- PC Magazine Romania, Mai 2001
PROIECT - L E G E privind comerţul electronic
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Definiţii
În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
1. prin mijloace electronice înseamnă prin intermediul echipamentelor electronice
şi al reţelelor de cablu, fibră optică, radio, satelit, etc., utilizate pentru
prelucrarea, inclusiv prin compresiunea digitală, şi stocarea, respectiv pentru
transmiterea informaţiei astfel transmise sau stocate;
2. serviciu al societăţii informaţionale reprezintă orice ofertă de bunuri sau
servicii, urmată sau nu de acceptare, efectuată prin mijloace electronice şi
prezentată într-o manieră de natură a determina destinatarii să trimită acceptarea
prin mijloace electronice, de regulă prin intermediul unei pagini de web, ofertă
care prezintă următoarele caracteristici:
a) acceptarea presupune de regulă o contraprestaţie;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul ofertei să fie fizic prezenţi
simultan în acelaşi loc;
c) este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală
a acestuia.
3. furnizor de servicii reprezintă orice persoană, fizică sau juridică, ce pune
la dispoziţia unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu
al societăţii informaţionale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat reprezintă orice furnizor de servicii
care desfăşoară în mod efectiv o activitate economică utilizând o locaţie fixă
în acel stat, pentru o perioadă nedeterminată; situarea locaţiei furnizorului
unui serviciu dat într-un anumit stat nu este condiţionată de localizarea şi
utilizarea mijloacelor tehnice necesare pentru oferirea serviciului respectiv,
cum sunt cele care susţin pagina de web a furnizorului sau cele care permit
accesul la aceasta, ci se determină pe baza următoarelor criterii:
a) locul în care furnizorul îşi desfăşoară activitatea economică;
b) în cazul în care furnizorul îşi desfăşoară activitatea economică în mai multe
locuri, locul din care este oferit serviciul respectiv;
c) în cazul în care nu se poate determina cu certitudine din care anume loc
este oferit serviciul, locul în care furnizorul desfăşoară principalele activităţi
legate de oferirea serviciului respectiv.
5. comunicare comercială reprezintă orice formă de comunicare destinată să promoveze,
direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea,
firma sau emblema unui comerciant sau membru al unei profesii liberale; nu constituie
prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii permiţând accesul
direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume
de domeniu sau o adresă de poştă electronică;
comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele sau mărcile unei
persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana
în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
6. registrul de opt-out reprezintă o bază de date în formă electronică, permanent
accesibilă on-line, unde persoanele fizice îşi pot înregistra adresele de poştă
electronică la care nu doresc să primească comunicări comerciale pe care nu
le-au solicitat, denumite în continuare comunicări comerciale
nesolicitate.
7. autorităţile sau organele cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate
potrivit legii reprezintă ministerele şi alte organe centrale de specialitate
subordonate Guvernului, autorităţile administrative autonome centrale, autorităţile
administrative autonome locale şi structurile subordonate acestora, autorităţi
şi organe cărora le este atribuită prin lege competenţa de a supraveghea şi
controla respectarea dispoziţiilor legale care privesc exercitarea activităţilor
de furnizare de bunuri sau de prestare de servicii în diferite domenii.
ARTICOLUL 2
Scop şi domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor
societăţii informaţionale, în scopul asigurării unui cadru favorabil liberei
circulaţii şi dezvoltării acestor servicii.
(2) Nu pot constitui servicii ale societăţii informaţionale:
a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului,
chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente
electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către
destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de
echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care se efectuează prin telefonie vocală, telegraf,
telex sau fax;
d) oferta de bunuri sau servicii care nu se efectuează prin transmiterea informaţiei
la cererea individuală a destinatarului, precum difuzarea programelor de radio
şi televiziune, oferirea serviciilor de teletext televizat sau alte oferte de
bunuri sau servicii care presupun transmiterea informaţiei în scopul recepţiei
acesteia de către un număr nedeterminat de destinatari;
e) difuzarea programelor de televiziune prin Internet, chiar dacă transmiterea
informaţiei este efectuată la cererea individuală a destinatarului, cu condiţia
ca programele în cauză să fi fost anterior difuzate printr-un alt mediu.
(3) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere:
a) dispoziţiilor legale fiscale;
b) dispoziţiilor legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa
prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date,
precum şi celor care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal
şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;
c) prevederilor legale în materie de concurenţă;
d) dispoziţiilor legale privind activitatea notarilor publici;
e) prevederilor legale care reglementează raporturile de reprezentare a clienţilor
şi apărarea intereselor acestora în faţa instanţelor judecătoreşti;
f) dispoziţiilor legale care reglementează activităţile de jocuri de noroc cu
câştiguri în bani, inclusiv loteriile şi pariurile.
(4) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează
cu dispoziţiile legale privind regimul juridic al contractelor la distanţă,
cu celelalte dispoziţii legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a
sănătăţii publice, precum şi cu cele privitoare la reglementarea raporturilor
de drept internaţional privat.
ARTICOLUL 3
Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, serviciile societăţii informaţionale
oferite de furnizorii de servicii stabiliţi în România sunt supuse prevederilor
în vigoare ale legilor române care reglementează activităţile de furnizare a
bunurilor sau serviciilor care fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale
în cauză, inclusiv prevederilor prezentei legi, în privinţa:
a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii în vederea începerii
activităţii, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii
sau notificări necesare;
b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii pentru desfăşurarea
activităţii, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau
conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi de conţinut
şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor.
CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale
ARTICOLUL 4
Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale
(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele
fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară
în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea actelor
normative în vigoare.
(2) Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere dispoziţiilor legale
care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării anumitor activităţi,
dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv furnizorii de
servicii în înţelesul prezentei legi.
(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii
de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile
prevăzute în Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte,
Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă
parte.
ARTICOLUL 5
Informaţii generale
Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor
şi autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate
potrivit legii, într-o formă clară şi în mod permanent, prin afişare la loc
vizibil în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul
respectiv, cel puţin următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date
necesare contactării furnizorului în mod direct şi efectiv;
d) în cazul în care furnizorul este înscris în registrul comerţului sau în alt
registru public similar, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare
de identificare;
e) în cazul în care activitatea furnizorului este supusă unui regim de autorizare,
datele autorităţii competente;
f) în cazul în care furnizorul este membru al unei profesii liberale, corpul
profesional sau orice alt organism similar din care acesta face parte, titul
profesional şi statul în care a fost acordat, precum şi indicarea regulilor
profesionale aplicabile în statul în care furnizorul este stabilit şi a mijloacelor
de acces la acestea;
g) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate clar, cu respectarea
normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, şi însoţite
de precizarea dacă includ sau nu taxa pe valoarea adăugată, în cazul în care,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, aceasta se aplică prestării
serviciului respectiv;
h) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună
la dispoziţia destinatarilor în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
CAPITOLUL III
Comunicările comerciale
ARTICOLUL 6
Condiţii pentru efectuarea comunicărilor comerciale
(1) Comunicările comerciale care sunt parte a unui sau constituie un serviciu
al societăţii informaţionale trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:
a) să fie clar individualizate ca atare;
b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar
individualizate ca atare, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea
lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare,
iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Comunicările comerciale care sunt parte a unui sau constituie un serviciu
specific societăţii informaţionale, atunci când acest serviciu este furnizat
de un membru al unei profesii liberale, sunt permise sub condiţia respectării
dispoziţiilor legale şi a regulilor profesionale care privesc, în special, independenţa,
demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă
de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.
(3) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări
comerciale au obligaţia respectării prevederilor alin. (1) şi (2).
(4) Persoanele care primesc comunicări comerciale care sunt parte a unui sau
constituie un serviciu al societăţii informaţionale, precum şi orice alte persoane
care au luat cunoştinţă în orice mod de efectuarea unor asemenea comunicări
pot sesiza autorităţile sau organele cu atribuţii de supraveghere şi control,
abilitate potrivit legii, cu privire la încălcarea oricăror dispoziţii legale
în vigoare, referitoare la efectuarea comunicărilor comerciale sau la condiţiile
de oferire a bunurilor şi serviciilor:
a) la care se referă aceste comunicări, sau
b) de către persoanele fizice sau juridice la care se referă aceste comunicări.
(5) Primind sesizarea la care se referă alin. (4), sau atunci când constată
din oficiu încălcarea dispoziţiilor legale la care se referă alin. (4), săvârşită
în legătură cu un serviciu al societăţii informaţionale, autorităţile sau organele
respective sunt obligate să procedeze conform dispoziţiilor legale aplicabile
în situaţia primirii oricărei sesizări sau a sesizării din oficiu cu privire
la fapta comisă.
ARTICOLUL 7
Comunicările comerciale nesolicitate
(1) Anterior efectuării prin poşta electronică a oricărei comunicări comerciale
nesolicitate, furnizorii de servicii sunt obligaţi să consulte registrul de
opt-out şi să nu trimită asemenea comunicări la adresele de poştă electronică
înscrise în acest registru.
(2) Furnizorii de servicii care efectuează prin poşta electronică comunicări
comerciale nesolicitate sunt obligaţi să informeze destinatarii acestor comunicări
asupra posibilităţii de a-şi înscrie adresa respectivă în registrul de opt-out.
(3) La primirea solicitării de creare a unei adrese de poştă electronică, furnizorii
de servicii de poştă electronică au obligaţia de a oferi solicitantului, printr-un
procedeu simplu şi în mod gratuit, posibilitatea de a înscrie adresa respectivă
în registrul de opt-out.
(4) Autoritatea de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor stabileşte şi,
dacă apreciază că este necesar, modifică sau actualizează criteriile şi procedura
de selecţie a persoanei juridice de drept public sau de drept privat care ţine
registrul de opt-out.
CAPITOLUL IV
Încheierea contractelor prin mijloace electronice
ARTICOLUL 8
Informarea destinatarilor
(1) Furnizorul de servicii trebuie să pună la dispoziţia destinatarului, o dată
cu oferta, sau cel mai târziu înainte ca destinatarul să îi trimită acceptarea
ofertei, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în
mod clar şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacă furnizorul de servicii va stoca, pe un suport durabil, contractul încheiat,
precum şi dacă acesta va fi accesibil cocontractantului;
c) mijloacele tehnice pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite
cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum
şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace
electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) numai în
situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una
dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(3) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la
dispoziţia destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze
pe un suport durabil.
(4) Alin. (1)-(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin
poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
ARTICOLUL 9
Momentul încheierii contractului prin mijloace electronice
(1) Contractul se consideră încheiat în momentul în care furnizorul de servicii
a trimis destinatarului confirmarea faptului că a primit acceptarea ofertei.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), părţile pot conveni un alt moment
al încheierii contractului, cu condiţia ca nici un dintre părţi să nu aibă calitatea
de consumator.
(3) Acceptarea ofertei şi confirmarea primirii acceptării ofertei se consideră
primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.
(4) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea
de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, simplu şi efectiv, care să permită
identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor,
anterior trimiterii acceptării ofertei.
(5) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) numai în
situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una
dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(6) Alineatele (1), (2), (4) şi (5) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate
exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală
echivalente.
CAPITOLUL V
Răspunderea furnizorilor de servicii care acţionează ca intermediari
ARTICOLUL 10
Intermedierea prin simpla transmitere
(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o
reţea de comunicaţie a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului
respectiv, sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţie, furnizorul
acelui serviciu este exonerat de răspundere pentru informaţia transmisă dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) transmiterea nu a fost iniţiată de furnizorul de servicii;
b) alegerea destinatarului nu a aparţinut furnizorului;
c) conţinutul transmis nu a fost influenţat în nici un fel de către furnizor,
în sensul că nu i se poate atribui nici selecţia şi nici o eventuală modificare
a informaţiei transmise.
(2) Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului, la care se referă alineatul
(1) al prezentului articol, includ şi stocarea automată, intermediară şi temporară
a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv
în scopul ca înformaţia respectivă să tranziteze reţeaua de comunicaţie şi cu
condiţia ca informaţia să nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte
durata strict necesară transmiterii ei.
ARTICOLUL 11
Stocarea temporară a informaţiei (stocarea caching)
Dacă un serviciu specific societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o
reţea de comunicaţie a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului
respectiv, furnizorul acelui serviciu este exonerat de răspundere pentru stocarea
automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în
măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă
transmiterea informaţiei către alţi destinatari, la cererea acestora, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) furnizorul nu aduce modificări informaţiei transmise;
b) furnizorul îndeplineşte condiţiile legale privind accesul la informaţia respectivă;
c) furnizorul respectă regulile referitoare la actualizarea informaţiei, aşa
cum acestea sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie;
d) furnizorul respectă condiţiile legale de utilizare a tehnologiilor larg recunoscute
şi aplicate în industrie în vederea obţinerii datelor despre utilizarea informaţiei;
e) furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării informaţiei pe care a stocat-o
sau în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut
efectiv faptul că informaţia transmisă iniţial a fost eliminată din reţeaua
de comunicaţie ori că accesul la ea a fost blocat, sau faptul că eliminarea
ori blocarea accesului a avut loc prin efectul unei hotărâri judecătoreşti sau
a ordinului unei autorităţi publice.
ARTICOLUL 12
Stocarea permanentă a informaţiei (stocarea hosting)
(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiei
furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu
este exonerat de răspundere pentru informaţia stocată la cererea unui destinatar,
dacă este îndeplinită oricare din următoarele condiţii:
a) furnizorul nu are cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilegală;
b) după ce a luat cunoştinţă sau a descoperit o informaţie sau activitate ilegală,
furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la
aceasta.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează sub
autoritatea sau controlul furnizorului.
ARTICOLUL 13
Obligaţia de informare a autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere
şi control, abilitate potrivit legii
(1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze de îndată autorităţile
sau organele cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii,
asupra activităţilor ilegale desfăşurate sau asupra informaţiilor ilegale furnizate
de către destinatarii serviciilor lor.
(2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice de îndată autorităţilor
sau organelor prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii care să
permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori
au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.
CAPITOLUL VI
Regim sancţionator
ARTICOLUL 14
Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societăţii informaţionale
Este anulabil orice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale
încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziţia destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile
prevăzute la art. 5 literele a)-h), ori nu a furnizat toate aceste informaţii,
sau a furnizat informaţii inexacte;
b) nu a pus la dispoziţia destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile
prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3), ori nu a furnizat toate aceste informaţii,
sau a furnizat informaţii inexacte;
c) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (4).
ARTICOLUL 15
Contravenţii şi sancţiuni
(1) Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât
să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei
la 250.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectuează comunicări comerciale nesolicitate, prin poşta electronică, încălcând
condiţiile stabilite la art. 7 alin. (1)-(3);
b) nu pune la dispoziţia autorităţilor sau organelor cu atribuţii de supraveghere
şi control, abilitate potrivit legii, informaţiile prevăzute la art. 5 lit.
a)-h), în condiţiile prevăzute de lege, ori nu furnizează autorităţilor sau
organelor respective toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte;
c) nu respectă obligaţia de informare a autorităţilor sau organelor cu atribuţii
de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii, prevăzută la art. 13 alin.
(1) şi (2).
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(3) Limitele minimă şi maximă ale amenzii prevăzute la alin. (1) vor fi actualizate
prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei.
ARTICOLUL 16
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.
15 alin. (1) lit. a) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţii
de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, la sesizarea oricărei persoane
sau din oficiu.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.
15 alin. (1) lit. b) şi c) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţilor
sau organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii,
la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(3) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Legii nr.
32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările
şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 17
Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societăţii
informaţionale
În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societăţii informaţionale,
declanşat între furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui
serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 5, 6, 7,
8 şi 9 revine furnizorului de servicii, dacă destinatarul are calitatea de consumator.
ARTICOLUL 18
Registrul de opt-out
În termen de trei luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial
al României, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, ca autoritate
de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, va stabili prin ordin al ministrului
criteriile şi procedura de selecţie a persoanei juridice de drept public sau
de drept privat care ţine registrul de opt-out.
ARTICOLUL 19
Intrarea în vigoare
Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării ei
în Monitorul Oficial al României.
|
