O scurtă istorie a World Wide Web-ului

World Wide Web – ul, prescurtat WWW, este la ora actuală cel mai cunoscut şi mai utilizat serviciu al Internetului. Această “pânză întinsă pe tot globul” după cum îi spune şi numele a reuşit în doar câţiva ani să prindă în mrejele sale sute de milioane de oameni. Puţin dintre cei care accesează Internetul au copiat fişiere cu ajutorul protocolului FTP (File Transfer Protocol) sau poate şi mai puţini au intrat vreodată pe o sesiune Telnet, însă toţi cei care au avut acces la Internet au apelat măcar o dată unul dintre site-urile World Wide Web –ului.

Pentru cei ce îndrăgesc Internetul şi implicit WWW-ul mi-am propus să prezint un scurt istoric al acestui serviciu care a revoluţionat Internetul şi, în general, comunicarea umană.

Istoria începe în anul 1989 când Tim – Bernuers Lee de la European Laboratory for Partide Physics (CERN) a propus web–ul ca metodă pentru ca oamenii de ştiinţă din întreaga lume să colaboreze folosind un mediu informaţional comun bazat pe hypertext. Hypertextul reprezintă un concept pe care se bazează web–ul şi este constituit din text cu elemente active, adică cu referinţe la alte pagini (link-uri), referinţe ce realizează o legătură directă cu acea pagină, indiferent de locaţia la care se află aceasta.

În 1990 lucrurile au început să se lege. A apărut primul browser (în mod text) şi astfel oamenii de ştiinţă puteau accesa informaţia hypertext pentru a se documenta. Pentru a materializa această teorie, cei de la CERN au creat standardul HTML (Hyper Text Markup Language), care descrie cum trebuie structurată informaţia pentru a fi publicată. Standardul HTML avea la bază un standard mai vechi şi anume SGML (Standard Generalized Markup Language), însă el a reprezentat ceva revoluţionar, inovator în lumea comunicaţiilor Internet. Conştientizând avantajele pe care le-ar putea aduce implementarea acestei metode la scară largă, CERN-ul hotărăşte să dea frâu liber folosirii acestui standard de toţi cei care au posibilitatea şi doresc să plaseze informaţii în reţea. Se pare însă că, datorită slabei mediatizări a fenomenului şi puţinelor cunoştinţe despre acest standard în rândul utilizatorilor reţelei Internet din acea vreme, noua descoperire nu a avut impactul preconizat. Astfel se face că între anii (1991 - 1993) au fost dezvoltate doar 50 de site – uri în toată lumea.

Miracolul s-a produs în 1993 când National Center for Supercomputing Applications (NCSA) a dezvoltat browserul numit Mosaic, care exploata capacităţile grafice ale standardelor WWW. Astfel, acum era posibilă includerea imaginilor şi a graficelor în documente şi de asemenea acestea puteau avea rolul de element activ. În această perioadă Internetul pentru mulţi utilizatori devine sinonim cu numele browserului celor de la NCSA. Tot acum web – ul începe să cunoască o puternică ascensiune, site – urile apărând asemenea ciupercilor după ploaie. Ca orice miracol şi acesta nu avea să dureze prea mult întrucât în 1994 – 1995 o companie nou fondată de cei ce creaseră Mosaic-ul, Netscape, lansează browserul Navigator şi introduce odată cu acesta o mulţime de extensii la standardul de bază HTML. În 1996 firma rivală, Microsoft, i-a ajuns din urmă cu distribuirea browserului Internet Explorer ce venea cu alte extensii pentru HTML.

Ne aflăm în anul 2001. Tehnologia hardware, cât şi cea software, a evoluat într-un ritm alert şi odată cu ea a evoluat şi Internetul. Cu toate că cele mai cunoscute şi mai utilizate browsere au rămas tot Netscape Navigator şi Internet Explorer şi cu toate că limbajul HTML este încă utilizat, asta nu înseamnă că ele au rămas la standardul şi performanţele din anii ’90, ci au avansat atingând înalte nivele de performanţă, atrăgând în lumea virtuală a WWW-ului milioane de utilizatori din toate nivelurile sociale şi din toate domeniile de activitate. Internetul, care în urmă cu un deceniu reprezenta doar un domeniu accesibil utilizatorilor experţi, oamenilor de ştiinţă şi structurilor militare din ţările avansate, a ajuns să reprezinte un domeniu de bază în dezvoltarea şi funcţionarea societăţii contemporane şi viitoare, toate acestea datorită celei mai de preţ componente a sa: World Wide Web – ul.

Student caporal Bogdan Constantin Băncilă