Literatura şi arta în Egiptul Antic

Civilizaţia Egiptului Antic a trezit deseori interesul pentru oamenii din lumea modernă. Marile construcţii megalitice (piramidele sau Sfinxul) uimesc prin grandoarea lor şi atrag anual sute de mii de vizitatori.

Literatura egipteană este o întreagă lume de texte diverse, sculptate, desenate şi pictate pe suporturi de tot felul: de la granitul aspru la umilele cioburi de ceramică, papirus, fâşii de in, piele, ova (material capabil să fixeze “cuvintele divine”). Aceasta deoarece este o emanaţie a zeilor, element redutabil sau benefic universului, căci formele cuvintelor se pot însufleţi, iar rostirea lor cheamă realitatea a ceea ce exprimă. Literatura egipteană a cunoscut o înflorire importantă, în momentul în care, la sfârşitul dinastiei a V-a, a început să fie utilizat papirusul.

Textele sunt scrise într-o limbă care, prin însăşi forma semnelor utilizate pentru consemnarea ei (adică elemente umane, animale, vegetale, animale ale universului egiptean), preluate ca fonograme sau ideograme, stârnesc atenţia şi interesul, alcătuind o adevărată poezie grafică. Este o limbă care îndrăgeşte imaginile concrete, săracă în ceea ce priveşte vocabularul filosofic, dar bogat înzestrată cu toate imaginile vieţii.

În Egiptul Antic, literatura solicita munca sculptorului şi a pictorului. Pe de altă parte, ea este un desen, iar basorelieful şi pictura au şi ele la origine desenul (executat cel dintâi pe peretele care urmează să fie decorat). Prin urmare, în Egipt nu există o distincţie absolută, intransigentă între literatură şi artă.

Privitor la artele plastice, trebuie menţionat că în Egipt o statuie nu este numai un trup de piatră, ea posedă o căldură magică, pe care formulele o pot însufleţi, redând viaţa personajului interpretat.

Încă de la origine, sculptura este integrată unui monument (templu sau palat); coloşii regali aşezaţi în faţa templelor, statuile osiriace din curţi sau săli dovedesc din plin acest lucru. Arta statuară este o artă care necesită mijloace tehnice – şi ale sensibilităţii – diferite de cele folosite de către arhitectură.

Dacă luăm în considerare dimensiunile colosale ale statuilor în raport cu mijloacele de care dispuneau sculptorii, suntem cuprinşi de uimire.

Egiptenii au fost maeştri ai pietrei, poeţi şi magicieni ai formelor; ei sunt cei care au iniţiat în tainele sculpturii popoarele din Orientul Apropiat şi Grecia.

Fără îndoială că literatura şi arta Egiptului Antic constituie un domeniu extrem de interesant pentru cei pasionaţi de istorie şi cultură.

Student caporal Ioniţă Alin

După “Civilizaţia Egiptului Antic” de Claire Lalonette