g) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate clar, cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, şi însoţite de precizarea dacă includ sau nu taxa pe valoarea adăugată, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, aceasta se aplică prestării
serviciului respectiv;
h) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţia destinatarilor în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

CAPITOLUL III
Comunicările comerciale

ARTICOLUL 6
Condiţii pentru efectuarea comunicărilor comerciale

(1) Comunicările comerciale care sunt parte a unui sau constituie un serviciu al societăţii informaţionale trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:
a) să fie clar individualizate ca atare;
b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar individualizate ca atare, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Comunicările comerciale care sunt parte a unui sau constituie un serviciu specific societăţii informaţionale, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii liberale, sunt permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a regulilor profesionale care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.
(3) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia respectării prevederilor alin. (1) şi (2).
(4) Persoanele care primesc comunicări comerciale care sunt parte a unui sau constituie un serviciu al societăţii informaţionale, precum şi orice alte persoane care au luat cunoştinţă în orice mod de efectuarea unor asemenea comunicări pot sesiza autorităţile sau organele cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, cu privire la încălcarea oricăror dispoziţii legale în vigoare, referitoare la efectuarea comunicărilor comerciale sau la condiţiile de oferire a bunurilor şi serviciilor:
a) la care se referă aceste comunicări, sau
b) de către persoanele fizice sau juridice la care se referă aceste comunicări.
(5) Primind sesizarea la care se referă alin. (4), sau atunci când constată din oficiu încălcarea dispoziţiilor legale la care se referă alin. (4), săvârşită în legătură cu un serviciu al societăţii informaţionale, autorităţile sau organele respective sunt obligate să procedeze conform dispoziţiilor legale aplicabile în situaţia primirii oricărei sesizări sau a sesizării din oficiu cu privire la fapta comisă.

ARTICOLUL 7
Comunicările comerciale nesolicitate

(1) Anterior efectuării prin poşta electronică a oricărei comunicări comerciale nesolicitate, furnizorii de servicii sunt obligaţi să consulte registrul de opt-out şi să nu trimită asemenea comunicări la adresele de poştă electronică înscrise în acest registru.
(2) Furnizorii de servicii care efectuează prin poşta electronică comunicări comerciale nesolicitate sunt obligaţi să informeze destinatarii acestor comunicări asupra posibilităţii de a-şi înscrie adresa respectivă în registrul de opt-out.
(3) La primirea solicitării de creare a unei adrese de poştă electronică, furnizorii de servicii de poştă electronică au obligaţia de a oferi solicitantului, printr-un procedeu simplu şi în mod gratuit, posibilitatea de a înscrie adresa respectivă în registrul de opt-out.
(4) Autoritatea de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor stabileşte şi, dacă apreciază că este necesar, modifică sau actualizează criteriile şi procedura de selecţie a persoanei juridice de drept public sau de drept privat care ţine registrul de opt-out.

CAPITOLUL IV
Încheierea contractelor prin mijloace electronice

ARTICOLUL 8
Informarea destinatarilor

(1) Furnizorul de servicii trebuie să pună la dispoziţia destinatarului, o dată cu oferta, sau cel mai târziu înainte ca destinatarul să îi trimită acceptarea ofertei, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacă furnizorul de servicii va stoca, pe un suport durabil, contractul încheiat, precum şi dacă acesta va fi accesibil cocontractantului;
c) mijloacele tehnice pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(3) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţia destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze pe un suport durabil.
(4) Alin. (1)-(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

ARTICOLUL 9
Momentul încheierii contractului prin mijloace electronice

(1) Contractul se consideră încheiat în momentul în care furnizorul de servicii a trimis destinatarului confirmarea faptului că a primit acceptarea ofertei.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), părţile pot conveni un alt moment al încheierii contractului, cu condiţia ca nici un dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(3) Acceptarea ofertei şi confirmarea primirii acceptării ofertei se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.
(4) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, simplu şi efectiv, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii acceptării ofertei.
(5) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(6) Alineatele (1), (2), (4) şi (5) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

CAPITOLUL V
Răspunderea furnizorilor de servicii care acţionează ca intermediari

ARTICOLUL 10
Intermedierea prin simpla transmitere

(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţie a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţie, furnizorul acelui serviciu este exonerat de răspundere pentru informaţia transmisă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) transmiterea nu a fost iniţiată de furnizorul de servicii;
b) alegerea destinatarului nu a aparţinut furnizorului;
c) conţinutul transmis nu a fost influenţat în nici un fel de către furnizor, în sensul că nu i se poate atribui nici selecţia şi nici o eventuală modificare a informaţiei transmise.
(2) Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului, la care se referă alineatul (1) al prezentului articol, includ şi stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul ca înformaţia respectivă să tranziteze reţeaua de comunicaţie şi cu condiţia ca informaţia să nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte
durata strict necesară transmiterii ei.

ARTICOLUL 11
Stocarea temporară a informaţiei (stocarea caching)

Dacă un serviciu specific societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţie a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu este exonerat de răspundere pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în
măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informaţiei către alţi destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) furnizorul nu aduce modificări informaţiei transmise;
b) furnizorul îndeplineşte condiţiile legale privind accesul la informaţia respectivă;
c) furnizorul respectă regulile referitoare la actualizarea informaţiei, aşa cum acestea sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie;
d) furnizorul respectă condiţiile legale de utilizare a tehnologiilor larg recunoscute şi aplicate în industrie în vederea obţinerii datelor despre utilizarea informaţiei;
e) furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării informaţiei pe care a stocat-o sau în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informaţia transmisă iniţial a fost eliminată din reţeaua de comunicaţie ori că accesul la ea a fost blocat, sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul unei hotărâri judecătoreşti sau a ordinului unei autorităţi publice.

ARTICOLUL 12
Stocarea permanentă a informaţiei (stocarea hosting)

(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu este exonerat de răspundere pentru informaţia stocată la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare din următoarele condiţii:
a) furnizorul nu are cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilegală;
b) după ce a luat cunoştinţă sau a descoperit o informaţie sau activitate ilegală, furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului.

ARTICOLUL 13
Obligaţia de informare a autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii

(1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze de îndată autorităţile sau organele cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, asupra activităţilor ilegale desfăşurate sau asupra informaţiilor ilegale furnizate de către destinatarii serviciilor lor.
(2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice de îndată autorităţilor sau organelor prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.

CAPITOLUL VI
Regim sancţionator

ARTICOLUL 14
Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societăţii informaţionale

Este anulabil orice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziţia destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 literele a)-h), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;
b) nu a pus la dispoziţia destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;
c) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (4).

ARTICOLUL 15
Contravenţii şi sancţiuni

(1) Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectuează comunicări comerciale nesolicitate, prin poşta electronică, încălcând condiţiile stabilite la art. 7 alin. (1)-(3);
b) nu pune la dispoziţia autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-h), în condiţiile prevăzute de lege, ori nu furnizează autorităţilor sau organelor respective toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte;
c) nu respectă obligaţia de informare a autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, prevăzută la art. 13 alin. (1) şi (2).
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(3) Limitele minimă şi maximă ale amenzii prevăzute la alin. (1) vor fi actualizate prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei.

ARTICOLUL 16
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.
15 alin. (1) lit. b) şi c) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(3) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Legii nr.
32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 17
Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societăţii
informaţionale

În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societăţii informaţionale, declanşat între furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 5, 6, 7, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii, dacă destinatarul are calitatea de consumator.

ARTICOLUL 18
Registrul de opt-out

În termen de trei luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, ca autoritate de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, va stabili prin ordin al ministrului criteriile şi procedura de selecţie a persoanei juridice de drept public sau de drept privat care ţine registrul de opt-out.

ARTICOLUL 19
Intrarea în vigoare

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.